„ În România nu am avut nimic”.
Claudia Câmpean este mama a cinci copii și o soție fericită, însă drumul pe care l-a avut de parcurs până la obținerea unei independențe financiare și a unui trai decent a fost unul lung și plin de provocări. Ca orice alt român născut înainte de Revoluție, i s-au promis multe, însă puține au fost cu adevărat realizate și experimentate. Libertatea care se credea că va veni odată cu Revoluția a prezentat, de fapt, mai multe fațete, fiindcă aducea cu sine și o serie nouă de nevoi care nu se împlineau.
Claudia nu a putut inițial să plece din țară. Soțul ei, care trăia în America, nu primea acordul din partea statului român pentru a se căsători, așa că a trebuit să aștepte o perioadă. Totuși, odată plecată în America, a reușit să-și stabilească un nou mod de a trăi: „ În America am avut business-ul meu. Nu am lucrat pentru nimeni. Am îngrijit persoane vârstnice timp de 25 de ani apoi am trecut la o afacere de închirere de locuințe”.
Lipsa de oportunități din România nu doar că au împins-o spre a-și părăsi țara, dar i-au și îngreunat foarte mult și dezvoltarea pe plan profesional. Viziunea unei cariere nu era ceva ce exista pentru ea, cu atât mai mult viziunea unei vieți bune și fericite. În străinătate însă lucrurile au stat cu totul diferit:
„.Aici am închiriat și închiriez proprietăți cu câteva mii de euro și avem o fermă. Banii se pot face dacă muncești, ai un nivel de trai bun. În România nu știu cum mai e, dar aici te poti descurca chiar bine. Nu m-aș întoarce niciodată înapoi, acolo nu aș putea să am ceea ce am aici. Am aici și un business de delivery a produselor medicale (redistribuire, reselling) și mă descurc. Singura posibilitate de reîntoarcere ar fi probabil ca să deschid o altă afacere, un complex turistic rural, dar și așa nu aș sta să locuiesc în România ci aș angaja pe cineva să fie responsabil, un manager ”.
Deși pentru Claudia, la fel ca pentru mulți alți români din diaspora, o țară străină a reprezentat oportunități mai bune, în orice societate există și minusuri. America, deși abundă de oportunități, este, asemenea oricărui alt sistem, deficitară din multe puncte de vedere. Ceea ce face însă diferența dintre acea societate și societatea românească este că statul american a decis să-și asume libertatea pe care a avut-o, să o fructifice și să ofere oamenilor posibilități pentru un viitor mai bun.
În ceea ce privește statul român, fenomenului migrației și factorii care îl determină, consecințele sale asupra diverselor aspecte sociale, economice și culturale este unul discutat, dar în legătură cu care nu se schimbă nimic. Raportul din 2019 „Talents Abroad: A review of Romanian Immigrants” al OCDE ilustrează că migrația în sine este un fenomen social și a contribuit în proporție de 75% la declinul populației din România între 1990 și până în prezent.
Conform statisticilor Eurostat, aproximativ șase milioane de români au domiciliul în altă țară, majoritatea fiind emigranți la prima generație. Totuși, aceste date nu reflect întru-totul realitatea. Încă sunt foarte mulți români în diaspora care nu figurează în documentele oficiale ca fiind migranți din România.
Emigrarea este un fenomen socio-economic semnificativ în România, care a luat amploare încă din 1989, odată cu căderea comunismului. Există mai multe motive care determină emigrarea românilor, dar cel principal este căutarea unei economii mai bune. Mulți români se confruntă cu salarii și condiții de trai scăzute în țară, fapt ce îi îndeamnă pe aceștia să își construiască o viață decentă în altă parte decât România. Conform unui raport din 2019 al OECD (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică), diaspora României este a cincea cea mai mare la nivel global.
Încă de la aderarea României la Uniunea Europeană, migrația spre țări precum Spania, Italia sau Marea Britanie a căpătat un ritm foarte alert. Numărul emigranților români trece de 3,5 milioane, potrivit datelor Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), peste 2 milioane dintre aceștia emigrând după anul 2000.
Cu toate acestea, estimările populației românești din străinătate variază considerabil în funcție de criteriile luate în calcul. Un raport al OECD din 2019, bazat pe date colectate în intervalul 2015-2016, a înregistrat aproximativ 3,6 milioane de români emigranți (3,4 milioane fără copiii sub 15 ani). Aceste estimări includ prima generație de emigranți, adică persoanele născute în România.
Remus Anghel este profesor la Școala Națională de Științe Politice și Administrație (SNSPA) și specialist în studierea migrației românești. Într-un interviu acordat publicației Europa Liberă România, el explică cauzele fenomenului migrației din România:
„Sunt foarte multe mituri despre emigrația românească. Fapt este că cine pleacă foarte mult sunt cei care muncesc în agricultură, transporturi, sau muncitori sezonieri, domenii de muncă intensivă. Ideea că pleacă ‘cei mai buni’ nu este neapărat validă. Una este migrația înalt calificată, diversificată și ea. Ca medic sau IT-st, posturi-vedetă, poți găsi job peste noapte, dar dacă ești sociolog mergi și faci taxi în Berlin”.
Când vine vorba de alegerea destinației de emigrare, românii aleg destinații deloc întâmplătoare. Pe harta migrației lor se pot identifica câteva puncte de atracție majoră. În fruntea listei se află Italia și Spania, două țări cu comunități masive de români. Legăturile culturale și lingvistice, dar și oportunitățile de muncă din agricultură și servicii, sunt factori care susțin aceste fluxuri. În plus, o comunitate românească puternică contribuie la facilitarea procesului de integrare.
Germania se distinge ca un magnet pentru români, economia sa puternică și cererea mare de forță de muncă în diverse sectoare atrăgând numeroși emigranți. Regatul Unit, deși și-a redus atractivitatea în urma Brexitului, încă rămâne o destinație dorită datorită oportunităților de muncă și educație. În proximitatea geografică a României, țări precum Ucraina și Bulgaria găzduiesc un număr considerabil de români, legăturile istorice și culturale fiind factori-cheie. Țări precum Franța, Austria și Belgia atrag prin sistemul lor de sănătate, beneficiile sociale și oportunitățile de muncă. Chiar și în țările nordice, unde numărul de români este mai mic, condițiile de viață de înaltă calitate și posibilitățile de angajare se dovedesc a fi atractive. Astfel, se conturează o imagine a migrației românești care reflectă o căutare a unei vieți mai bune, modelată de o serie de factori economici, sociali și politici.
Prin prisma economiei naționale a României, migrația se naște, în cele mai multe cazuri, din nevoia oamenilor de a duce o viață mai bună, de a avea venituri mai mari, iar toate aceste posibilități sunt oferite de economiile altor țări, dar nu și de către economia românească. Alți factori importanți sunt oportunitățile de carieră și dezvoltare profesională mai promițătoare în afara țării. Mulți români pleacă în căutarea unor domenii de activitate în care să-și valorifice mai bine abilitățile și experiența profesională.
La nivel macroeconomic, migrația poate avea o serie de efecte negative, ducând la o lipsă de specialiști în anumite sectoare de activitate care erau deja deficitare, dar și la o schimbare în structura populației angajate, ceea ce duce la îmbătrânirea acesteia. La o privire de ansamblu, emigrarea pare să aducă beneficii individuale pentru cei care aleg să plece.
Dar totusi, chiar și la nivel individual, migrația are multe efecte negative (distanțarea față de familie și prieteni, dificultățile de adaptare culturală și lingvistică, discriminarea și rasismul, instabilitatea locului de muncă, excluderea socială și stresul emoțional).
Pe de altă parte, trebuie menționată și emigrarea tinerilor cu studii superioare care aleg să-și continue parcursul educațional în străinătate. Odată ce se adaptează în aceste medii mai favorabile, mulți dintre acești tineri nu se mai întorc în țara de origine din cauza diferențelor culturale și socio-economice, precum și a oportunităților profesionale pe care le găsesc în străinătate.
Prin urmare, identificarea unei tendințe migratorii este importantă în implementarea unui plan strategic menit să încurajeze românii să rămână în țară sau să se întoarcă din străinătate. În plus, posibilitatea de a estima fluxul migrator este utilă și pentru anticiparea forței de muncă necesare în anumite domenii de activitate, respectiv stabilirea unor norme și a unei economii care să permită tuturor categoriilor de oameni să ducă un trai decent în țară, pentru a scădea riscul migrației.
La o privire de ansamblu, tinerii cu vârste între 20 și 34 sunt cei mai mulți care aleg să plece din țară. Aceștia sunt de obicei la început de carieră, dorind să profite de mai multe oportunități de muncă în străinătate. În rândul persoanelor cu vârste între 35 și 49 de ani, observăm o scădere a numărului de emigranți. În grupul de vârstă 50-59 de ani, numărul scade și mai mult, cu doar puțin peste 7.000 de persoane alegând să plece, indicând posibil faptul că oamenii din acest grup de vârstă sunt mai puțin înclinați să își schimbe locația de trai în anii premergători pensionării.
Mulți români cu vârsta de peste 60 de ani aleg să emigreze. Deși numărul lor nu este la fel de mare ca în cazul tinerilor, această tendință arată că mulți dintre ei doresc să se reunească cu membrii familiei care s-au mutat în străinătate. Așadar, emigrarea românilor nu este o problemă doar pentru tineri, ci afectează oamenii de toate vârstele.

Când ne referim la diaspora românească, nu putem să generalizăm și nici să includem în aceeași categorie toți românii plecați din țară. Fiecare comunitate și fiecare poveste este diferită, de aceea cazurile trebuie documentate și discutate în particular. În acest context, am discutat cu echipa Teleleu, formată din Elena Stancu și Cosmin Bumbuț, pentru a înțelege cum funcționează acest fenomen amplu al migrației.
Elena Stancu este jurnalistă, iar Cosmin Bumbuț este fotograf documentarist. Acum zece ani, ei au decis să se mute într-o autorulotă și să călătorească prin lume pentru a documenta diverse subiecte despre care cineva trebuia să vorbească. Unul dintre aceste subiecte bine documentate este diaspora românească și dorința de a afla cum le este românilor în afară. Cosmin și Elena au călătorit prin multe țări, printre care și Italia, Spania, Danemarca, Anglia, unde s-au infiltrat în comunitățile de români și au trăit printre ei câteva luni, timp în care au documentat viețile lor. Prin seriile de reportaje, interviuri, materiale audio și video, persoanele documentate devin mai mult decât cifre sau statistici, ele devin povești și voci care trebuie auzite.

Echipa Teleleu lucrează deja de patru ani la acest proiect și estimează că va mai dura măcar încă doi ani. Înainte de fiecare plecare, Elena și Cosmin fac o pre-documentare a țării în care urmează să meargă și încearcă să contacteze oameni prin alți oameni și să găsească persoane care acceptă să li se documenteze viața de zi cu zi. Deodată ce aceste detalii sunt puse la punct, urmează documentarea propriu-zisă și integrarea în comunitate. De cele mai multe ori, această integrare se face treptat, prin câștigarea încrederii și printr-un proces de vulnerabilizare.
Deși toate poveștile românilor din diaspora sunt diferite, se intersectează la un moment dat într-un punct comun – au plecat pentru că nu le-a fost bine în țară.
În cazul badantelor române plecate în Italia, multe dintre ele au plecat pentru că aveau o situație financiară precară în țară. Au plecat pentru familie, pentru a întreține trei generații – pe ele, pe copiii lor, dar și pe părinții lor. Majoritatea badantelor sunt angajate la negru sau la gri, adică nu au un contract de muncă, așadar, în mod oficial, nu au niciun venit, de aceea nu vor primi pensie de la statul român. Multe dintre badante suferă abuzuri din partea familiilor pentru care lucrează; de multe ori, ele îngrijesc bătrâni care nu pot fi lăsați singuri deloc din cauza incapacității de a se descurca singuri, iar acest fapt duce la obligația de a munci mai mult de 12 ore pe zi, în fiecare zi. Cu toate acestea, motivul pentru care aceste femei acceptă condițiile inumane de muncă este lipsa altor posibilități din care să își câștige traiul. În unele cazuri, femeile acceptă condițiile și pentru că acesta e unica posibilitate de evadare din România, unde locuiau cu un partener abuziv.
“ Statul român ar trebui să rezolve o serie de probleme sociale care nu sunt legate neapărat de migrație, dar despre care noi am scris în numeroase contexte de când documentăm diaspora. Violența domestică, sărăcia, problemele din comunitățile de unde provin femeile și care le face pe multe dintre ele să plece de acasă și să-și găsească o salvare lucrând în străinătate.”

O altă cauză a migrației din România întâlnită într-o comunitate de lucrători într-un șantier naval din Danemarca este concedierea în masă și desființarea locurilor de muncă. Aceste persoane care acum lucrează în Danemarca într-un șantier naval obișnuiau să muncească în șantierul din Mangalia, dar treptat, acesta s-a desființat, lăsând șomeri foarte mulți muncitori. Astfel, aflând că în Danemarca este nevoie de forță de muncă, aceștia au migrat forțat pentru a-și întreține familiile. Ei lucrează câte două luni în Danemarca, cu ore suplimentare peste normă, pentru ca în final să se întoarcă în vacanță în România, la familiile lor. Ei repetă acest ciclu, lucrează câte două luni în Danemarca, fără a avea vreo viață acolo sau timp pentru alte activități, pentru ca să revină alături de familii timp de numai o lună.
“Când soțiile lor sunt acasă, copiii lor sunt acasă, adică ei vin în Danemarca și nu fac nimic altceva în afară de muncă. Și când se întorc în România trăiesc. Își suspendă viețile în timp câteva luni pe an pentru că viața lor nu e aici, în Danemarca, ci în România, unde trăiasc timp de o lună și pe urmă se întorc aici doar ca să lucreze.”

Mulți dintre muncitori au fost obligați să se afle în acest tranzit continuu și pentru că șansele de angajare sau de reconversie profesională după vârsta de 50 de ani sunt foarte mici în România. Majoritatea muncitorilor spun că este foarte greu să se angajeze sau să își schimbe profesia în țara natală, pentru că mulți dintre angajatorii români sunt destul de rigizi.

Diaspora românească este foarte diversă și este compusă din mulți oameni care au povești diferite.
“Cei care au au plecat din țară fac parte din toate categoriile sociale, au toate tipurile de joburi, de aceea și nu este etic să fie excluși niciunii dintre ei – nici neurochirurgii de top, nici muncitorii sezonieri care lucrează în agricultură. Și mai ales, nu e ok să împarți în aceste categorii în care ei au fost portretizați în România și în presă, și de către politicieni – migranții buni care ne fac cinste și migranții care ne fac de rușine.”
Seturi de date utilizate:
Echipa: Humelnicu Ilinca, Marineac Denisa, Cristian Crăciun, Olar Ioana
Comments are closed, but trackbacks and pingbacks are open.