Skip to content

Facultatea în străinătate – un pas spre viitor sau un labirint?

România, o țară cu o istorie bogată și o cultură vibrantă, se confruntă, la fel ca multe alte state din Europa de Est, cu o tendință demografică semnificativă: migrația. Granițele deschise și posibilitățile de muncă și studiu în străinătate au determinat un număr considerabil de români să își caute un viitor în afara granițelor țării. Acest fenomen, complex și cu multiple fațete, impactează atât piața muncii, cât și societatea românească în ansamblul ei.

Între 1990 și 2023, peste 750.000 de români au ales să emigreze definitiv, potrivit datelor Institutului Național de Statistică. Germania s-a impus ca principala destinație pentru emigranții români, atrăgând 28% din totalul celor plecați în ultimele trei decenii.

Privind datele referitoare la migrația României (imigrație și emigrație) de pe Statista, se desprinde o tendință clară și persistentă, o constantă în peisajul demografic al țării: an de an, numărul românilor care aleg să își părăsească țara este consistent și semnificativ mai mare decât cel al străinilor care vin să se stabilească aici. Această diferență reprezintă o caracteristică definitorie a dinamicii populației României, având implicații profunde pe termen lung. 

Putem observa că în anul 2020, deși ambele fluxuri migratorii au scăzut, diferența dintre plecări și sosiri nu doar că s-a menținut, ba chiar a crescut temporar. Această tendință nu este doar o simplă statistică. Ea subliniază, pe de o parte, persistența factorilor care determină românii să emigreze, fie că vorbim de oportunități economice, un sistem de sănătate mai bun sau un sentiment de siguranță socială. Pe de altă parte, datele scot la iveală o vulnerabilitate a capacității României de a atrage și, mai ales, de a reține populație nouă.

Conform aceluiași set de date de la INS menționat mai sus, în anul 2023, peste 48.000 de români au părăsit definitiv țara. Italia a fost principala destinație, atrăgând 9.950 de români (20,47% din total), urmată de Germania, cu 8.001 persoane (16,46%), și Spania, cu 6.724 persoane (13,83%). De asemenea, un număr mai redus de români au ales Austria (2.685 de persoane) și Franța (1.733 persoane). În fiecare an, mii de români își împachetează visele și pornesc spre alte țări, în căutarea unei vieți mai bune.

Pentru a realiza vizualizările din dashboard-ul de mai sus am extras date de pe site-ul Institutului Național de Statistică cu privire la emigranții temporari pe grupe de vârstă, sexe, medii de rezidență, macroregiuni, regiuni de dezvoltare și județe. Acesta este setul de date, la care am completat regiunile pentru a putea avea o mai bună înțelegere și filtrare vizuală a datelor.

Exodul creierelor: un viitor între dor și oportunitate?

Tot mai mulți tineri români aleg să plece la studii în străinătate, atrași de universități occidentale, oportunități internaționale și un sistem educațional centrat pe student. Dar dincolo de diplome și campusuri, experiența e complexă: între dor, presiune, adaptare și decizii dificile. Am vorbit cu trei tineri care au trăit această realitate, fiecare în felul său.

Decizia de a pleca

Decizia de a pleca la studii într-o țară străină este adesea rezultatul unei analize atente a avantajelor și dezavantajelor, influențată de aspirațiile personale și de percepția asupra sistemului educațional și a oportunităților din România. Mulți tineri visează la un viitor mai bun, la o diplomă recunoscută internațional și la o experiență de viață care să-i formeze.

Baza de date furnizată de Eurostat nu cuprinde informații referitoare la anumite state, precum Regatul Unit, Ucraina, Slovenia și altele.


Paul, un student de 22 de ani care acum e în anul II la FSEGA, dar a studiat inițial în Olanda, a fost atras de mirajul unei perspective mai bune.

Am fost atras de un posibil viitor mai bun, o diplomă mai bine văzută în lume.”

Paul

Pentru el, decizia a fost clară: a căutat o educație care să-i deschidă mai multe uși pe plan global.

Daria, o absolventă de 24 de ani care a terminat facultatea în Marea Britanie și s-a întors în România, a căutat un sistem educațional diferit de cel autohton, unde accentul să cadă pe practică și gândire critică. „Gândirea disruptivă este cea pe care se pune accent, și e ceea ce am dorit să dezvolt prin studiile academice.” explică ea. Daria a simțit că „în România se pune prea mult accent pe teorie motiv pentru care a căutat o abordare mai aplicată în străinătate.

Din punct de vedere psihologic, motivațiile pentru a pleca sunt diverse și adesea puternice. Claudia Chiorean, specialist în psihologie și profesor la FSPAC, subliniază că „adesea oamenii fac schimbări sub imperiul emoțiilor puternice: furie, frustrare, teamă, speranță”:

„Dacă aici, în țară, nu își pot împlini așteptările, tinerii vor căuta în altă parte, pentru că au nevoie de validare, de autorealizare, au nevoie să se simtă utili, apreciați și valorificați din punct de vedere al expertizei și formării lor profesionale.”

Claudia Chiorean, specialist în psihologie

Experiența în străinătate

Odată ajunși în noua țară, tinerii români se confruntă cu o realitate complexă, ce îmbină provocările adaptării cu descoperirile personale și academice. Fiecare experiență este unică, modelată de sistemul educațional, cultura locală și resursele personale de adaptare.

Provocările psihologice aduse de procesul de adaptare nu pot fi ignorate. După cum explică specialistul în psihologie Claudia Chiorean, „înainte de disconfortul psihologic, apar barierele de cultură și limbă.

Odată depășite, „pentru tânărul abia venit într-un spațiu cultural nou, începe un proces constant de adaptare. Acest efort continuu poate duce la burnout, depresie și anxietate. Pe lângă aceste tulburări, tinerii simt o presiune constantă de a-și demonstra valoarea, ceea ce poate accentua sau dezvolta perfecționismul.

„Singurătatea poate declanșa o criză identitară.”

Claudia Chiorean, specialist în psihologie

Pentru Paul, experiența în Olanda a fost marcată de presiune intensă și de lipsa suportului emoțional. A studiat economie la NHL Stenden Emmen și a rezistat un an și jumătate într-un sistem care l-a pus serios la încercare. „Am ajuns în anul 2 și nu dormeam suficient. Am avut un proiect mare de făcut și am adormit cu capul pe tastatură. Atunci am știut că nu mai pot.” povestește Paul. Adaptarea a fost dificilă, nu doar academic, ci și social și financiar, aspecte care au contribuit la presiunea psihică.

În contrast, Liviana, o studentă de 21 de ani aflată în primul an de informatică la University of Lincoln, Marea Britanie, are o perspectivă mai pozitivă. Ea a ales această direcție pentru a fi aproape de familie și pentru a experimenta un mediu multicultural. „Mi se pare că facultățile din Anglia chiar vor să te ajute, îți cer părerea și chiar o implementează.” spune ea, apreciind deschiderea profesorilor și orientarea către student. Chiar dacă adaptarea nu a fost ușoară, în special din cauza diferențelor culturale și a barierelor lingvistice, Liviana simte că această experiență a apropiat-o și mai mult de România.

„Simt că îmi iubesc țara mai mult acum după ce am plecat.”

Liviana

Daria a experimentat și ea o adaptare dificilă în Marea Britanie, dar dintr-un alt motiv. „A fost o adaptare grea: profesorii cereau lucrări profund personale, bazate pe cercetare și interpretare, nu pe generalizări, ca la noi.” explică ea. Pe lângă efortul academic intens, a existat și o presiune financiară considerabilă, însă Daria consideră că această dificultate a contribuit, paradoxal, la maturizarea ei.

A te întoarce sau nu în România

Decizia de a reveni în România după ani de studiu în străinătate este una dintre cele mai complexe și personale pe care un tânăr le poate lua. Aceștia trebuie să pună în balanță oportunitățile profesionale din țara adoptivă și dorința de a te reconecta cu rădăcinile, familia și cultura de acasă.

Însă, ce i-ar putea determina pe tinerii români să revină? Factorii esențiali sunt, în primul rând, de natură socio-profesională.

„Dacă tinerii ar fi validați aici și li s-ar oferi oportunități reale de a-și exercita profesia, ei ar rămâne.”

Claudia Chiorean, specialist în psihologie

Aceasta adaugă că, pentru a încuraja această revenire, este crucial să existe un echilibru între locurile de muncă disponibile pe piață și numărul absolvenților care le pot ocupa, alături de o remunerație decentă.

Paul a ales să se întoarcă în România după experiența sa din Olanda. Întoarcerea nu a fost ușoară, el trecând prin depresie și anxietate. Acum este student la FSEGA, Cluj-Napoca și simte că sistemul românesc este „de zece ori mai ușor și mai primitor” pentru el. Deși nu exclude un masterat în străinătate, Paul își dorește să-și construiască viața acasă, considerând că România este foarte frumoasă și plină de bogații și oportunități.

Vreau să termin facultatea și să-mi găsesc ceva în țară și să mă descurc aici, deoarece este casa mea.

Paul

Liviana, deși aflată la început de drum în Marea Britanie, se gândește deja la viitor. Chiar dacă ar vrea să se întoarcă, decizia finală va depinde de oportunitățile profesionale: pentru ea, un job stabil, cu accent pe sănătatea mentală a angajaților e foarte important.

„Mi-aș dori să mă întorc în România pentru că inima mea trage acasă, însă vorbind strict pe plan profesional e posibil ca Anglia să fie o opțiune mai bună.

Liviana

Daria a parcurs întregul ciclu: a plecat, a terminat studiile în Marea Britanie și s-a întors în România, unde lucrează. A ales să revină parțial pentru că se simțea deja atașată de viața din București, dar și pentru că a văzut potențial în mediul profesional local. „Am primit un salariu comparabil cu cel din afară, dar trăiesc mult mai bine în România, unde costurile sunt mult mai mici.” spune ea. 

„Financiar sunt mult mai satisfăcută în România decât dacă rămâneam în Londra. Costurile sunt mult mai mici în România, lucru care îmi permite să trăiesc o viață mai liniștită aici decât în UK.

Daria

Ne-am întrebat însă dacă acesta este cazul majorității românilor. Conform datelor furnizate de Eurostat, în 2023, venitul net median ajustat al gospodăriilor din România a fost de 6.568 de euro, o valoare semnificativ mai mică decât media Uniunii Europene de 20.350 de euro. Comparativ cu statele către care emigrează cei mai mulți români, diferențele sunt și mai evidente: Germania, care a atras cea mai mare parte a emigranților români în ultimele 3 decenii, a înregistrat un venit net median ajustat de 26.274 de euro, mult peste media europeană. Deși nu se află în topul clasamentului, Italia și Spania, două destinații importante pentru emigranții români, au avut, în 2023, un venit median ajustat semnificativ crescut comparativ cu valoarea din România: 19.819 euro, respectiv 18.316 euro.

Am realizat un set de date, după ce am extras de pe Eurostat date privind PIB-ul și rata inflației fiecărei țări de interes și a Uniunii Europene, pentru a putea face o comparație la nivel european. Din același set de date de pe INS menționat la începutul articolului, am putut selecta și realiza top 10 al țărilor în care au emigrat românii în anul 2023.

Concluzii

Migrația rămâne o realitate definitorie pentru România, o reprezentare a speranțelor, dar și a provocărilor cu care se confruntă societatea. Deși datele statistice ne arată un exod constant, mai ales al tinerilor, poveștile personale ale Dariei, lui Paul și Livianei ne dezvăluie nuanțele acestei decizii. Fie că e vorba de căutarea unui sistem educațional mai bun, a unor oportunități profesionale sau pur și simplu a unui viitor mai sigur, plecarea e adesea o necesitate, nu un simplu moft.

Experiențele în străinătate, deși formative, vin la pachet cu provocări psihologice, de adaptare și financiare. Și, așa cum ne-au arătat exemplele, nu e mereu mai bine „afară”. Paul a simțit presiunea copleșitoare a sistemului olandez, iar Daria a descoperit că satisfacția financiară și liniștea unei vieți mai puțin costisitoare pot fi găsite chiar acasă, în România. Decizia de a reveni în țară nu este nici ea una ușoară, fiind profund influențată de perspectivele profesionale și de sentimentul de apartenență. Diferențele dintre România și celelalte state europene, așa cum reies acestea din datele analizate, joacă un rol important, dar nu sunt singurul factor. Povestea României nu ține doar de cifre, ci și de crearea unui context în care fiecare român să simtă că visurile sale pot prinde contur și aici, acasă.

Acest articol a fost realizat de Stahie Corina și Țîcșa Ștefania.

Comments are closed, but trackbacks and pingbacks are open.