Cu toate că de-a lungul anilor conducerea României a încercat să adopte numeroase măsuri pentru a micșora rata de criminalitate a țării, siguranța cetățenilor este încă pusă în pericol de actele de violență ce au loc la nivel național. România se află pe locul 25 în topul celor mai sigure țări din Europa, însă rata crescută a criminalității din ultimii ani (un indice de 32,5% la mijlocul anului trecut, conform numbeo.com) indică o problemă la nivel național pentru care nu a fost găsită încă o soluție.
La nivelul Europei, considerat cel mai sigur continent din lume, cel mai mare coeficient al criminalității pentru anul 2023 se regăsește în Belarus (56,4%). Cu toate că un război este în plină desfășurare de mai bine de un an între Ucraina și Rusia, cele două nu se află printre țările cu cea mai mare rată a criminalității. Astfel, Ucraina este pe locul 9, cu un coeficient de 46.7% , în timp ce Rusia ocupă poziția a 17-a, surprinzător, cu un indice de 39.3%, destul de aproape de procentele pentru criminalitate înregistrate în România (32%).
Revenind la noi în țară, criminalitatea din anumite orașe ale României atinge cote îngrijorătoare. Pe cât este de frumoasă capitala țării noastre, ar trebui să nu ne lăsăm furați de clădirile ce ne transpun în istoria Bucureștiului, ci mai degrabă să fim atenți în permanență la persoanele din jurul nostru. Sectorul 3 este conform Poliției Române cel mai periculos din municipiu, cu o rată a criminalității de 136,72%, cel mai sigur fiind Sectorul 5 cu un coeficient de 61,43%. Nici vacanțele la mare nu sunt cea mai sigură variantă, Constanța fiind printre județele cu cel mai mare indice de criminalitate din țară (169,96%). La mai puțin de un procent distanță de orașul de la malul mării se regăsește cel mai căutat județ din țară, respectiv Cluj ( 168,86%), unde mii de tineri vin anual să studieze în cel mai „cool” oraș, dar aparent nu cel mai safe.
Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației în colaborare cu Banca Mondială, pentru a elabora Politica Urbană a României, a realizat un studiu pentru a analiza stadiului de dezvoltare urbană la nivel național, de unde am extras un set de date pe baza căruia am analizat la rândul nostru cât de în siguranță se simt locuitorii orașelor noastre. Chiar dacă cifrele care vizează criminalitatea și infracționalitatea României sunt alarmante, aproximativ 53% dintre localnici sunt mulțumiți de siguranța oferită de orașul în care locuiesc.
Cea mai îngrijorătoare problemă la nivelul criminalității din România o reprezintă violența domestică, unde cazurile cresc cu rapiditate de la an la an. În România secolului XXI, mai exact în anul 2021, 12479 de cetățeni au fost victime ale violenței domestice, dintre care 176 de persoane și-au pierdut viața în urma actelor de agresiune în familie.
Într-un comunicat al Poliției Române, în primele 4 luni ale anului 2023, rata violenței domestice a crescut față de anul trecut, în care au existat 16.667 de cazuri, cu 6,7% ajungând la 17.792 fapte penale în domeniu. Neliniștitor este faptul că acest număr a fost atins în doar 4 luni, comparativ cu anul trecut, când acest număr reprezentat totalul cazurilor de acest fel. Printre toate aceste victime regăsim predominant femei, 12.334, dar și numeroși bărbați s-au confruntat cu această problemă (3.339). Din păcate, 2.870 de minori au fost victime ale acestei infracțiuni și cu toate acestea, nici măcar atunci când copii nevinovați au devenit victime nu s-au luat măsurile necesare pentru a oprit acest fenomen.
În urma căutărilor pe care le-am făcut pe acest subiect am reușit să luăm interviu unei persoane care s-a confruntat cu astfel de abuz. Am discutat astfel cu o prietenă pe care am cunoscut-o la locul de muncă în urmă cu puțin timp și care mi-a povestit despre problemele pe care le întâmpină în relația în care se afla. Aceasta este o victimă a violenței domestice de la vârsta de 18 ani – azi având 20 de ani și s-a aflat până nu de mult într-o relație cu agresorul ei “Primul semn al agresivității a fost lipsa de respect, care s-a manifestat la început prin ironii pe diverse teme, dupa care au început injuriile. Părerea mea despre mine nu mai conta, el îmi spunea cine sunt și cine nu sunt sau bai bine spus cine nu puteam să fiu in percepția lui.” – S.B.
Nu i-a fost ușor să vorbească despre acest subiect, iar în timp ce îmi povestea detalii se citea un amalgam de emoții pe chipul ei. Frică, furie, neajutorare și o ușoară nostalgie. Cu toate acestea, nu a reușit să riposteze singură, iar singurul ajutor pe care l-a avut în această perioadă au fost prietenii, deoarece îi era prea frică să discute cu părinții “Am păstrat mereu doi, trei prieteni buni în jurul meu cu care nu am încetat să mă văd și care mi-a fost alături fără să mă judece, iar aceștia când situația s-a înrăutățit au sărit în ajutorul meu și atunci am avut curajul de a riposta și eu.”
A doua persoană cu care am discutat, azi o femeie de succes, a fost de-a lungul fostei căsnicii o victimă a acestor forme de agresiune. Pentru această cel mai mare semn de alarmă a fost background-ul pe care fostul soț îl avea “Faptul ca mi-a mărturisit ca a fost agresiv în relațiile anterioare a fost un semnal de alarmă pe care eu l-am ignorat.”. Calea de scăpare a fost terapia, deoarece a ajutat-o să își regăsească adevăratele valori și să se focuseze pe cei doi copii, realizând că ea este victima și nu trebuie să prezinte sentimente de vinovăție ” În prima faza am început terapia considerând ca eu am o problema în gestionarea relației cu el, ulterior am înțeles ca sentimentul de vinovăție este caracteristic victimelor abuzate.”
Astfel, am ajuns să luăm legătura și cu un specialist, Viviana, psihoterapeut în orașul Cluj-Napoca. “În medie, 6 din 10 pacienții pe care i-am întâlnit în cadrul ședințelor de terapie sunt sau au fost victime ale unor agresiuni de natură domestică. Că este mult sau puțin, vă las pe voi să considerați. Dintre aceștia, din nefericire, marea majoritate este reprezentată de femei și copii. Este foarte trist să vezi tineri care toată viața s-au confruntat cu stări depresive, uneori ajungându-se chiar la gânduri de sinucidere deoarece experiența lor de familie s-a rezumat la certuri, violență verbală sau fizică și la prea puține momente fericite.”
Aceasta consideră că ar trebui să existe mai multe campanii care să prevină astfel de comportamente și că am putea evita tratarea acestei probleme dacă am reuși în primul rând să o prevenim. “În calitate de psihoterapeut, rolul meu este acela de a le oferi suport victimelor însă o soluție eficientă și pe termen lung nu o reprezintă tratarea problemei, ci prevenirea ei. Aceste măsuri de prevenție ne vizează atât pe noi, specialiștii in terapie cognitiv-comportamentală, cât și pe reprezentanții statului în cea mai mare măsură, din punctul meu de vedere. Însă și aceste campanii de informare trebuie sa ajungă la oameni pentru a avea un impact. Avem nevoie de aceste campanii în special în școli, unde implicarea noastră are un efect extraordinar în cazul copiilor și tinerilor care provin din medii toxice, din familii cu probleme. Da, consider că educația este cheia.”
Cu toate că am crede că agresorii nu ar lăsa această latură să iasă la iveală, să lase alte persoane să vadă cum își tratează persoanele care în teorie le sunt dragi, putem observa că 3.106 dintre infracțiuni au fost realizate chiar în văzul lumii, în spațiile publice ale orașelor.
De altfel, Poliția Română ne mai comunică faptul că lovirea și violența reprezintă 62% din infracțiuni, amenințarea 12%, abandonul de familie 10%, nerespectarea măsurilor dispuse prin ordinele de protecție 7% și nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului 4%, totalul acestora fiind de 95%. Pe site-ul Poliției Române se pot accesa diferite surse prin care poți să previi violența domestică sau cum să te informezi asupra acesteia.
Statistic vorbind, cazurile de infracțiune se află în continuă creștere atât în Romania, cât și în celelalte state europene. Acest trend ascendent poate fi încetinit sau chiar inversat prin implicarea activă a Statului și a cetățenilor.
Echipă formată din : Bondea Andreea-Lăcrămioara, Hodis Răzvan, Fartadi Rita.
Comments are closed, but trackbacks and pingbacks are open.