Printre conversațiile pe care le poți avea într-o seară obișnuită de vineri la bere, probabil ajungeți să vorbiți la un moment dat și despre facultate. În cazul nostru se face un tur de masă și toată lumea se plânge: de colegii care te lasă în seen când întrebi la ce oră e seminarul de mâine, de profesorul ăla care nu pare să înțeleagă că facultatea nu-i ca liceul și de criza de personalitate pe care o ai în fiecare sesiune de examene. Majoritatea nu suntem convinși am făcut alegerea profesională corectă și ne simțim tentați să ne găsim mai repede un job și să lăsăm munca asta suplimentară oricui va fi în stare s-o facă. Și deși ne auzim vorbe și suntem încadrați în stereotipul “tineri leneși și nerecunoscători”, atunci când integrăm situația noastră într-un context educațional național, realizăm că e cel puțin justificat să avem un astfel de parcurs academic tumultos.
Trăim într-o țară cu un sistem de învățământ care pare să se îndepărteze tot mai mult de realitatea pieței de muncă, Primim acest sentiment de la cunoscuții care aleg să migreze în Germania pentru promisiunea că “acolo va fi altfel”. de la oamenii cărora pare că le merge excelent deși n-au terminat vreo facultate și de la tot mai mulți studenți care ajung să lucreze domenii complet diferite de cel în care au terminat studiile superioare.
Pentru a oferi o perspectivă mai largă a motivațiilor, fricilor și a motivelor din spatele fenomenului de a alege o altă carieră decât cea rezultată în mod logic după finalizarea studiilor, am considerat potrivită combinația dintre o abordare statistică, o perspectivă a unui specialist și bineînțeles, poveștile celor vizați cărora ne vărsăm of-ul vineri de vineri.
Tableau Public în Parcul Central
După ce ne-am decis să ne transformăm frustrarea într-o cercetare statistică, primul pas a fost să ieșim cu laptop-urile în parc și să consultăm datele de specialitate care din nefericire, ne-au întărit părerea incipientă. Totuși, ne-au ajutat totodată și să înțelegem exact cum stă situația la nivel național, dar și în contrast cu alte țări europene. Pentru a împărtăși rezultatele cercetării noastre într-un mod care să provoace un impact vizual și să coloreze o situație destul de gri, am decis să realizăm 3 vizualizări în Tableau Public. Primul Sankey Chart a fost realizat pe baza unui set de date extras din chestionarul citat mai jos și scoate în evidență modul în care studenții aceleiași facultăți migrează în domenii complet diferite de cel absolvit, unii dintre ei fiind mai confortabili să înceapă munca într-un domeniu complet străin de expertiza lor profesională.
Un astfel de caz este chiar George Crețu, adică Gigi, cum îi spun prietenii. adică noi. Gigi participă uneori pasiv la discuțiile noastre despre hamei și educație și are răbdare să terminăm de relatat toate poveștile ludice despre facultate, deși el a absolvit deja de un an Facultatea de Inginerie Industrială și Robotică, specializarea Informatică aplicată în inginerie industrială, la Universitatea Politehnică București. În prezent însă, Gigi e animator 3D la firma Modus Romania. Parcursul lui a fost unul logic și simplu, iar cazul lui este unul fericit, deoarece a găsit motivația să învețe de la 0 un domeniu neglijat de educația românească – animația.
Domeniul studiat la facultate nu m-a atras în nici un fel. Am fost pasionat de artă și animație din liceu dar având în vedere că nu există facultăți la care să studiez ce mi-am dorit eu (animatie 2D, 3D ,modelare 3D, sculptură 3D, etc.) am fost în mare parte autodidact și am învățat din cursuri de pe net. Ce am studiat la facultate nu m-a atras, am facut facultatea respectivă datorită presiunii din partea părinților. Motivația principală a fost pasiunea, ulterior a fost o alegere bună și pe plan financiar, chiar dacă nu asta a fost motivația principală.”
Specialistă în confuzie profesională
Ne-am dorit să explorăm mai departe de perspectiva studenților care au ales să părăsească domeniul profesional de care altădată păreau entuziasmați și în acest sens, am discutat cu Florina Coceanu. Florina are 39 de ani și ne mărturisește cu nostalgie că și ea se numără printre acei studenți dezorientați. Împinsă din ,,burta balenei” – liceul absolvit – direct la Facultatea de Litere din București, realizează după finalizarea acesteia că își dorește ceva diferit, așa că se înscrie la Universitatea Alternativă și se reprofilează spre HR și educație non-formală cu și pentru tineri. După aproape 13 ani de lucru cu liceeni și studenți, Florina concluzionează:
Dezorientare totală – aceasta este calitatea comună a majorității tinerilor cu care am intrat în contact în ultimii ani. Având discuții one-to-one și ascultându-le punctul de vedere, am observat că este mai degrabă vorba despre un cumul de factori: prieteni hotărâți din clasa a 3 a că vor la medicină, părinți care proiectează neajunsurile pe umerii copilului și în sine, absența tacită a unui proces de autocunoaștere. Tocmai de aceea încerc pe cât posibil să compensez superficialitatea educației formale și consilierii absente din școli cu arhitecturarea unor contexte de dezvoltare pentru autonomia tineretului și oferirea șansei de a-și descoperi traseul profesional.
Ca la noi la nimeni (?)
Ascultând-o pe Florina vorbindu-ne despre situația elevilor și studenților români, în mintea noastră s-a ivit o altă curiozitate: ,,Așa e peste tot?” A doua vizualizare vine ca răspuns la această întrebare. A fost realizată folosind baza de date informativă din cadrul articolului publicat de Eurostat și analizează situația profesională (angajat, neangajat, înafara pieței de muncă) ale persoanelor tinere (15 – 29 de ani) aflate în stadiul educării formale, după piața muncii în Uniunea Europeană. Analizând graficul, putem trage următoarele concluzii relevante pentru cercetarea noastră: 97,39% dintre tinerii români cu vârste cuprinse între 15 și 29 de ani de află înafara forței de muncă. Chiar și excluzând minorii sau persoanele aflate în imposibilitatea de a se angaja, acest procent este unul considerabil de mare și totodată îngrijorător, mai ales atunci când este raportat la alte țări Europene: spre exemplu, Olanda, unde procentul tinerilor angajați predomină, fiind de 69,77%. Un posibil motiv care ar putea sta la baza acestui procentaj este imposibilitatea sau greutatea de a lucra 8 ore pe perioada studiilor, însoțită de asemenea de refuzul majorității angajatorilor de a angaja studenți în regim part-time.
Ce vor angajatorii?
A treilea vizualizare este una de tip Treemap și oferă o perspectivă asupra domeniilor actuale de interes din piața de muncă și numărul tinerilor angajați în fiecare domeniu. După o scurtă analiză a graficului, putem observa faptul că ramura profesională față de care studenții prezintă cel mai crescut grad de interes este domeniul de software și programare. În comparație cu această primă categorie impunătoare care adună 742 de angajați în domeniul software și programare, alte sectoare de muncă care impun deținerea unei diplome de absolvire a studiilor superioare în domeniul respectiv (medicină, educație, inginerie) au considerabil mai puțini angajați tineri.
În ciuda eforturilor noastre de a ne integra într-un sistem care ne face nefericiți, la finalul zilei e totuși mai important să nu ne lăsăm copleșiți de statistici și să facem ceea ce ne face fericiți. De aceea, te sfătuim ca următoarea dată când te duci supărat și plin de povești vinerea la bere, să iei în considerare să-ți adaptezi opțiunile profesionale, ori de câte ori e nevoie. Așa cum a făcut și Antonio Pușcaș.
Inițial am studiat Geologia la Facultatea de Biologie și Geologie, dar am realizat că nu e de mine, și am renunțat la aceea facultate și am studiat Publicitate la FSPAC. Totuși, în prezent lucrez în bucătărie ca ajutor de bucătar.
Parcursul meu a fost destul de simplu. La început la Geologie nu îmi plăcea deloc ce făceam și voiam să îmi folosesc mai mult creativitatea. Atunci a venit ideea de publicitate. Am urmat facultatea, am făcut cursuri de design, am lucrat în domeniu 5 ani, la stat, privat, proiecte mici dar și proiecte mari. Dar după atâția ani devenise totul monoton și simțeam că imaginația mea nu mai e ceea ce era și am decis sa urmez pasiunea pentru gătit, urmând să fac și școala pentru bucătari .
Sincer întotdeauna am urmărit sa fac ceea ce îmi place și mă face fericit, iar acum gătitul este acel lucru.
Concluzia noastră lipsește cu desăvârșire, nu pentru că nu ar exista, ci pentru că ni se pare greșit să punem punct unei astfel de situații pentru care continuăm să căutăm o rezolvare. Sperăm că în următorii ani, educația formală va deveni confident și prieten și va reuși să crească elevi maturi, capabili de a lua decizii informate, care să devină mai apoi studenți hotărâți și pasionați de domeniul studiat. Totuși, ne bucurăm că într-o țară în care școala creează deziluzie, elevii ei au curajul să prioritizeze pasiunea în detrimentul presiunii academice și să se realizeze profesional.
Comments are closed, but trackbacks and pingbacks are open.