„Ajuns la capătul disperării, cumva mi-am dat seama că oricât alerg, oricât de mulți bani fac, oricât consum, nu este suficient. Mi-am dat seama că am nevoie de ajutor și am ales necunoscutul…”
În România, lupta împotriva drogurilor durează de peste două decenii, dar soluțiile sunt încă incerte. Atât consumatorii cât și experții în psihoterapie subliniază importanța unei abordări mai complexe, care să includă prevenția și tratamentul specializat eficient, nu doar sancțiuni penale.
„Am intrat în comă alcoolică la vârstă de 10 ani.” Așa a început discuția mea cu Laurențiu Zloteanu, fost consumator de droguri, care are o viziune foarte rațională în ceea ce privește adicțiile.
Primul lucru pe care a vrut Laurențiu să-l puncteze este că: „Există un procent din populație care dezvoltă anumite simptome din punct de vedere psihic, emoțional și comportamental cu care ne naștem. Aceasta este o boală, boala dependenței. Când aveam 10 ani, consumul de droguri a venit ca o formă de manifestare a problemei pe care eu o aveam, adică tendința de a-mi anihila modul de a gândi, modul de a simți, de a trăi într-o stare de anestezie.”
Problema consumului de droguri nu mai e demult o noutate în România. Totuși, o întrebare a cărui răspuns rămâne în ceață este: cine sunt consumatorii? infractori, victime, ambele sau nici una nici alta?
Laurențiu a consumat droguri timp de aproape 11 ani și consideră că experiența asta nu e un rezultat al unor traume sau al unui anume anturaj:
„Știu că discursul general e: «am trăit într-o familie abuzivă, am fost abandonat, mi s-au întâmplat x, y lucruri etc.», dar există acest procent de populație, din care fac și eu parte, care ne naștem cu această dificultate sau cum îi spun eu, alienare socială. Sunt o persoană care se integrează ușor în orice grup de referință sau cu interese comune, dar emoțional mă adaptez foarte greu. […] Eu nu pot să mă uit în urmă și să zic că familia a fost de vină sau comunitatea.”
România luptă cu drogurile de peste 20 de ani. Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri a fost actualizată și completată de mai multe ori pe parcursul anilor, dar strategia a rămas neschimbată. După cum remarcă și Laurențiu „problema consumului de droguri e tratată cu poliție, procuratură, închisoare. Se dorește drama din spatele situației. […] Nu știu ce propun programele de stat în afară de închisoare. Știu doar că pentru mine a fost foarte simplu să mă opresc, cu ajutorul unui terapeut specializat în adicții”.
Așadar, întrebarea „ce soluție propun autoritățile?” rămâne deschisă.
Afirmația ministrului de Interne, Cătălin Predoiu, precum că „bătălia cu drogurile la categoria adulţi este pierdută și prioritar e să salvăm tânăra generație” a ridicat un nou val de dezbateri, în august 2023.
În aceeași ordine de idei, trebuie remarcată și poziția justiției. Alina Gorghiu, ministru al justiției, spune că „problema cu minorii este… nu cea de trafic, ci de consum. Astăzi drogurile sun ieftine și super accesibile, le găsești la orice colț de stradă, dar din păcate să tratezi dependența aia n-ai unde și costă și foarte scump”.
Momentan, se pare că autoritățile nu văd altă soluție decât să continue goana după micii dealeri și consumatori, în loc să se concetreze pe marii traficanți.
Trebuie menționat că „74,86% din numărul total de capturi reprezintă capturi mai mici de 5 g, 250 comprimate sau 5 ml”, conform raportului național privind situația drogurilor pentru anul 2022.
Totodată, acest raport arată o creștere a numărului de persoane condamnate pentru deținerea drogurilor pentru consum propriu (44,9%).
Comparativ cu alte state europene, România nu este în fruntea clasamentului în ceea ce privește consumul și traficul de droguri. Rapoartele prezintă o rată a criminalității scăzută, cantitățile de droguri confiscate fiind mult mai mici decât în alte tări ale UE. Totuși, e greu de estimat cantitățile reale, astfel încât nu avem date suficiente.
Portretul consumatorului
Pentru a ne crea o imagine mai clară despre cine sunt consumatorii, am consultat mai multe surse, pornind de la o persoană care s-a confruntat cu adicția respectivă.
Generat cu Gencraft
„Sunt o persoană care stabilește relații interpersonale foarte greu, nu le pot menține pe o durată lungă, am tendințe naturale, adică născute, de a avea gânduri obsesive, de a dezvolta comportamente compulsive. Altfel spus, orice îmi produce plăcere, atunci când există o durere, se poate transforma foarte ușor într-o chestie adictivă.”
Laurențiu Zloteanu
În idea construirii unei imagini cât mai complexe, nu puteam omite părerea unui specialist. Așadar, am discutat cu Alina Laura Ciupercovici, psihoterapeut, team leader în cadrul Clinicii Aliat Suceava, membru fondator și președinte al Asociatiei ADDICTLESS Suceava:
„Sunt foarte dificile situațiile tinerilor care au dependențe multiple, care au în istoricul personal traume precum agresivitatea, infracționalitatea sau tineri fără acces la educație. Foarte greu este și când pacienții noștri nu sunt sprijiniți de familiile lor sau de prieteni, când au un mediu instabil care nu facilitează schimbarea pozitivă.”
Mulți psihoterapeuți au o experiență profesională atât de bogată, încât găsesc timp și cuvintele necesare pentru a transpune pe hârtie poveștile oamenilor. Doina Cosman a făcut acest lucru și i-a ieșit bine. Ea relatează următoarele:
„Și… iată-mă, din nou, în faţa unui caz de dependenșă de droguri. De data aceasta sper că tânăra va juca cu cărțile pe față.
Doina Cosman, Omul Portocaliu si alte povestiri terapeutice, 2024
Ce văd intrând pe uşa cabinetului? O fată frumoasă, delicată, dar cam verde vânătă la obraz. E adusă de o mamă iubitoare, grijulie, deşi nu a conştientizat situația fiicei până în urmă cu câteva săptămâni. Oare ar putea fi o mamă rejectivă? Parcă am sesizat o tendinta mamei de a-şi despărți fiica de restul familiei. Îmi povesteşte chiar ea, e drept cam stânjenită, cum şi-a trimis, cu trei ani în urmă, fiica în alt oraș…”
Așadar, descrierile care compun portretul consumatorului sunt atât de diverse, încât oricine se poate regăsi. Adolescent sau adult, cu studii superioare sau fără, dintr-o familie bogată sau săracă, ajuns să consume din întâmplare, curiozitae sau disperare ș.a.m.d. Nu există un șablon.
De ce consumă?
Pentru a răspunde la această întrebare am apelat iarăși la părerea specialiștilor și oamenilor din domeniu.
Organizația non-profit Preventis menționează mai multe motive pentru care clienții lor ajung să consume droguri:
- Să evadeze din realitate;
- Să se simtă iubiți și acceptați;
- Să nu mai simtă durerea emoțională;
- Să se simtă energici și bine dispuși;
- Să se liniștească;
„Clienții minori ajung la specialist prin părinții lor care sesizează schimbări negative în comportamentul copiilor (schimbarea anturajului, dezinteres școlar, schimbări în ce privește aspectul fizic și modul de a fi a copilului, conflicte mai dese părinți-copil, etc.). Clienții majori apelează la specialist atunci când consumul scapă de sub control și nu mai pot să aibă o viață normală”, remarcă Preventis.
Alina Ciupercovici zice că „drogurile sunt deja o realitate pentru copii, un subiect pe care îl aud în jurul lor, nu are niciun sens să ascundem că noi, părinții, știm despre acest subiect și că putem vorbi despre asta. Este recomandat ca părinții să inițieze ei această discuție cu copii lor și să prevină astfel situația în care copiii să afle de la prieteni mai mari, să își formeze credințe eronate despre droguri sau chiar să fie inițiați în consum fără să știe real despre ce este vorba”.
Totodată, aceasta remarcă scăderea vârstei de debut al consumului de droguri în rândul tinerilor: „Pacienții noștri tineri, cu dependență de droguri, declară debutul consumului în jurul vârstei de 13-14 ani, în anturaj, însă de multe ori poate coborî până la 12 ani”.
Ce se consumă?
Un moment importat în toată povestea asta este calitatea substanțelor consumate. În timp ce autoritățile cresc pedepsele pentru trafic și consum, piața drogurilor își diversifică considerabil oferta. Laurențiu zice că ultima dată a consumat acum 13 ani, iar „pe vremea aceea drogurile erau accesibile, aveai maxim vreo 17 substanțe pe piață. Problema a apărut în momentul în care s-au deschis acele magazine legate. Acestea mi-au distrus o bună parte din sănătate, nu doar mie, ci și multor oameni din jurul meu.”
„Ceea ce se consumă astăzi nu este pentru a experimenta efectele unui drog care a fost studiat de-a lungul deceniilor, ci sunt pur și simplu substanțe care nu fac altceva decât să otrăvească oamenii.”
Unul dintre rapoartele ANA prezintă următoarele date referitor la tipurile de substanțe identificate:
Interzicem sau permitem?
În lupta cu drogurile, statele europene au luat măsuri diferite. Țările precum Malta, Germania, Olanda, Portugalia, Spania, Luxemburg au legalizat deținerea anumitor droguri pentru consum propriu, stabilind o cantitate maximă admisă, pe când alte țări continuă să incrimineze acest lucru. România este, în prezent, o țară de consum, care se încadează în cea de-a doua categorie de state.
Psihologul Alina Laura Ciupercovici consideră că „legalizarea anumitor substanțe ar limita semnificativ traficul de droguri si formarea rețelelor infracționale, adică ar descuraja piața neagră a vânzării drogurilor.”
De aceeași părere e și Laurenșiu, care zice că „nimeni nu ar vrea să fie operat pe cord deschis decât de un specialist în cardiochirurgie, cu alte cuvinte, nu cred că poliția are capacitatea sau ar trebui să aibă responsabilitatea de a întreprinde un act medical pentru care nu e pregătită. Prevenția este un act medical. […] Nu există o distincție în lege între consumator și traficant. Conform literei legii, doi oameni care împart un joint acum, poate fi interpretat ca trafic. […] Cred că posesia în vederea consumului propriu nu ar trebui să reprezinte o infracțiune penală.”
Nu există un răspuns corect sau greșit la întrebarea: permitem sau interzicem consumul drogurilor. Putem doar să analizăm deciziile luate până acum și rezultatelele lor și să tragem concluziile de rigoare.
Comments are closed, but trackbacks and pingbacks are open.