După două săptămâni de la începerea facultății, Alexandra a suferit primul atac de panică. La scurt timp, a simțit că nu mai poate face față. La finalul semestrului, și-a retras dosarul și a abandonat. Era într-unul dintre cele mai întunecate momente ale vieții ei.
Astăzi o găsim pe Alexandra la o altă facultate, angajată part-time ca pet-sitter în Oradea. Își aduce aminte cu câtă extenuare a trecut prin primul semestru de facultate și, chiar acum, la mai bine de un an de când a închis acel capitol, încă simte consecințele. Era o tânără de 18 ani cu mult timp liber și mult entuziasm. Întreaga vară a petrecut-o planificându-și ținutele pentru prima lună de facultate. Își achiziționase caiete, markere și toate rechizitele posibile încă din august, în timp ce ceilalți prieteni ai săi se bucurau de vacanță la mare. Cu toate acestea, tot entuziasmul i-a dispărut după primele cursuri la care participase.
Alexandra a plâns neîncetat timp de câteva ore, așa își amintește acum, dar atunci parcă trecuseră zile întregi. Tot entuziasmul pe care-l avea de când a aflat că a fost acceptată la Facultatea de Litere s-a risipit imediat ce și-a dat seama că instituția pe care o alesese nu se ridica la nivelul așteptărilor ei. Din acel moment, nimic nu a m-ai fost la fel pentru ea.
“De când eram la școala generală, îmi doream să studiez limbi străine. Aveam o plăcere aparte în a învăța cât mai multe dintre limbile vorbite în lume. Pasiunea mea a fost practic distrusă de modul de predare cu care m-am întâlnit la Facultatea de Litere. Pentru mine au fost ore, zile și săptămâni de chin, în care îmi doream atât de mult să nu ajung să detest ceea ce iubisem atâția ani: literatura străină. Din păcate, tocmai asta s-a întâmplat. Situația era extrem de haotică, de multe ori simțeam că nu am ce căuta acolo, că acel loc nu era pentru mine” mărturisește Alexandra.
La nivel de cifre, în anul 2020-2021 au fost înscriși la învățământul superior de licență 418.300 de studenți, însă la sfârșitul anului universitar, au mai rămas doar 379.100 din numărul inițial, potrivit raportului privind starea învățământului superior românesc 2021/2022, realizat de Ministerul Educației. Aceste date atestă că un număr de 39.200 de studenți au renunțat la a mai urma un program de licență din varii motive, fie că nu se regăseau în programa licenței pe care au decis să o urmeze, fie probleme care țin de domeniul financiar.
După cum demonstrează și studiul „Abandonul în învățământul superior românesc – definire, măsurare, interpretare” realizat de Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării, dintre studenții care au fost înscriși la un program de licență în anul 2015, 47.96% nu își finalizaseră studiile în anul 2021. Acest lucru atestă că, aproape jumătate din numărul studenților înscriși nu ajung să finalizeze cei trei sau patru ani de studiu propuși. De asemenea, în același studiu se observă un fapt des întâlnit în rândul tinerilor: tendința de a renunța după primul an. Astfel, din acel procent de abandon despre discutat mai sus, 44% abandonează imediat după primul an de studiu.
Același studiu realizat de Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării, ne oferă o privire de ansamblu și asupra profilului studentului care abandonează anul universitar. În primul rând, rata cea mai mare de abandon rămâne printre cei care aleg să studieze la fără frecvență sau la distanță, procentul fiind de 65,8%. De asemenea, în ceea ce privește profilul licenței,se observă o tendință a celor de la profile tehnice să părăsească timpuriu universitatea. Profilul cu cea mai mare rată de abandon școlar este, așadar, Ingineria Civilă. Aici rata de abandon ajunge la 62,44%.
După un semestru în care a trecut prin numeroase stări de spirit, Alexandra a părăsit facultatea și de atunci a rămas fără pasiunea care o ghidase ani de zile. “Nu voi uita niciodată momentul când am spus „mi-a ajuns”. Se apropia sesiunea de examene și am realizat că ajunsesem să urmăresc tutoriale pe YouTube pentru a învăța ceea ce la facultate era explicat extrem de dificil. Mi-am dat seama în acel moment cât de multe lacune existau în acea facultate. Pe lângă faptul că nu am avut niciodată o conexiune cu vreun profesor, și nici ei cu mine, am fost doar un nume printre altele care a trecut prin acolo fără a fi observat. Nu am reușit să mă integrez în colectivitate și au existat zile când m-am întrebat dacă cineva și-a dat vreodată seama că m-am retras. Probabil că răspunsul este nu.”
„De cele mai multe ori ține și de așteptările fiecărui om. Tinerii absolvenți văd studenția într-un anumit fel, de multe ori portretizată irealist. Ei bine, când dau piept cu realitatea academică realizează că lucrurile nu stau de multe ori așa cum noi ni le imaginăm. Acest lucru generează o stare de frustrare și dezamăgire în studenți și nu numai.”
Andrei Alexandrescu, psiholog
Care este gravitatea situației?
Conform raportului privind starea învățământului superior din România pentru perioada 2021-2022 al Ministerului Educației, față de anul precedent s-a observat o scădere constantă în numărul de înmatriculări la facultate. Cel mai bine se pot deduce datele printr-un ciclu terminat de studii, din acest motiv, la programele de licență pentru generația 2015, rata abandonului a fost de 47,96%, iar în generația 2016 rata a fost de 50,19%, aceasta fiind în continuă creștere.
Dintre studenții care nu reușesc să finalizeze studiile de licență cu diplomă, cei care abandonează după primul an (nu se mai regăsesc înscriși în anul 2 de studii) reprezintă un număr de aproximativ 44%.
Pe lângă posibilitatea reală ca o facultate să nu ți se potrivească, găsim și un alt criteriu care i-a făcut pe mulți tineri să renunțe la facultatea aleasă chiar după al doilea sau chiar al treilea an, factorul social. Laura, în vârstă de 23 de ani, este originară din Cluj și are printre pasiunile ei se numără: actoria, scrisul și fotografia. De la vârsta de 4 ani se ocupă și cu modelingul, iar când a ales dreptul, a crezut că este cea mai potrivită decizie pentru ea, având o personalitate comunicativă. Era conștientă că facultatea pe care o urma era una de calitate și că ar putea să-i ofere o carieră de succes. În primii ani de studiu la Facultatea de Drept, Laura s-a bucurat de relațiile bune pe care a reușit să le dezvolte cu colegii. De fapt, aceasta a fost și motivul care a determinat-o să meargă mai departe.
„La Drept, nu poți face față de unul singur, iar sprijinul colegilor este cheia. După ce mulți dintre colegii mei apropiați nu au reușit să promoveze anii de studiu sau chiar au renunțat din cauza dificultăților, m-am simțit singură.” Fără motivarea și susținerea de care avea nevoie, Laura s-a găsit prinsă într-un cerc vicios: nu avea cu cine să-și împărtășească povara, se simțea din ce în ce mai singură și îi lipsea motivația de a continua. “Este crucial pentru fiecare student să simtă că nu este singur. Acele conversații aparent neînsemnate din pauzele de 10 minute dintre cursuri făceau ca întregul efort depus în fiecare zi la facultate să merite. Foștii mei profesori veneau la cursuri, predau și apoi treceau mai departe. Nu exista ideea de colaborare sau cuvinte de încurajare.” Laura a simțit că este singură împotriva tuturor și acest lucru a zdrobit-o complet.
“Nu am fost singura care a renunțat, mulți colegi au făcut asta. Când îți este luat tot ceea ce iubești la o facultate și rămâi doar cu un strat superficial și neplăcut, îți dorești să pleci cât mai repede posibil. Cred că este un lucru uman, într-un fel.” Odată ce a renunțat, Laura s-a simțit eliberată. În prezent, lucrează ca recepționeră la o sală de escaladă din Cluj, dar își continuă și studiile la o altă facultate.
„Haosul ne face rău, este o caracteristică umană să plecăm dintr-un loc care ne aduce neliniște. Tinerii studenți se regăsesc în situații în care nu știu ce au de făcut, nu știu unde să caute ajutor, efortul este prea mare în raport cu recompensa primită și cei mai mulți pleacă dintr-un mediu de genul”, ne spune și psihologul Andrei Alexandrescu, în încercarea de a ne explica motivele din spatele abandonului universitar.
În Europa
Privind asupra situației legate de abandonul universitar în Europa, conform unor studii oferite de Eurostat, aceasta scade treptat. În anul 2014, tinerii cu vârste cuprinse între 18 ani și 24 ani au renunțat timpuriu la educație, având o pondere de 11,1%. Cea mai scăzută pondere a abandonului prematur s-a înregistrat însă, în estul UE, în țările precum Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia și Croația. În schimb, cea mai mare rată a abandonului profesional s-a înregistrat în zonele sudice UE, precum Spania, insulele italiene, Malta, dar și în Bulgaria și România.
Odată cu trecerea timpului, situația rămâne una destul de gravă, deși este într-o oarecare scădere, ponderea pe anul 2020 fiind de 9.9%. În anul 2020, cele mai mici valori au fost în Croația (2.2%), Grecia (3.8%), Slovenia (4.1%), Polonia (5.4%), iar cele mai ridicate în Malta (16.7%), Spania (16.0%), România (15.6%), Italia (13.1%) iar Bulgaria (12.8%). În România, numărul de absolvenți este relativ mic față de alte țări europene, acest fapt ducând la o rată destul de ridicată a abandonului universitar, iar situația continuă să fie una dificilă comparativ cu rezultatele din alte țări europene.
Abandonul universitar poate fi cauzat de mai multe motive, precum probleme personale sau familiale, dificultate de învățare sau situații economice dificile. Potrivit unui studiu privind cauzele abandonului studiilor în rândul studenților de la o universitate din România, încă din anul 1 de facultate, 27% dintre ei au menționat că nu li se potrivește specializarea, 20% au precizat motive financiare, iar 16.36% au menționat că au un loc de muncă, fapt ce îi împiedică în frecventarea studiilor. Mulți studenți nu iau în calcul toate impedimentele pe care le vor întâlni pe parcursul facultății, iar când se lovesc de ele, decizia cea mai bună pentru ei se rezumă la abandonarea formării profesionale.
Motivele sunt multe și ține de situația în care se află fiecare student în parte. Totuși, problema ar trebui să fie tratată cu o seriozitate deosebită, iar universitățile ar trebui să analizele cu mai mult interes cauza acestui fenomen și să acționeze pentru a da mai multe șanse tinerilor dornici să își formeze un viitor. Educația ar trebui să fie un drept fundamental, astfel toate barierele care există între unitățile de învățământ și studenți, să fie înlăturate pentru șansa de a da viață unei societăți prospere.
Comments are closed, but trackbacks and pingbacks are open.