Jumătate din viitorul României se naște la sat, departe de agitația orașelor mari, unde copiii și profesorii din acele regiuni se confruntă cu nenumărate provocări pentru a avea acces la educație. Deși accesul la educație teoretic este garantat, practic pentru comunitățile rurale este o luptă zilnică. Realitatea din mediul rural românesc este adesea dură și neiertătoare. Drumuri neasfaltate, lipsa transportului, infrastructura precară, sărăcia, resursele educaționale limitate (lipsa manualelor pentru studiu și lipsa tehnologiilor moderne în procesul de educație), lipsa profesorilor, sunt doar câteva dintre problemele educației la sat în România.
Atunci când vorbim despre problemele școlilor din spațiul rural, una dintre primele la care ne gândim este infrastructura școlilor. Majoritatea clădirilor și spațiilor de studiu din mediul rural nu au condiții adecvate și prielnice învățării.
O radiografie sinceră a provocărilor educației rurale
60% dintre școlile primare și gimnaziale din mediul rural nu au biblioteci, comparativ cu 20% din mediul urban. De asemenea, 72% dintre unitățile de învățământ secundar rural nu dispun de laboratoare, în timp ce în urban procentul este de 30%. Peste jumătate dintre elevi învață în școli supraaglomerate, iar peste 42% dintre clădirile școlare sunt situate în zone cu risc seismic ridicat, o treime dintre acestea fiind construite înainte de 1963. Circa 4.200 de școli din România nu au grupuri sanitare în incintă, iar în județele Vaslui, Botoșani, Iași și Vrancea, aproximativ unul din trei elevi nu are acces la grupuri sanitare interioare. În plus, aproximativ 10% din unitățile de învățământ primar și secundar din România nu au acces la un sistem de canalizare adecvat, iar în Suceava, Vrancea și Botoșani, una din cinci școli nu este conectată la canalizare. (Strategia pentru modernizarea infrastructurii educaţionale 2018 – 2023)
”Suntem în 2024 și din păcate încă nu avem un sistem de încălzire adecvat.„ – Paula Vaida, directoare și profesoară de educație civică la școala gimnazială Iuliu Hațeganu din comuna Panticeu
Aceste provocări afectează nu doar accesul la educație, ci și calitatea acesteia. Nivelul de bunăstare al familiilor, cât și condițiile de studiu ale școlilor sunt într-o strânsă legătură și influențează performanțele școlare. Nivelul de bunăstare al familiilor are un impact direct și profund asupra nivelului de educație al copiilor. Familiile cu venituri scăzute se confruntă adesea cu dificultăți în a asigura copiilor lor rechizite de bază, haine adecvate și acces la tehnologie necesară pentru învățare. În lipsa acestor resurse esențiale, copiii sunt adesea forțați să abandoneze școala pentru a contribui la veniturile familiei sau pur și simplu nu au condițiile necesare pentru a se concentra și a excela în studii.
”Eram nevoit să port la școală hainele surorii mele mai mari, motiv pentru care eram strigat fetița clasei.„ – Mihai, elev la Școala nr.1 din satul Aprozi.
De asemenea, familiile afectate de sărăcie nu pot să își permită să sprijine activități educaționale suplimentare, cum ar fi meditațiile sau participarea la cursuri extracurriculare, ceea ce reduce șansele copiilor de a performa bine la examene și de a-și continua studiile la un nivel superior.
Conform unei analize realizate de Salvați Copiii România, harta sărăciei arată o corelație puternică între sărăcia economică și accesul redus la educație de calitate, indicând necesitatea unor intervenții urgente în regiunile cele mai afectate.
Andrei, elev în clasa a VI-a la Liceul Tehnologic nr. 1 din Popești, spune că vine la școală în ciuda tuturor dificultăților pentru că știe că trebuie să-și ajute părinții în gospodărie, iar școala îi oferă o meserie cu care speră în viitor să-și susțină familia și frații mai mici. Mulți dintre colegii lui Andrei au abandonat școala din motive financiare, el însă speră să-și termine studiile în ciuda obstacolelor, motivația lui fiind familia și munca.
Dintr-un total de 355 de licee cu profil tehnologic din România, 166 se află în mediul rural, ceea ce înseamnă că aproximativ unu din doi elevi care frecventează aceste unități de învățământ trăiește și învață în mediul rural. Datele arată că, dintre elevii liceelor tehnologice înscriși la examen, aproape 6% nu s-au prezentat, în timp ce dintre elevii filierei teoretice doar 0,9% au absentat de la examen. Totodată, ratele de promovare ale acestor două filiere educaționale capătă o diferență de 30%, o diferență aproape constantă de-a lungul anilor. Liceele cu profil tehnologic reprezintă 80% din totalul liceelor aflate în comune.
Profesorul Stan Gheorghe explică că mulți elevi provin din familii care se confruntă cu dificultăți financiare și sunt forțați uneori să abandoneze școala din diverse motive, de la migrarea părinților în străinătate la nevoia de a lucra pentru a susține familia.
Performanțele elevilor din mediul rural sunt puternic influențate de condițiile socio-economice. Rata de abandon școlar în mediul rural este cu 25% mai mare decât în mediul urban și este prezentă în 40% dintre instituțiile din mediul rural. Un raport realizat de Eurostat indică faptul că 41,5% dintre copiii din România sunt cu risc de sărăcie sau excluziune socială. Declarațiile profesorilor subliniază dificultatea de a motiva elevii și de a asigura continuitatea educațională în astfel de condiții. Paula Vaida, mărturisește că se confruntă cu un abandon școlar ridicat și încearcă să ia măsuri pentru prevenția acestuia:
“Momentan avem în derulare un proiect pe fonduri europene pentru reducerea abandonului școlar. Suntem în al doilea an de derulare a proiectului și am reușit să menținem în școală 10 din 15 copii cu risc de abandon. Din păcate, nu am reușit să-i menținem pe toți, pentru că atunci când vorbim despre frecventarea școlii un impact mare îl au și părinții, care din păcate nu vin către școală și nu colaborează cu profesorii decât când vine vorba să ia bursa copiilor, ceea ce e frustrant pentru noi, cadrele didactice.”
Lipsa resurselor educaționale adecvate este o altă problemă majoră în mediul rural. Anul acesta la școala gimnazială Iuliu Hațeganu din comuna Pantice sunt 39 de copii înscriși în clasa a V-a și doar 20 de manuale, cu toate acestea cadrele didactice încearcă să facă tot posibilul ca elevii să aibă acces la materialele de studiu. Profesorii fac xeroxuri, din bani proprii uneori, pentru că o parte dintre elevi nici nu au acces la tehnologie sau internet acasă ca să le trimită poze cu materialele. Paula Vaida adaugă că anul acesta a obținut un proiect prin care copiii primesc o masă caldă pe zi, acesta fiind la fel un stimul pentru ei să vină la școală și chiar am observat o creștere a frecventării școlare de când avem în derulare acest proiect.
Educația de calitate înseamnă și profesori competenți, însă atractivitatea pentru a practica această meserie, mai ales în zonele rurale, este scăzută. România se confruntă cu o criză atunci când vine vorba de numărul de cadre didactice calificate în zonele rurale. Cadrele didactice beneficiază de o pregătire slabă și de multe ori în zonele rurale un singur profesor ajunge să predea mai multe materii pentru care nu are calificări.
Astfel, conform Monitorul educației și formării 2019 realizat de către Comisia Europeană, deși sunt suficienți candidați pentru concursul național de ocupare a posturilor didactice, mai puțin de jumătate obțin nota necesară pentru a deveni titulari. Această situație este complicată de numărul mare de posturi ocupate de persoane fără calificările adecvate, o problemă frecventă în școlile din zonele rurale și îndepărtate. De asemenea, există un deficit de personal calificat în domenii precum TIC, științe, limbi străine și arte, în special la nivelul învățământului primar și secundar inferior. În plus, formarea inițială a cadrelor didactice este adesea insuficientă, oferind puțină pregătire practică, ceea ce face ca examenele de certificare și titularizare să devină principalele metode de selecție pentru profesie.
Soluții și Inițiative pentru Îmbunătățirea Sistemului Educațional Rural
Aceste deficiențe subliniază necesitatea unei investiții continue în formarea cadrelor didactice, îmbunătățirea infrastructurii educaționale și adaptarea la necesitățile elevilor. De asemenea, trebuie să se implementeze politici educaționale care să sprijine atât elevii cât și profesorii, încurajând inovația pedagogică și asigurând resurse adecvate pentru toate zonele, în special în comunitățile defavorizate. Există totuși exemple pozitive care arată că, prin implicare și resurse adecvate, se pot face schimbări semnificative. Proiectele finanțate prin fonduri europene, de exemplu, au reușit să reducă abandonul școlar în unele comunități și să îmbunătățească condițiile de studiu.
“Programele de mentorat și tutorat ar putea avea un impact major în sprijinirea elevilor din zonele defavorizate, oferindu-le suport suplimentar pentru a reuși.” – Elena Vasile, directoarea școlii nr.1 din Aprozi
Alexandru Ionescu, expert în politici educaționale, afirmă că pentru a reduce rata abandonului școlar și a îmbunătăți performanțele elevilor din mediul rural, este esențial să investim în infrastructură, resurse educaționale și formarea profesorilor.
Aceste deficiențe subliniază necesitatea unei investiții continue în formarea cadrelor didactice, îmbunătățirea infrastructurii educaționale și adaptarea la necesitățile elevilor. De asemenea, trebuie să se implementeze politici educaționale care să sprijine atât elevii cât și profesorii, încurajând inovația pedagogică și asigurând resurse adecvate pentru toate zonele, în special în comunitățile defavorizate.
Echipă: PowerPuff
Membrii: Pop Oana-Alexandra, Popescu Almeda-Anastasia, Cheoarță Paul-Emanuel
Comments are closed, but trackbacks and pingbacks are open.