Pentru unii tineri, anii de facultate reprezintă începutul vieții de adult. Abia așteaptă să fie independenți, să își construiască cariera și viața la care visau. La polul opus, se află tinerii pentru care fiecare zi este o cursă cu obstacole, prin care trec mai degrabă din obligație decât din convingere. Începând cu alegerea specializării până la lupta pentru primul job, traseul studenților români este dominat de incertitudini, presiune socială și un sprijin prezent doar din punct de vedere teoretic.
Între „cariera de vis” și abandonul universitar. Fight or flight ?
Pentru mulți tineri, alegerea facultății nu e doar un pas educațional, e o decizie importantă în parcursul profesional, poate să le modeleze parcursul sau să îl deraieze complet. Marea majoritate pornesc la drum cu entuziasm și multă speranță, atrași fiind de domeniul care poate să le aducă la realitate fraza „viitorul sună bine” și care le promite stabilitate financiară. Însă, realitatea anilor de studii, îi pune cu picioarele pe pământ. Presiunea financiară, lipsa compatibilității cu domeniul ales, dezinteresul instituțiilor sau incapacitatea de a corela teoria cu practica pot transforma diploma doar într-o intenție abandonată pe un piedestal.
În România, cifrele oficiale arată un fenomen îngrijorător. Din 415.800 de studenți înscriși în programele de licență în anul universitar 2021-2022, peste 44.000 au abandonat studiile înainte de finalul anului, adică aproximativ 11%. Pentru a înțelege mai bine ce înseamnă aceste cifre și procente, vă puteți imagina că din facultățile din România, aproape o grupă întreagă de la fiecare specializare dispare din sistemul universitar.Asta înseamnă că, în medie, o grupă întreagă de studenți dispare din fiecare facultate până la sfârșitul anului I.
Pe baza celor mai recente date publice – INS, ANOFM și rapoarte universitare – am analizat ce se întâmplă cu tinerii imediat după ce primesc diploma de licență.
(Sursă: Eurostat, indicator „EDAT_LFSE_14 – Early leavers from education and training”; INSSE – TEMPO Online, SOM101B)
Acest fenomen nu este distribuit în mod egal între domenii și are cauze multiple. Pornind de la condițiile socio-economice precare, la lipsa unei perspective clare de angajare, până la absența unui sprijin real în facultăți, abandonul universitar reprezintă o problemă sistemică, nu doar una individuală.
În urma analizării unor date, am identificat trei factori cheie care influențează decisiv traseul educațional al unui student: rata abandonului universitar, rata de angajare după absolvire și domeniile care oferă șanse de integrare profesională. Pe baza acestora, dar și a unui chestionar anonim realizat de noi, vom construi o schiță narativă a situației din învățământul superior. Dincolo de cifre și procente, sunt alegeri, visuri și încercările tinerilor de a găsi un sens într-un sistem, care de multe ori, le oferă un sprijin doar teoretic.
„Felicitări, ai primit diploma de licență! Ce faci mai departe?”. Rata de angajare a absolvenților
Mândria și emoțiile din momentul absolvirii sunt acoperite de incertitudine pentru mulți tineri. O diplomă înseamnă mult, dar totuși nu reprezintă un bilet spre cariera mult visată. Ce urmează după? O carieră în domeniul studiat? O căutare lungă în fața așteptărilor academice?
Datele colectate de noi arată că tranziția de la facultate la piața muncii e în strânsă legătură cu domeniul studiat. De exemplu, în matematică, informatică și fizică, toți absolvenții sunt angajați. Aceste domenii sunt căutate constant pe piața muncii, iar companiile au nevoie de specialiști în domeniu chiar și înainte ca aceștia să termine studiile.
Din păcate, nu toți tinerii au parte de același drum. În domenii precum filosofie, geografie sau relații internaționale, unii absolvenți nu lucrează, iar alții nu au oferit niciun răspuns privind situația lor profesională, ceea ce denotă o inserție problematică sau încă nesigură.
Rata de angajare a absolvenților în funcție de domeniul de studiu, (Date pentru anul 2022 – sursă: INS, ANOFM):
Sursă: INSSE – TEMPO‑Online, indicator SOM101B – Înregistrați ca șomeri absolvenți ai instituțiilor de învățământ, date disponibile pe platforma oficială TEMPO
Notă: Vizualizarea este derivată din statistici privind șomajul, dar a fost interpretată aici din perspectiva angajabilității – adică inversul acesteia (ex: 100% – rata șomajului = rata angajării).
„Am terminat Relații Internaționale acum doi ani. Lucrez în HR, într-o firmă mică, dar nu are nicio legătură cu ce am studiat. A fost greu să găsesc ceva în domeniu.”, a fost un răspuns anonim din chestionarul pe care l-am realizat.
În alte cazuri, tinerii aleg un drum independent. În Biologie integrativă, 25% dintre absolvenți lucrează ca freelanceri. În Psigologie aplicată, procentul este chiar mai mare jumătate dintre respondenți alegând să profeseze pe cont propriu, în terapie sau consultanță.
Pe de altă parte, angajatorii resimt diferențele dintre pregătirea teoretică a studenților și abilitățile practice pe care aceștia le dețin.
„Ne vin tineri foarte bine pregătiți, teoretic, dar complet pierduți în practică. Nu știu să lucreze în echipă, nu știu să comunice, nu știu să accepte critici constructive și să gestioneze situații de criză. Nu e vina lor, materia e foarte învechită. Ei nu înțeleg că de multe ori realitatea bate cărțile de specialitate.”, a declarat Maria Bolea, director la Asociația Proiectul „Viziunea Nevăzătorilor”
Cu toate astea, nu toți își găsesc locul ușor. Un alt respondent ne-a spus,„Am lucrat un an într-un supermarket după licență. Apoi am intrat la master, ca să mai trag de timp. Nu era ce îmi imaginam că o să fac.”
Toate acestea ne arată că diploma nu este suficientă. Contează domeniul de activitate, situația economică, dar și aptitudinile practice și susținerea în tranziția către viața profesională. Drumul de la facultate la job e diferit. Unii ajung acolo imediat, iar alții, după luni sau ani de încercări, sau poate niciodată. Diploma e un pas, dar nu reprezintă „cheia” spre succesul profesional, care depinde astăzi de adaptabilitate, practici și rețea.
Facultatea „cu meseria de viitor”, o îmbinare a visului, presiunii și compromisului
„Ce vrei să te faci când devii mare?” o întrebare aparent simplă, dar care devine tot mai complicată odată ce „devii mare”. Alegerea unei facultăți nu mai este doar despre pasiuni, ci despre ce „se cere pe piața muncii”, ce domeniu ale salarii mai bune, ce oferă „un viitor sigur”. Tinerii sunt bombardați cu mesaje legate de performanță, competitivitate și rentabilitate, ca urmare, majoritatea își aleg domeniul de studiu în funcție de șansele de angajare și nu în funcție de vocație.
Conform unui studiu Eurostat din anul 2022 cele mai căutate domenii de studiu din Uniunea Europeană sunt :
- Afaceri, administrație și drept - 22,1%
- Inginerie, construcții- 15,5%
- Arte și științe umaniste- 11,5%
„Domenii de studiu preferate în UE – sursă: Eurostat
Aceste procente nu sunt întâmplătoare, ci reflectă o orientare pragmatică, influențată de rata șomajului în rândul tinerilor și de presiunea de a deveni rapid „independent financiar”.
„Presiunea socială a fost, este și va fi prezentă în tot ce facem, atât personal cât și profesional. Pe piața muncii există joburi considerate mai stabile sau mai bine plătite, iar tendința este să alegem varianta comodității. Dar există și tineri care preferă să riște – doar de dragul de a-și urma visul.”, ne-a explucat Claudia Chiorean, psiholog și cercetător științific.
Mai mulți tineri simt presiune nu doar din partea societății, dar și din partea familiei. Chiar dacă unii părinți decid să nu se implice în luarea acestei decizii, teama de eșec, poveștile despre colega care „nu a reușit cu diploma de actorie” sau exemplele celor plecați din țară chiar dacă au diplome de studii superioare, sunt discuții greu de ignorat.
„Am vrut să dau la Litere, dar toată lumea îmi spunea că nu voi avea nicio șansă să mă angajez. Am ales Dreptul, dar nu sunt sigur că e pentru mine.”, ne-a mărturisit un participant al chestionarului anonim.
Această luptă interioară între „ce-mi place” și „ce mi se potrivește pe piață”, este de cele mai multe ori sursa unui stres continuu în anii de facultate. Iar pentru unii, chiar începutul abandonului sau al reorientării academice.
„În ultima perioadă, studenții privesc cu scepticism șansele lor de angajare. Și cumva e de înțeles. Piața muncii e într-o continuă mișcare, iar singura soluție este adaptabilitatea.”, ne-a explicat Claudia Chiorean.
Alegerea unei facultăți nu mai e un simplu pas educațional bazat pe vocație și pasiuni. În prezent, a devenit o decizie strategică, marcată de frica unui viitor incert. În contextul în care diploma nu mai garantează un loc de muncă, prea puțini tineri își aleg domeniul pe care vor să îl studieze „cu inima”. Acesta ar trebui să fie motivul principal pentru care, sprijinul emoțional și consilierea vocațională ar trebui să fie nelipsite din licee.
Cât „te costă” performanța? Despre sănătatea mintală a studenților
Realitatea pe care o ignorăm se găsește dincolo de cifrele despre angajare și abandon. Prea puțină lume vorbește despre costul emoțional pe care îl plătesc studenții în încercarea de a „reuși”. Mulți jonglează între facultate și un loc de muncă, presiunile din partea familiei și incertitudini legate de viitor. De cele mai multe ori, această situație duce la anxietate, epuizare, lipsă de motivație sau chiar depresie.
După decenii în care sănătatea mintală era un subiect tabu inclusiv la masa în familie, România abia a început să recunoască ce impact psihologic are tranziția spre „viața de adult”. Tinerii nu se mai tem să spună că „nu mai pot”, dar în continuare accesul la sprijin rămâne limitat, mai ales în orașele mici su în mediul rural.
„Nu e ușor să am un job full-time și simultan să lucrez la visul meu. Câteodată simt că avansez, alteori simt că bat pasul pe loc. Trebuie să am un job, ca să pot să mă întrețin. De multe ori sunt obosită, dar îmi amintesc pentru ce lupt eu de fapt.”, ne-a spus Iulia Tocianiuc, studentă în cadrul Facultații de Științe Politice, Administrive și ale Comunicării, din Cluj-Napoca.
Un studiu realizat în România, e un eșantion de 1070 de persoane din 67 de localități, arată că percepția despre bolile mintale este încă marcată de neîncredere și lipsa de educație. De exemplu, doar 17,7% dintre elevii de clasa a X-a au identificat corect un caz de schizofrenie prezentat într-o vinietă, iar aproape jumătate nu au recunoscut simptomele depresiei, ceea ce sugerează că lipsa de informare în ceea ce privește sănătatea mintală reprezintă o problemă sistemică.
„O consecință a lipsei de interes pentru sănătatea mintală este apariția unui sentiment de neputință care devine constant în rândul tinerilor. Ei simt că oricât de mult ar munci, nu sunt suficienți.”, ne spune Claudia Chiorean.
Accesul la consiliere psihologică în universități este limitat, de multe ori insuficient promovat sau perceput ca o „ultimă soluție”. Totodată, presiunea de a fi mereu performant, conectat, adaptabil și competitiv transformă anii de studenție, considerați „cei mai frumoși”, într-o perioadă de supraviețuire emoțională.
Sănătatea mintala a devenit o linie subțire care separă studenții funcționali de cei în risc de epuizare. Fără un sprijin real, acces la servicii și prevenție, problemele emoționale nu dispar, doar se adâncesc.
„Între cifre și decizii reale”, o poveste care încă nu are final
Dincolo de procente reci și grafice interactive, fiecare student carea abandonează, care nu se angajează sau care se simte pierdut în propria alegere universitară, e o poveste neterminată. Într-un sistem care încă funcționează mai mult pe automatism decât pe sprijin personalizat, tinerii români sunt puși să navigheze singuri, printr-o mare de opțiuni, incertitudini și așteptări.
Datele pe care le-am analizat arată clar: nu lipsa ambiției e problema, ci lipsa unui traseu clar, a unor instrumente reale care să eficientizeze orientarea, consilierea, sprijinul psihologic și puntea către piața muncii.
Pentru fiecare decizie pe care un tânăr o ia în ceea ce privește parcursul carierei, există o responsabilitate sistemică. Viitorul educației superioare din România va depinde tocmai de felul în care vedem mai departe de statistici și începem să construim cu și pentru oameni .
Acest material a fost realizat de Biro Andreea-Erika, Enescu Alexia Maria, Ivan Mădălina Maria Ștefania și Trif Raluca Maria, studente la Jurnalism, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, în cadrul seminarului de Data Storytelling.
Notă:Reeditat de Biro Andreea-Erika
Comments are closed, but trackbacks and pingbacks are open.