Odată ajunși în pragul maturității, din ce în ce mai mulți tineri se confruntă cu întrebarea „tu când ai în plan să te angajezi?”, „când o să ai și tu banii tăi?”, cei în vârstă formându-și o imagine eronată față de ei. Adevărul este că șomajul în rândul tinerilor din România continuă să se accentueze într-un ritm alarmant. Lipsa forței tinere de muncă în România a avut o singură explicație: „tinerii pur și simplu nu vor să muncească”.
Dar oare de ce? Au devenit tinerii prea leneși? Sunt telefoanele de vină? O duc prea bine și nu mai au nevoie de loc de muncă? Sau poate salariile oferite pe piața românească de muncă pentru un job entry-level sunt, în ultimii ani, nedemn de mici, pentru care cerințele de experiență sunt nerezonabile, iar orele de muncă, interminabile? Vocile tinerilor sunt tot timpul înăbușite în zumzetul celor mai înaintați în vârstă, care au avut anumite privilegii la începutul carierei lor, de care noi nu dispunem.
Printr-un simplu search pe Google se pot observa tot felul de știri în care se vorbește despre faptul că tinerii au așteptări nerealiste când vine vorba de primul job, fiind blamați pentru faptul că ei și-ar dori bani de mașină și casă, și de aceea nu acceptă să muncească oriunde. Ca niște detectivi ai datelor, dorim să descoperim opinia generală a generației noastre, cunoscând experiențele mai multor tineri în acest context și, consultându-ne cu experți de pe piața muncii, să aflăm într-adevăr dacă această concluzie este justificată, sau e doar un mit.
Tinerii români și șomajul
Să o cunoaștem pe Mirela, o tânără de 24 de ani, din Alba. Experiența sa privind locul de muncă nu a fost una foarte roz. Fiind studentă la marketing, ea dorea să se angajeze în domeniu, căutând tot felul de oferte pe site-urile de angajări, multe din ele fiind nerealiste: „Am căutat tot felul de job-uri care să se plieze pe ceea ce am învățat eu la facultate, dar toate dintre ele cereau o experiență de minim 3-4 ani, iar pentru un tânăr începător e deja un punct de final.”
Nici situația din prezent nu e una favorabilă, chiar dacă e la master, ea tot încearcă să își găsească un job în domeniu. „Consider că angajatorii au prea multe pretenții când vine vorba de angajatul ideal. Ei nu par că își doresc forță de muncă tânără, fiindcă n-au timp să aibă grijă de ei. Ar vrea angajați cât mai experimentați posibil, și treaba asta mi se pare nedreaptă.”
Conform datelor Eurostat, în 2022, trendul șomajului pe termen lung pentru tinerii români, cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani, continuă să se accentueze. Procentul acestora a crescut la 6.7%, comparativ cu 6.3% înregistrat în 2021. În același timp, în context european, rata de șomaj pe termen lung pentru tineri este în scădere, atingând un minim record în ultimul deceniu de doar 3.1% în 2022. Această discrepanță evidentă subliniază necesitatea unor politici și măsuri specifice pentru a contracara trendul negativ al șomajului pe termen lung în România și pentru a sprijini integrarea tinerilor români pe piața muncii.
În cele din urmă, eșecul găsirii unui loc de muncă stabil, dar și necesitatea unui venit pentru a nu mai cere bani de la părinți, au orientat-o să se angajeze la un magazin alimentar: „am încercat să echilibrez programul de la facultate cu cel de la job, chiar dacă a fost foarte greu. În timp ce învățam pentru examene, trebuia să aranjez marfa la raft, multe dintre nopțile mele din acea perioadă fiind nedormite. Eram pur și simplu demoralizată că nu voi găsi vreodată ceva în domeniul pentru care fac facultatea”.
Într-o situație similară se găsește și Matei, un fost student care a terminat Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor, iar acum nu mai urmează niciun program educațional sau de formare. La un an de la terminarea facultății, el încă nu și-a găsit niciun job care să îl propulseze în cariera pe care și-o dorește. „Piața muncii este foarte competitivă și multe companii cer experiență pe care eu nu o am încă. Am aplicat la multe locuri de muncă, dar am fost refuzat sau nu am primit niciun răspuns.”
Pe parcursul facultății, Matei s-a implicat și în mai multe proiecte și a participat la un stagiu de practică, însă această experiență tot nu este suficientă pentru a-i aduce o oportunitate. „Stagiul de practică a fost o experiență utilă, dar a fost pe o perioadă scurtă și nu a fost suficient pentru a-mi asigura un loc de muncă stabil. De multe ori, angajatorii caută persoane cu ani buni de experiență, ceea ce este dificil pentru un proaspăt absolvent.”
Situația tinerilor (cu vârsta cuprinsă între 15-24 ani) care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET rates) în România, reflectă o tendință fluctuantă în ultimii ani, potrivit Eurostat. Conform datelor oferite de Eurostat, în perioada 2017-2020, s-a înregistrat o scădere graduală de 0.4%, coborând de la 15.2% (2017) la 14.8% (2020). În 2020, la începutul pandemiei, direcția a fost inversată, iar procentajul a început să crească semnificativ, ajungând la 17.5% în anul 2022. Comparativ, în Uniunea Europeană, procentul NEET este în continuă scădere, pandemia având un efect negativ doar în 2020, când a ajuns la 11.1% și scade cu 1.5%, ajungând la 9.6% în 2022.
Una dintre problemele în angajare, care duce la numărul ridicat de șomeri între tinerii români, este astfel lipsa unui nivel de experiență ridicat, mereu solicitat în job-urile entry-level. Pentru a redresa această situație, este nevoie de mai multe oportunități pentru tineri de la posibili angajatori, prin internship-uri și cursuri de formare. De asemenea, un subiect des adus în discuție este oferirea de stimulente de către Guvern, către companiile care angajează tineri abia ieșiți de pe băncile facultății, precum scăderea taxelor sau subvenții.
Fetele, mai dezavantajate la angajare
Alina, o tânără de 24 de ani, a absolvit Facultatea de Marketing din București, însă s-a confruntat foarte mult timp cu găsirea unui job. Cu problema lipsei de experiență se confruntă și ea, ca orice alt Gen Z, însă, ca femeie, s-a confruntat și cu prejudecăți legate de gen: „Am fost întrebată de mai multe ori în interviuri dacă plănuiesc să am copii în viitorul apropiat, ceea ce mi se pare irelevant pentru calificările mele profesionale.” Alina a realizat și că există o discrepanță între cât de repede și-a găsit ea job, față de prietenii ei bărbați: „Am un fost prieten de la Marketing care imediat după ce am terminat, el și-a găsit job aproape instant.”
Fetele sunt puțin mai descurajate decât băieții când vine vorba de angajare. Potrivit Eurostat, în anul 2023, 21.5% dintre băieții tineri între 15-24 de ani din România nu sunt angajați. Comparativ cu anii trecuți, diferențele nu sunt foarte semnificative, procentajul scăzând doar cu 0.5% față de 2022. Fetele prezintă un procentaj mai ridicat, 22.2% fiind neangajate. Procentele anilor trecuți sunt destul de fluctuante, dar anul 2022 a fost unul problematic pentru fete, 24.9% neavând un job.
Quiet quitting – un fenomen din ce în ce mai extins
Fenomenul de „quiet quitting” se referă la faptul că angajații nu mai vor să depășească atribuțiile jobului și se rezumă strict la ce sarcini le sunt atribuite. Acesta a devenit foarte popular în cadrul Generației Z, astfel mulți angajatori își fac auzită nemulțumirea și îl folosesc ca motiv pentru a subestima forța de muncă tânără.
Damian, un tânăr din Cluj, a trecut printr-o experiență de „quiet quitting” la primul lui job. Numele ales este unul fals, acesta dorind să-și păstreze anonimitatea. „Lucram într-un mediu super solicitant, orele în plus erau la ordinea zilei, iar recunoașterea și recompensele erau rare. Deși depuneam multe efort, simțeam că nu eram apreciat și nu aveam oportunități de dezvoltare profesională”. Pe lângă programul obositor, orele suplimentare nu erau nici plătite, iar în cadrul angajaților existau favoritisme și astfel politica de promovare era încălcată.
După discuții cu superiorii, fără succes, Damian a decis să se detașeze încet de job și să își prioritizeze sănătatea mintală și timpul liber. „Acest lucru mi-a permis să îmi regăsesc echilibrul și să îmi reevaluez cariera. În cele din urmă, am decis să schimb jobul și să găsesc un loc de muncă unde valorile și cultura organizațională să fie în armonie cu nevoile mele.”
Cristina Gogozan, expertă HR, menționează că a observat fenomenul de „quiet quitting” în recrutare: „În principiu mă gândesc la partea de «work-life balance», pentru că generația noastră nu mai e dispusă să facă over time la birou, de dimineață până seara târziu, să învețe, să arate șefilor cât de implicați sunt, pentru că își dau seama că vor să și trăiască viața pe lângă job, că viața personală e la fel de importantă sau chiar mai importantă decât job-ul.”
Potrivit unei analize Gallup, bazată pe un eșantion de 15091 de angajați part-time și full-time din Statele Unite, fenomenul de „quiet quitting” devine din ce în ce mai popular în rândul tinerilor. Jumătate din aceștia se consideră deconectați de job, iar un procent de 18% sunt activi deconectați (își exprimă vocal faptul că sunt nemulțumiți, detașați de locul de muncă și doresc să demisioneze). Acest procent este în continuă creștere, fiind în 2022 cel mai ridicat din ultimul deceniu.
Ce zic recuiterii?
Am discutat cu Cristina Gogozan, expertă în resurse umane, despre ce părere au recruiterii despre tinerii din ziua de azi, despre implicarea lor și dacă într-adevăr, nu mai vor să muncească.
Aceasta ne-a povestit despre faptul că în industria IT, în care ea activează, se folosește mai mult de „headhunting”, nu recrutarea clasică cu care suntem obișnuiți: „eu sau recruiterii externi care ne ajută, cumva încercăm să «furăm» oamenii de la companiile de la care sunt deja și să-i convingem să vină la noi.”
Potrivit Cristinei, pentru pozițiile entry-level, junior și chiar mid-level (cu 2-4 ani de experiență), găsirea candidaților este mai simplă. Acești tineri profesioniști sunt mai deschiși la noi oportunități, nu sunt legați de un loc de muncă stabil și nu au obligații familiale sau financiare care să îi determine să rămână într-un mediu stabil. Ei sunt dispuși să își asume riscuri și să experimenteze noi roluri și companii.
Un alt aspect important este flexibilitatea dorită de angajați. Aceștia caută opțiuni de lucru de acasă, evitarea micromanagementului și încrederea din partea angajatorilor. De asemenea, cerințele salariale sunt ridicate din cauza inflației și a situației economice din România. Oamenii, indiferent de nivelul lor profesional, își doresc provocări noi care să contribuie la dezvoltarea lor profesională și personală.
Un punct de interes special l-a reprezentat diferența de așteptări între generații. Tinerii de astăzi au așteptări mai mari față de generațiile anterioare. Spre deosebire de milenialii care au experimentat criza din 2008 și erau dispuși să accepte orice job disponibil, tinerii din ziua de azi au beneficiat de creșterea economică post-pandemică și, în consecință, au așteptări mai mari.
Conform Cristinei, tinerii nu sunt dezinteresați de muncă, ci caută mai degrabă flexibilitate, oportunități de dezvoltare și provocări profesionale care să le permită creșterea personală și profesională. Aceste tendințe reflectă o schimbare semnificativă în modul în care tinerii abordează carierele lor comparativ cu generațiile anterioare.
Chiar dacă, în bula noastră, am putut observa tineri care încearcă din greu să își găsească locul pe piața muncii, nu putem nega statisticile cu privire la procentul tinerilor care nu doresc deloc să muncească, și mai ales faptul că cel mai ridicat procent este chiar în România.
Realitatea este că tinerii se confruntă cu numeroase provocări pe piața muncii, inclusiv cerințe nerealiste de experiență, salarii mici și ore de muncă lungi. Generația tânără pune accent pe flexibilitate, echilibrul între viața personală și profesională, și dezvoltarea profesională. Fenomenul „quiet quitting” arată că tinerii nu sunt leneși, ci caută locuri de muncă care să le respecte valorile și să le ofere oportunități reale de creștere. Astfel, pentru a integra mai bine tinerii pe piața muncii, este necesară o schimbare a atitudinii angajatorilor și adaptarea ofertelor de muncă la nevoile și așteptările lor.
Articol realizat de Figher Valentin, Palamaru Adriana, Pascu Adina, Selagea Irina, Olosutean Martina
Comments are closed, but trackbacks and pingbacks are open.