Mi-au luat 4 ani de liceu și 2 de facultate să-mi pun problema că, din 15 scriitori ale căror opere sunt obligatorii pentru examenul de bacalaureat, niciunul nu este femeie. Pe lângă că sistemul de învățământ românesc nu alocă șanse scriitorilor români contemporani în a fi studiați, n-a fost vreodată măcar introdus subtil vreun apropo despre scriitoare care sunt femei. E îngrijorător fiindcă fete tinere citesc în pragul liceului cărți în care bărbații portretizează femei așa cum vor ei: lupta interioară a unei văduve speriate („Baltagul”), o puștoaică romantică și indecisă care pleacă în lume cu un bărbat de două ori mai în vârstă („Enigma Otiliei”) și soția abuzată, naivă și îndurătoare, echivalentul unui mijloc de îmbogățire („Ion”). Elevii se simt obligați și speriați de cantitatea de materie pe care trebuie să o pregătească, iar pregătitul se traduce ca învățat pe de rost. Liceenii nu văd în materia actuală decât răul necesar prin care trebuie să treacă pentru a promova. Scopul lecturii ar trebui să fie acela de a învăța ceva nou, de a aprofunda subiecte relevante, de a stârni dezbateri, curiozitate și reflecție, lăsând elevul să-și dorească mai mult și mai mult prin citit. Poeziile Anei Blandiana ne-au înfrumusețat copilăria, pe când Slavici ne-a vorbit despre bani, viclenie și familia haotică a unei perioade prea îndepărtate pentru a fi relevantă azi.
Lavinia Ungureanu, profesoară de limbă și literatură română la Colegiul Național din Iași, este de părere că studiul literaturii din liceu se concentrează în mare parte pe literatura română, cu puține mențiuni la literatura universală. În plus, se acordă o atenție limitată textelor contemporane și problemelor societății actuale. Autori canonici și voci masculine domină programa, iar abordarea tematică permite o comparație interesantă între texte. În clasele superioare, studiul literaturii române primează, iar absența autorilor contemporani și a temelor relevante pentru elevi este o provocare.
Soluția constă într-o situare permanentă a literaturii române în contextul literaturii lumii, în dialog dinamic cu texte și autori/autoare din diverse perioade și spații culturale diferite, de la Epopeea lui Ghilgameș până la problemele societății actuale, astfel încât studiul literaturii să fie viu și relevant pentru formarea personală și pentru evoluția culturală a tinerilor.
Lavinia Ungureanu
Relevanța literaturii studiate în școli
Din cauza literaturii vechi din școli, se elimină cititul activ. Pentru ca elevii chiar să înțeleagă materia școlară, trebuie să se conecteze cu temele tratate în cărțile obligatorii. Tematici precum lupta pentru putere și autoritatea prin cruzime abordate încă din anii 1800 („Alexandru Lăpușneanul” de exemplu) nu pot avea relevanță pentru societatea actuală și pentru nevoile curente ale tinerilor.
România a avut în 2021 cea mai mare rată de abandon școlar pentru tinerii cu vârsta între 18 și 24 de ani, conform Eurostat. Elevii devin mai implicați în lectură atunci când citesc despre ceva care le place sau le stârnește interesul. Acest lucru poate explica fluctuația din rata de promovabilitate de la BAC. Un raport din 2022 realizat de BRIO arată că 42% dintre elevii din România nu pot interpreta o informație și nu pot avea propriile idei. Aproape jumătate din tinerii din băncile școlare învață informație mot-a-mot pentru a promova un examen. Observăm ca in Uniunea Europeană, numarul tinerilor care renunță la studii este într-o scădere continua, pe când în România numarul acestora a fluctuat, mai ales în perioada anilor 2015-2017 (DS1).
Literatura școlară obligatorie afectează interesul pentru lectură. Fiind obligați să parcurgă materia școlară necesară examenului de bacalaureat, timpul acordat unei lecturi personale și cu scop recreativ scade. Românii petrec, în medie, 5 minute pe zi citind. Suntem pe locul 12 în topul european la timpul acordat lecturii, asta poate și fiindcă elevii români au fost obișnuiți cu cărți trecute de vremea lor, studiate de părinți, bunici și străbunici, cărți care sunt îndepărtate de mentalitatea și societatea actuală. Aceste lecturi nu fac decât să propage mentalități vechi și uneori chiar periculoase pentru generația tânără. Spre exemplu, romanul „Ion”, scris de Liviu Rebreanu (acum un secol și 3 ani), înfățișează adesea scene detaliate ale abuzului conjugal, dar și înșelăciune, sete de bani și suicid. Acestea sunt tematici sensibile abordate în școli pe care liceeni le învață pentru examen și li se întipăresc în minte citate, exemple, orice imagine vizuală de impact. Săptămânal, cel puțin o româncă moare în urma violenței domestice. Așadar, e normal să familiarizăm generațiile tinere cu subiectul abuzului pus într-o poveste care îl portretizează drept mijloc prin care să se ajungă la bani sau satisfacerea propriul interes?
Pe de altă parte, Nely Constandin, profesoară de limbă și literatură română din cadrul Liceului Teoretic „Onisifor Ghibu” Sibiu, aduce o altă perspectivă asupra subiectului. Aceasta este de părere că, în prezent, există un interes mai scăzut al tinerilor față de lectură – atât în general, cât și față de cărțile canonice din programa școlară. Deoarece trăim într-o societate pragmatică, care promovează adesea mediocritatea, s-ar putea să trecem cu vederea faptul că adevăratele valori se perpetuează în timp. Deși anumite opere literare sunt considerate irelevante de tinerele generații, experiențele umane rămân aceleași, schimbându-se totuși contextul temporal și social.
Valorile general-umane rămân neschimbate de-a lungul timpului și pot fi regăsite în conținutul operelor literare: Adevărul, Binele, Dreptatea, Libertatea. Profesorul are datoria de a-i ghida pe elevi spre recunoașterea și aprecierea acestora.
Nely Constandin
Literatura pentru bacalaureat
Lipsa evoluției învățământului românesc în ceea ce privește limba și literatura română reprezintă o problemă îngrijorătoare și persistentă. Sistemul de învățământ nu a reușit să se adapteze în mod corespunzător la schimbările și provocările contemporane, iar metodele și conținutul predării nu au evoluat semnificativ în decursul ultimilor ani. Așadar, elevii se confruntă adesea cu o abordare rigidă și învechită în procesul de învățare a limbii române. În plus, accentul excesiv pus pe memorare și testare nu încurajează gândirea critică și creativă a elevilor, ci îi reduce la simpli receptori de informații. Astfel, rata de analfabetism funcțional în rândul elevilor din România este de 42% potrivit EduPedu pe baza rezultatelor PISA 2018.
De asemenea, predominarea autorilor de sex masculin în operele ce le sunt predate elevilor reprezintă o altă problemă semnificativă în învățământul literar. Această discrepanță de gen în conținutul curricular limitează perspectiva și diversitatea în literatură. Astfel, elevii pierd oportunitatea de a explora și de a se conecta cu voci și experiențe diverse ale femeilor în literatură. În programa actuală a bacalaureatului (p. 6) întâlnim doar autori de sex masculin, iar acest lucru poate submina înțelegerea elevilor cu privire la contribuțiile și influența semnificativă a autoarelor în literatură. Este esențial să se promoveze o abordare mai echilibrată, în care atât operele scrise de autori masculini, cât și cele scrise de autoare, să fie incluse în programa școlară, oferind astfel elevilor o perspectivă mai cuprinzătoare și mai echitabilă asupra literaturii și a experiențelor umane.
Rata promovabilității la limba română la examenul de bacalaureat din ultimii ani este următoarea: 69,5 în 2019, 64,5% în 2020 și 69,8% în 2021. Pentru îmbunătăți această situație, este necesară o reevaluare profundă a metodelor și conținutului predării, integrarea tehnologiei în procesul educațional și promovarea unei abordări mai inovatoare, care să stimuleze pasiunea și interesul elevilor pentru limba și literatura română.
Denisa Staicu, masterandă la litere și profesoară la ciclul gimnazial, ne vorbește de asemenea despre lipsa incluziunii în literatura studiată: „Literatura, ca formă de artă, ar trebui să reflecte bogata tapiserie a existenței umane, iar restrângerea curriculumului la autori de sex masculin diminuează incluziunea și amploarea domeniului.” Astfel se întărește ideea că vocile masculine sunt superioare vocilor feminine, alimentând inegalitățile de gen care persistă deja în diverse domenii ale societății. De asemenea, Denisa pune problema impactului transformator pe care femeile l-au avut asupra tradițiilor literare:
„Scriitoare precum Cella Serghi, Ana Blandiana, Sofia Nădejde și nenumărate altele au produs capodopere care au modelat discursul literar, au contestat normele societății și au inspirat generații de cititori.”
Denisa Staicu
Denisa este de părere că, prin încorporarea unei game mai largi de voci, inclusiv a celor ale femeilor autoare, „elevii pot obține o apreciere mai profundă a complexității experiențelor și perspectivelor umane”, iar legat de programa de Bacalaureat, aceasta „neglijează contribuțiile neprețuite ale femeilor scriitoare, amplifică prejudecățile legate de gen și limitează amploarea explorării literare”. Prin adoptarea unei abordări mai incluzive și mai diverse a educației literare, „se permite o înțelegere mai bogată a experienței umane și se hrănește o societate mai echitabilă și mai luminată.”
Literatura în ciclul gimnazial
Făcând un pas în spate, Anca Rusu, profesoară de limbă și literatură română din cadrul Școlii Gimnaziale “Ioan Slavici” Sibiu ne pune lecturile studiate în gimnaziu în contextul european și subliniază faptul că mai întâi trebuie stabilite premisele socio-culturale. Programa de limbă și literatură română pentru liceu este centrată pe formarea a două competențe-cheie: competența de literație și cea de sensibilizare și exprimare culturală, cu alte cuvinte, cea mai importantă și cea mai minimalizată ca importanță. Studiul autorilor români se realizează doar la nivel liceal, gimnaziul pregătindu-i pe elevi să cunoască doar bazele literaturii, de la textul literar și cel nonliterar până la identificarea trăsăturilor acestor tipuri de texte.
Ca urmare, în gimnaziu, elevii nu au nevoie de texte integrale pentru a atinge obiectivele propuse. Trebuie să reușească doar performante mediocre, formându-și competențe de literație și de înțelegere. În scopul primordial de a reduce analfabetismul, disciplina discutată a uitat să formeze personalități. Până la liceu, elevii sunt pregătiți să devină doar funcționali, nu și geniali. În gimnaziu, prezența autoarelor feminine se rezumă la câteva nume, și acelea, de cele mai multe ori, alese din auxiliarele didactice. Nu are importanță dacă literatura care ajunge la sufletul elevului este feminină sau masculină.
La vârsta de 10-14 ani nuanțele care individualizează personalitățile feminine și cele masculine sunt mai estompate. Imaginația este debordantă, bucuria lecturii nu ține cont de autor, ficțiunea savurată este dominată de fantastic. Elevul aude de Ana Alfianu, cu opera sa, „Val și cetatea sufletelor”, de Ana Rotea cu „Detectivii aerieni,” Adina Popescu cu „O istorie secretă a țării vampirilor”, de Simona Popescu cu ale sale „Exuvii”, de Ioana Pârvulescu cu opera „Inocenții” sau de Lavinia Braniște cu „Rostogol merge acasă”. Dar și aceste autoare, ajung în mâna elevilor doar la îndrumarea unor profesori dedicați, ei înșiși actualizați la literatura contemporană, sau prin cluburi și cercuri de lectură. Și am certitudinea că ponderea elevilor care aud măcar de aceste autoare este foarte mică.
Anca Rusu
Situația bibliotecilor din România
Pe parcursul anilor, numărul bibliotecilor școlare din România a scăzut încet, dar sigur. Conform datelor extrase de pe INS (DS3), în 2021 existau 6050 de biblioteci școlare în toată țara, față de anul 2011, când erau 8028. Acest lucru poate fi cauzat de exemplu, de lipsa de finanțare. În 2022, bugetul alocat Ministerului Educației a fost de 2,28% din PIB, fiind cea mai mică alocare din ultimii 3 ani, potrivit unui proiect de buget, publicat de Ministerul Finanțelor, pentru anul respectiv.
Din vizualizarea de mai jos, se observa că, față de anul inițial, bugetul alocat în raport cu PIB-ul, a crescut semnificativ (DS2), arătând că domeniul educației se finanțează din ce în ce mai mult, lucru care poate fi corelat si cu rata de abandon a educației în rândul tinerilor.
Bibliotecile școlare joacă un rol vital în dezvoltarea abilităților de lectură și în promovarea educației culturale. De asemenea, acestea rămân un pilon important al educației școlare și ar fi un prilej bun pentru a promova o lectură mai diversă. În plus, din 2011 până în 2021 numărul cititorilor activi la bibliotecile școlare din România a scăzut cu aproape un milion, un număr destul de semnificativ, conform datelor de pe INS (DS3). Acest fenomen poate fi cauzat de mai mulți factori, în special de preferințele de lectură ale tinerilor și natura cărților prezente în biblioteci. Având în vedere faptul că majoritatea dintre acestea sunt romane clasice scrise de bărbați, tind să prezinte același tip de discurs, deseori toxic și învechit, care totuși continuă să fie studiat în școli și licee.
„A citi sau a toci?” – asta e întrebarea
Elevii procesează în 3 ani de liceu munca a 15 oameni care cumulează, împreună, peste 17 secole de creații. 17 secole în care mentalități se schimbă, există focare de interes noi. Ce deducem este că, din 1925 când s-a introdus Bacalaureatul, adică aproape un secol de la existența lui, n-a fost totuși introdusă vreo scriitoare femeie ca autor obligatoriu de studiat pentru acest examen. Promovabilitatea fluctuează de la an la an, dar rămâne mereu în jurul lui 60%, poate din cauza unui sistem în care nu se promovează lectura din plăcere, ci din obligație. Pentru că, în ciuda unor mentalități în permanentă schimbare, operele rămân aceleași. Subiectele rămân aceleași. Bibliotecile se finanțează din ce în ce mai puțin, profesorii se luptă cu școlari dezinteresați, rata de analfabetism crește și bobocii de generală nu știu să numească un autor român, darămite una româncă. Liceenii părăsesc băncile școlare cu sentimentul de dezamăgire: nu legat de ce au învățat, ci de ce ar fi putut învăța. Și de la cine. Cine știe cine ar fi fost generația de azi dacă ar fi citit munca frumoasă a românilor noștri contemporani?
Referințe
2014. „Programa de examen pentru disciplina limba și literatura română.”
Sarivan Ligia, Teșileanu Angela, Noveanu Gabriela, Fartușnic Ciprian, Horga Irina. 2020. „Analiza comparativă a recomandărilor europene referitoare la competențele cheie.” CRED. București.
Articol realizat de Mara Costea, Dana Dimoiu și Ana Vintilă
Comments are closed, but trackbacks and pingbacks are open.