Când suntem mici, alegerea unei meserii pare simplă și plină de speranță: medic, profesor, artist, arhitect. Dar, pe măsură ce anii trec și ajungem la finalul studiilor, entuziasmul copilăriei se ciocnește de o realitate mult mai dură: lipsa oportunităților, cerințele nerezonabile de pe piața muncii și o presiune constantă de „a reuși”, fără să fim pregătiți cu adevărat pentru asta.
Pentru mulți tineri din Generația Z, drumul profesional nu mai e o linie dreaptă, ci un labirint plin de obstacole: locuri de muncă prost plătite, cerințe absurde, lipsa de sprijin real și tentația de a pleca din țară pentru oportunități mai bune.
Într-un astfel de context, întrebarea „Ce vrei să te faci când vei fi mare?” se transformă în „Oare mai are sens ce am ales să studiez?”.
Studii, muncă, incertitudini – realitatea studenților din România
Cezara Ianoș are 20 de ani și locuiește într-un apartament cu două camere din Cluj, împreună cu o prietenă. Este studentă în anul al doilea și începe să se întrebe dacă va reuși după facultate să își găsească un loc de muncă în domeniul pe care îl studiază.
La începutul facultății, credea că practica îi va construi portofoliul și un CV convingător. Însă, chiar și la finalul anului doi, nu a reușit să obțină nici măcar un internship neplătit, descoperind cu frustrare că și pentru practică ți se cere… experiență.
Am venit în Cluj pentru că toată lumea spune că aici sunt mai multe oportunități. Dar, în realitate, multe dintre ele nu sunt accesibile dacă n-ai pile, noroc sau sprijin financiar care să-ți permită să lucrezi multe ore, fără plată.
Pentru a putea face față cheltuielilor și pentru a nu pune presiune financiară pe părinți, Cezara a ales să se angajeze part-time într-un magazin din mall. În prezent, jonglează zilnic între cursuri, teme și orele de muncă, încercând să își țină echilibrul într-un sistem care pare să ceară totul de la început, dar să ofere foarte puțin la schimb.
Profilul Generației Z în România
Cezara face parte din Generația Z, formată din tinerii născuți aproximativ între 1997 și 2012, prima generație crescută în era digitală. Aceștia reprezentau în 2024 aproximativ 17,40% din populația României, conform datelor oferite de Institutul Național de Statistică.
Situația ei reflectă realitatea multor alți tineri din România, care, în funcție de locul în care trăiesc, au șanse diferite pe piața muncii. Generația Z din România e aproape egal împărțită între urban (49%) și rural (51%), conform Institutului Național de Statistică.
Această distribuție influențează direct accesul la locuri de muncă. În orașe, tinerii găsesc piețe mai diverse, în timp ce în mediul rural opțiunile sunt limitate. Totuși, pe măsură ce tot mai mulți tineri migrează către orașe, acestea devin supraaglomerate, punând presiune pe piața imobiliară și crescând costul traiului. Astfel, deși orașele mari oferă mai multe șanse, acestea nu sunt întotdeauna suficiente.
Potrivit Institutului Național de Statistică, 73% dintre tinerii Generației Z din România pot lucra. Aceste date arată un potențial semnificativ de integrare pe piața muncii, dar succesul depinde și de capacitatea angajatorilor și economiei de a le oferi locuri de muncă adaptate competențelor lor.
Pretențioși sau doar realiști?
Totuși, realitatea din spatele acestor cifre este adesea umbrită de mituri persistente. Mulți tineri sunt dispuși să muncească și caută activ oportunități, dar se confruntă frecvent cu prejudecăți care îi cataloghează drept „leneși” sau „prea pretențioși”. Aceste etichete simplifică nedrept o situație mult mai complexă, în care dificultățile economice, lipsa de experiență și dezechilibrele pieței muncii joacă un rol esențial.
Mulți membri ai Generației Z muncesc part-time pentru a se întreține, însă lipsa de flexibilitate și salariile mici, care adesea nu acoperă costul vieții în orașele mari, le afectează echilibrul între muncă, studii și viața personală.
Este extrem de greu să alergi mereu între facultate și serviciu. Simt că nu am niciun moment pentru mine, iar oboseala se adună atât fizic, cât și emoțional.
– Cezara Ianoș, studentă și angajată part-time
În aceste condiții, unii aleg să demisioneze, prioritizând sănătatea mentală și studiile, cu speranța că, după absolvire, vor găsi joburi mai bine plătite și potrivite pregătirii lor. Așadar, nu este vorba despre pretenții exagerate sau refuzul de a munci, ci despre dorința firească de a lucra în condiții decente, care să le permită să evolueze fără a sacrifica toate celelalte aspecte ale vieții personale.
Gen Z nu mai văd locul de muncă drept o a doua casă și nu consideră că trebuie să își sacrifice timpul sau sănătatea pentru a răspunde la un e-mail „urgent” primit după ora 17:00.
– Diana Filip, specialist HR pentru compania Sales Consulting
Astfel, ceea ce pare o lipsă de motivație este, de fapt, o discrepanță între așteptările angajatorilor și realitățile economice sau sociale în care trăiesc tinerii.
Absolvenții și provocările de după facultate
Experiența Mirelei Ancuța Chira, de 27 de ani, fondatoare a unei firme de decorațiuni pentru evenimente, este un exemplu clar al drumului complicat pe care mulți tineri îl parcurg după finalizarea studiilor.
A urmat Facultatea de Administrație și Management Public, cu speranța că își va găsi un loc de muncă în domeniul ales. Chiar dacă a făcut practică în timpul facultății, acest lucru nu a contat la angajare.
Mi-aș fi dorit să mă angajez la primărie, fiind posturi pe domeniul studiat, dar mi s-au cerut 5 ani de experiență, pe care evident nu îi aveam, fiind proaspăt absolventă. Dar cum am putea să o dobândim, dacă nimeni nu e dispus să ne îndrume?
Din nevoia de a deveni independentă financiar, Mirela a fost nevoită să se reprofileze. A început într-un domeniu complet diferit, chiar dacă nu era ceea ce își dorea. După câțiva ani, și-a luat inima în dinți și a ales să își urmeze visul: să lucreze pentru ea însăși.
Generația Z vs Mileniali
Totuși, Mirela nu este o excepție. Mulți tineri se confruntă cu aceleași dificultăți. O parte din neînțelegerile legate de generația ei vin din comparațiile frecvente cu Mileniali – generația anterioară, născută aproximativ între 1981 și 1996.
Deși cele două generații sunt apropiate ca vârstă, experiențele lor sunt diferite. Milenialii au crescut într-o perioadă de tranziție, când ideea unui „job stabil” încă era importantă. În schimb, Generația Z a fost formată de numeroase crize financiare și sociale. Pentru mulți tineri din această generație, realitatea economică este acum mai dificilă ca niciodată, cu inflație ridicată, chirii în creștere și salarii care nu țin pasul cu cheltuielile.
Date recente susțin această percepție: Raportul Deloitte (2024) arată că 46% dintre Gen Z și 37% dintre Mileniali caută un nou job, în principal din cauza stresului financiar. Mai mult, peste jumătate dintre ei (51% Gen Z, 52% Mileniali) spun că nu își permit cheltuielile de bază (chirie, mâncare, utilități) chiar și cu un job. Așadar, pentru mulți tineri, ideea de independență financiară e o promisiune tot mai greu de atins.
Cu toate acestea, chiar dacă ambele generații se confruntă cu nesiguranță financiară și caută stabilitate, pentru tinerii din Generația Z, accesul efectiv la un loc de muncă este adesea mai dificil. Aflându-se la început de drum, mulți dintre ei se lovesc de bariere invizibile.
Companiile nu deschid roluri de junior din cauza costurilor și riscurilor mai mari comparativ cu angajarea unor persoane cu experiență. Deși inițial spun că sunt deschise către tineri fără experiență, în practică aleg aproape întotdeauna candidați care nu necesită formare suplimentară.
– Diana Filip, specialist HR pentru compania Sales Consulting
Salariile în România, în comparație cu restul Europei
Această realitate economică dificilă se reflectă cel mai clar în raportul tot mai dezechilibrat dintre salarii și costul vieții. Deși veniturile în România sunt considerabil mai mici decât media europeană, cheltuielile, mai ales în orașele mari, continuă să crească. Pentru a înțelege cu adevărat contextul în care Generația Z își caută un loc de muncă, trebuie să ne uităm dincolo de preconcepții și să analizăm concret aceste realități economice.
Țările cu cele mai ridicate salarii se află în nord-vestul Europei (Islanda, Norvegia, Irlanda), în contrast cu statele din sud-est, precum Albania, Bulgaria și România, unde salariile sunt mult mai mici. Astfel, se observă clar diferențele economice dintre Europa de Vest și cea de Est.
Diferențele devin și mai vizibile când analizăm salariile în funcție de tipul ocupației. În 2022, România ocupa locul 29 din 33 în clasamentul salariului mediu brut pentru tinerii sub 30 de ani în meserii manuale, cu o medie de 814 euro pe lună, mult sub Germania (peste 2.200 euro) și Franța (peste 1.900 euro).
Și în rândul lucrătorilor non-manuali (tehnicieni, specialiști sau angajați administrativi), salariul mediu în România este de doar 1.239 euro pe lună, sub media europeană (locul 26 din 33). Aceste diferențe evidențiază atât decalajele economice, cât și lipsa oportunităților reale pentru tinerii care aleg să muncească în țară, indiferent de calificare.
Costul de trai în România
Deși se susține că în România costul vieții e mai mic (59,9% din media UE în 2022, conform Eurostat) comparativ cu Germania (108,4%), această diferență de prețuri nu compensează decalajul salarial. Discrepanța dintre venituri depășește cu mult cea a costurilor. Astfel, un tânăr german, chiar și într-o țară mai scumpă, își poate permite un trai decent, economisește și e independent. Pentru un tânăr român, în schimb, salariul nu acoperă întotdeauna nici măcar strictul necesar.
Această inegalitate între salarii și costuri explică de ce mulți tineri se simt blocați. Prea săraci pentru a trăi independent în România, dar suficient de calificați pentru a fi tentați de oportunitățile din alte țări. În aceste condiții, migrarea nu mai pare o alegere, ci o decizie economică logică.
O soluție pentru un viitor profesional mai bun?
Dificultățile întâmpinate de tinerii Gen Z după studii fac ca migrația spre Vest să devină tot mai atractivă. Conform datelor Institutului Național de Statistică (INS), prezentate într-o analiză a Ziarului Financiar, peste 9.500 de copii și tineri din Generația Z au plecat definitiv din România în 2021, marcând un maxim al ultimului deceniu. Aceștia au reprezentat aproape o treime (28%) din totalul emigranților din acel an, un semnal clar al nemulțumirilor și al lipsei de perspective resimțite de aceștia în țară.
Această tendință se reflectă și în mediul educațional: potrivit Ziarului Financiar, până la 20% dintre absolvenții liceelor de top aleg să studieze în străinătate, iar în unele cazuri excepționale, precum Colegiul I.L. Caragiale din București, proporția urcă până la 80%. Olanda, Germania, Franța, Marea Britanie și SUA sunt printre destinațiile preferate pentru educație și carieră.
Se poate și acasă
Deși mulți tineri din Generația Z aleg să plece din țară în căutarea unor perspective mai bune, există și exemple de reușită acasă. Romina Găinușe, de 24 de ani, este un exemplu de tânără care a reușit să își atingă obiectivele rămânând în România, chiar dacă nu a urmat drumul convențional.
În cazul ei, absolvirea Facultății de Drept nu a dus către o carieră juridică în sensul clasic, însă a devenit o fundație solidă pentru rolul său actual din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
Poate nu aplic în fiecare zi teoria exact cum am învățat-o la cursuri, dar fundamentele juridice îmi dau siguranță și claritate în decizii.
Privind înapoi, Romina nu regretă că a ales Facultatea de Drept în locul Academiei de Poliție, ba dimpotrivă, consideră că tocmai această alegere a pregătit-o mai bine pentru ceea ce face azi.
Fără regrete, această facultate m-a ajutat enorm pe toate planurile, chiar dacă nu urmez traseul clasic de avocat sau jurist. Legea e baza în Poliție, iar eu simt că am exact instrumentele de care am nevoie.
Romina îi încurajează pe cei care se simt blocați să nu renunțe, ci să vadă fiecare impas ca pe o oportunitate mascată. Chiar dacă drumul nu este mereu drept sau previzibil, perseverența și adaptabilitatea pot deveni resurse valoroase pentru a-ți construi un viitor chiar și în România.
Concluzie
De la optimismul copilăriei la incertitudinile vieții adulte, Generația Z din România se confruntă cu un peisaj profesional tot mai complex. Pentru tinerii ca Cezara și Mirela, accesul limitat la stagii de practică, lipsa de experiență profesională și costurile ridicate ale traiului reprezintă obstacole majore în drumul spre o carieră stabilă. Aceste dificultăți reflectă o problemă profundă a pieței muncii românești: un dezechilibru economic alimentat de salarii sub media europeană și cheltuieli în continuă creștere în marile orașe. În acest context, migrația către țările din Vest nu mai este doar o alegere, ci adesea o necesitate pragmatică pentru asigurarea unui viitor profesional decent.
Datele statistice susțin această realitate: mii de tineri din Generația Z părăsesc anual România, inclusiv un procent semnificativ de absolvenți de top, atrași de oportunitățile educaționale și profesionale din alte țări europene. Totuși, în ciuda acestui fenomen îngrijorător, există și povești de succes construite aici, acasă.
Astfel, provocările cu care se confruntă Generația Z devin un semnal clar: este nevoie de acțiuni concrete, precum dezvoltarea unor programe de internship plătite și a parteneriatelor solide universități-companii. Doar creând oportunități reale putem transforma plecarea în străinătate dintr-o soluție de supraviețuire într-o alegere personală, și, totodată, putem oferi tinerilor motive solide pentru a-și construi viitorul aici, în România.
Articol realizat de: Docan Alexandra, Găinușe Denisa, Gălățan Rareș, Ianoș Cezara
Comments are closed, but trackbacks and pingbacks are open.