Elena (nu numele ei real), a venit în România în 2020 cu speranța de a-și asigura o viață mai bună. Venită dintr-o țară din Asia de Sud-Est cu salarii mai mici și putere economică mai slabă, ea a lucrat într-un restaurant elegant din Cluj-Napoca într-o perioadă în care lucrurile erau extrem de imprevizibile.
Ea își amintește primele trei luni în România ca pe un moment infernal. Nu numai că i s-a cerut să lucreze 8 ore/zi fără pauză de weekend, iar salariul ei nu a fost niciodată plătit integral. Ea a spus că atunci când a făcut plângere la agenția de recrutare care a adus-o în România, s-au spălat pe mâini de cazul ei și nu au ajutat-o.
“Mi-a fost frică la început. Sunt o femeie tipic asiatică căreia nu-i place să se plângă și pur și simplu tace și face treaba. Am tot spus da și e în regulă. Dar m-am săturat până la urmă”, își amintește ea.
Povestea Elenei nu este singurul caz de maltratare a lucrătorilor străini din România. În ultimii ani, țara din Europa de Est a început încet să devină o nouă destinație pentru forța de muncă din țări terțe (calificate și necalificate). În perioada 2016-2021, România a înregistrat un aflux semnificativ de muncitori necalificați, cu un total uluitor de 22.239 de persoane care au fost primite în țară în perioada respectivă. Aceste informații au fost obținute prin date de la Inspectoratul General pentru Imigrări (IGI), așa cum se solicită prin Legea 544/2001.
Ahmad Masbukhin, fost reprezentant diplomatic la Ambasada Indoneziei la București, România, spune că lucrătorii străini trebuie să rămână neclintiți în fața oricăror maltratări la locul de muncă și să informeze prompt ambasada despre astfel de incidente. După ce a petrecut câțiva ani lucrând la ambasadă, inclusiv în perioada pandemiei, Masbukhin a întâlnit mai multe cazuri similare cu cel al Elenei.
„Întotdeauna am sfătuit societatea indoneziană din România să fie mereu în contact cu noi și vom face tot ce ne stă în putere pentru a găsi calea de mijloc, chiar dacă aceasta înseamnă să trecem prin lege”
O nouă criză?
România a asistat la o creștere constantă a numărului de străini care sosesc în fiecare an. Conform Institutului Național de Statistică, o creștere semnificativă a avut loc în 2019, în special după modificarea de către guvern a Ordonantei nr. 44 din 29 ianuarie 2004 despre integrarea socială a strainilor care au un drept de sedere în România, care a fost modificat prin Legea nr. 178 din 10 octombrie 2019.
Dintre țările vecine cu România, Republica Moldova se remarcă ca principală sursă de nou-veniți, o mare parte dintre aceștia stabilindu-se în județe din apropiere precum Botoșani, Iași, Vaslui și Galați. Deși a existat o scădere a numărului de străini sosiți în timpul anului pandemic 2020, acesta revine treptat la nivelul de dinainte de pandemie.
În consecință, creșterea lucrătorilor străini declanșează o criză la birourile de imigrație din toată țara, în special în orașele importante precum București, Timișoara și Cluj-Napoca. Această criză se intensifică, de obicei, în lunile septembrie, octombrie și noiembrie, deoarece un număr mare de permise de rezident temporar se apropie de data de expirare a acestora. Afluxul de persoane care doresc reînnoire sau noi permise copleșește birourile într-o asemenea măsură încât oamenii se găsesc adesea obligați să petreaca noaptea afară, chiar și îndurarea frigului rece al iernii viitoare.
Gaurav, un masterand din India care studiază la Universitatea Babeș-Bolyai, a rămas o noapte pe balconul Iulius Mall din Cluj-Napoca, unde se află biroul de imigrare. Ocazional, situațiile au escaladat și chiar au dus la încălcări minore care implică confruntări fizice.
În octombrie 2022, s-a alăturat altor zeci de străini care treceau prin același proces birocratic. A încercat să aplice online, dar site-ul pur și simplu nu a fost receptiv.
„Este oribil. Am riscat să fiu amendat pentru că am depășit viza, dar ce pot face? Dacă aș fi amendat, ar fi destul de nedrept, pentru că nu a fost vina mea”, își amintește el.
Locuitori temporari în România: un număr tot mai mare
Pe baza datelor de la Institutul Național de Statistică, Bucureștiul este cea mai populară destinație pentru străinii care migrează în România. În ultimul deceniu (2012-2021), capitala României a fost martora unui aflux semnificativ de 134.873 de persoane cu permise de ședere temporară. Acești imigranți vin dintr-o varietate de motive, cum ar fi urmărirea învățământului superior, căutarea de oportunități de angajare (atât calificate, cât și necalificate ) și chiar căsătorirea cu localnicii.
Constanța urmează trendul cu 63.287 de migranți, apoi Iași (61.400), Prahova (61.328) și Cluj (58.245).
În mod surprinzător, Israelul, împreună cu alte țări din Europa de Vest, precum Germania și Franța, contribuie semnificativ la graficul general al migrației.
Ahmad Asadi, student la medicină la Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila din București, are o poveste interesantă. După terminarea învățământului liceal în Israel, și-a făcut drum spre Cluj-Napoca în 2020 cu intenția de a se cufunda în studii intensive de limbă română timp de un an înainte de a-și urma educația medicală.
Întrebat despre decizia sa de a studia în România, Ahmad a explicat: „Mi s-a părut extrem de competitiv și scump să intru în școala medicală din Israel. Studierea aici în România oferă o opțiune mai accesibilă, fără a face compromisuri asupra calității educației.”
Andreea Florea, fostă studentă la medicină în cadrul Universității de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu (UMF) din Cluj-Napoca, a absolvit în 2022 și lucrează acum la un spital local din orașul natal din Mannheim, Germania.
În ciuda faptului că avea moștenire culturală românească de la părinți, s-a confruntat cu provocări similare în ceea ce privește admiterea la o universitate medicală din Germania. În consecință, ea a văzut România ca o alternativă favorabilă pentru urmărea studiilor medicale.
Aceste anecdote personale evidențiază experiențele persoanelor care au ales România ca destinație pentru învățământul superior în medicină, citând factori precum competitivitatea și accesibilitatea ca influențe în procesul lor de luare a deciziilor — în special în rândul studenților internaționali din țările Europei de Vest.
Cât de greu este să obții o reședință permanentă în România?
În timp ce site-ul oficial de imigrație al guvernului prezintă criteriile de eligibilitate pentru obținerea reședinței permanente în România, procesul practic poate fi adesea mai dificil decât apare pe hârtie. În ciuda cerinței declarate de minimum 5 ani de ședere legală cu o absență maximă de 6 luni consecutive, multe persoane au înregistrat întârzieri semnificative în obținerea reședinței permanente.
În numeroase cazuri, a fost nevoie de 7 până la 8 ani sau chiar mai mult pentru a obține statutul de reședință permanentă în România. Cronologia prelungită poate fi atribuită diferitor factori, inclusiv proceduri birocratice, cerințe de documentare și complexitatea generală a sistemului de imigrație.
Obținerea statutului de rezident permanent deține mai multe beneficii pentru străinii rezidenți în România. Un avantaj semnificativ este faptul că rezidenții permanenți nu sunt obligați să depună din nou cereri de permise temporare la schimbarea locului de muncă și alte beneficii suplimentare, cum ar fi stabilitatea și securitatea sporită, accesul la anumite servicii sociale, și capacitatea de a aduce membrii familiei în România mai ușor.
Pe lângă numărul tot mai mare de persoane cu permise de ședere temporară, există și o populație în creștere de străini care au obținut reședința permanentă în România. Această tendință este deosebit de importantă în București, unde numeroase oportunități atrag atât rezidenți români cât și străini.
Cu toate acestea, este important să subliniem faptul că afluxul de imigranți din România nu este concentrat exclusiv în București (19.664 de migranți la apogeul său în 2018), după cum arată vizualizarea datelor de mai sus.
Alte județe din România, inclusiv Vaslui (6.251 la apogeul său în 2021), Iasi (8.182 în 2018) și Suceava (6.476 în 2018), care sunt situate în apropierea unor țări vecine precum Moldova, Ungaria și Ucraina au cunoscut, de asemenea, o creștere a numărului de străini care aleg să se stabilească în aceste regiuni.
Modul de lucru al reprezentanților statului, dar și al angajaților din domeniul public lasă de dorit, iar acest lucru a devenit un lucru evident. Astfel, prin reprezentanții ei, România cântă melodie veche care nu merită cântată în continuare. Nu mai este o scuză valabilă pentru fiecare inadaptare birocratică a administrațiilor locale sau a oricăror alte instituții publice, care nu se nu se conformează aceastei epoci moderne.
Echipa formată din Rafly Gilang Pratama și Gabriel Neacșu
Comments are closed, but trackbacks and pingbacks are open.