Lumea sportivă din România a avut parte, de-a lungul participării sale în cadrul Jocurilor Olimpice, de o mulțime de momente speciale. În ciuda condițiilor de pregătire încă mult sub media mondială, am reușit să ne facem simțită prezența în cadrul competițiilor olimpice și să obținem rezultate frumoase. 

Jocurile Olimpice reprezintă apogeul în ceea ce privește competițiile sportive și, cu siguranță, se află în topul visurilor oricărui sportiv. România a fost nelipsită de la J.O. de mai bine de o jumătate de secol. Nu au fost puține dățile când steagul roșu, galben și albastru a fost ancorat pe cele mai înalte trepte ale podiumului, iar imnul României a răsunat la multe ediții ale Jocurilor Olimpice.

Vizualizarea de mai sus se bazează pe următorul set de date cules de pe Tempo și curățat în prealabil. Totuși, observăm că tot acest succes înseamnă din ce în ce mai mult istorie, nicidecum prezent sau viitor. Prestațiile României din ultimii ani au lăsat de dorit, într-o antiteză cu numeroasele premii acumulate din 1924 până în 2004. La ultimele două ediții, Rio 2016 și Tokyo 2020, România abia a reușit să câștige 4 medalii, în comparație cu de exemplu LA 1984, unde prestația a atins cote maxime (53 de medalii, din care 20 de aur).

Apogeul din 1984 este datorat și numărului mare de delegați trimiși, 124, astfel încât aproximativ 75% din aceștia au avut și rezultate de podium, spre deosebire de alte ediții în care numărul de sportivi din lot a fost sub 100. Deși era în blocul comunist la acea vreme, România s-a diferențiat de alte țări precum Cuba, Germania de Est, URSS, care în ciuda echipelor puternice, au boicotat acea ediție.

*vizualizare realizată cu ajutorul bazei de date statistice de pe site-ul oficial al Comitetului Olimpic Sportiv și Român*

România- una din „Marile Puteri” ale gimnasticii mondiale

Cel mai consacrat sport al echipei românești este gimnastica, care a acumulat un total de 71 de medalii, dintre care 25 de medalii de aur, 20 de argint și 26 de bronz. Ca un scurt istoric al acestui sport, ajungem la vechii greci care vedeau gimnastica ca o „simetrie perfectă între trup și minte”. Gimnastica modernă a apărut în secolul XIX și a apărut în cadrul J.O. în 1896, la Atena.
În prezent, gimnastica artistică numără șase aparate la masculin (paralele, sol, cal cu mânere, sărituri, inele și bară fixă), iar la feminin patru aparate (sol, bârnă, paralele inegale și sărituri).
România participă la acest sport din anul 1936, marcând fiecare ediție a J.O., cu excepția ediției din 1948 (în 1940 și în 1944 J.O. au fost anulate din cauza Celui De-al Doilea Război Mondial).
De asemenea, România a rămas în istoria gimnasticii mondiale datorită Nadiei Comăneci care, în 1976, la Montreal, după ce a obținut prima notă de 10 din lume.

Vezi această postare pe Instagram

O postare distribuită de Nadia Comaneci (@comaneci10)

De atunci, România era una dintre „marile puteri ale lumii” în ceea ce privea gimnastica artistică. În special echipa feminină reușea să impresioneze prin lejeritatea și naturalețea cu care executa elementele acrobatice în sala de gimnastică. Totuși, visul frumos s-a terminat cu ediția din 2012, unde s-au obținut ultimele medalii, un aur, un argint și un bronz. J.O. Londra 2012 a reprezentat și ultima calificare a echipei României, care după retragerea sportivelor Sandra Izbașa și Cătălina Ponor, nu a mai reușit să-și facă simțită prezența la nicio competiție de nivel intenațional.
Ultima ediție a J.O. desfășurată la Tokyo anul trecut a fost a doua olimpiadă consecutivă la care echipa de gimnastică a României nu a reușit să se califice. În cadrul turneului de calificare de la Stuttgard, România a ocupat un loc rușinos, adică 22 din 24 de țări participante. La probele individuale s-au calificat doar 2 sportivi: Mara Volbură la individual compus și Marian Drăgulescu la sărituri. Această vizualizare realizată cu ajutorul unei baze de date statistice de pe Tempo ne arată oscilația numărului de medalii la gimnastică artistică.

Lacune în pregătirea fizică și tehnică a gimnaștilor

Am discutat cu Alina Alexoi, una dintre cele mai mari comentatoare sportive din branșă, pentru a încerca să găsim o justificare a declinului echipei de gimnastică al României, un declin care a fost imprevizibil pentru cei care iubesc să urmărească gimnastica artistică și care erau obișnuiți cu finale și medalii în probele acestui sport. Motivele ar fi o gestionare mai puțin fericită a situației din ultimele două cicluri olimpice (2012-2016, respectiv 2016-2021) din partea fererației și a colectivelor tehnice, rata scăzută de progres tehnic al gimnastelor române, în comparație cu gimnastica mondială, dar și accidentările repetate, cauzate de lipsa pregătirii fizice, care au dus la abandonul multor sportivi.

Neadaptarea la schimbările de pe plan internațional și cantonarea obtuză într-o pregătire centralizată, împreună senioare și junioare, a dus la măcinarea a 3 generații care au ratat toate obiectivele de performanță. Fără specialiști adevărați e imposibil de revenit în elită. Gimnastica nu s-a schimbat la bază, oamenii ei sunt blazați. Autosuficiența e omniprezentă, de la vârf, la bază. -Alina Alexoi

Steliana Nistor, componentă a generației de aur, medaliată cu bronz la Jocurile Olimpice din 2008 de la Beijing, multiplă medaliată europeană și mondială, consideră că probleme au apărut înainte de 2012 și că a existat o perioadă în care s-a mers cu rezultate foarte bune din inerție.

S-au schimbat generații, s-au schimbat antrenori, s-a schimbat locul de pregătire al lotului, dar s-au schimbat și timpurile. Și mentalitățile. Generațiile se schimbă mai în toate țările după un ciclu olimpic, iar schimbările geo-politice au dus, în timp, la modificări în topul gimnasticii mondiale care are azi la bază individualități, nu neapărat echipele. Noi am avut mereu câte un vârf de generație, din păcate, schimbările în Codul de Punctaj și cele din sportul românesc, în general, au dus la un declin din care sperăm să ieșim, totuși. -Steliana Nistor

Din ce în ce mai puțini copii aleg drumul gimnasticii în România

Gimnastica e un sport foarte greu. Interesul tinerilor pentru gimnastică a scăzut considerabil. Dacă după Revoluție, când la conducerea Federației a urcat Octavian Bellu, urmat de partenera sa, Mariana Bitang, în 1993, gimnastica se afla în topul preferințelor copiilor, probabil influențați de succesul Nadiei Comăneci, apogeul s-a atins în anul 1998, când 3367 de sportivi erau legitimați la Federația Română de Gimnastică. Apoi, numărul sportivilor a început să scadă, deci implicit și prezența pe podiumul J.O. În anul 2020 s-a ajuns la sub 1000 de sportivi legitimați. Probleme gimnasticii românești au ieșit la iveală odată cu reîntoarcerea sportivei Cătălina Ponor în lotul României. După retragerea din lumea sportului, Cătălina a fost rechemată pentru o noua participare la J.O. unde a adus una din ultimele medalii pentru țara noastră la sol.

*vizualizare realizată cu ajutorul bazei de date de pe Tempo*

Succesul imediat atrage mai mult, succesul fără prea mult efort e căutat de toți

Traseul unui gimnast de performanță este pavat cu multe ore de muncă în sală și la fel de multă răbdare și dorință de câștig. Este nevoie de cel puțin 10 ani până ajungi să concurezi la seniori. Acest proces e unul care presupune multă dedicare. Tot ceea ce se câștigă greu are valoare și dăinuiește peste timp. Vorbim de educație, de familie, de societate. Tentațiile sunt mari, modelele nu sunt întotdeauna pozitive. Copiii noștri sunt așa cum îi creștem. Sunt concluziile Alinei Alexoi.

”Copiii nu mai vin la gimnastică de performanță. Nu contează că vorbim despre gimnastică artistică sau ritmică. Vin doar pentru mișcare fizică, pentru întreținere. Și nu mai vin să facă sport de performanță pentru că nu sunt motivați. Nu li se oferă nicio perspectivă, nicio facilitate. Ei își frâng oasele în sălile de sport începând de la 3-4 ani și până la 20 de ani, dar trebuie să fie și motivați, să li se ofere o rentă viageră, o susținere. Ministerul Tineretului și Sportului trebuie să găsească urgent metode pentru a motiva acești copii să facă sport de performanță. Dacă la alte sporturi de echipă jucătorii mai primesc o indemnizație, la gimnastică fetele nu primesc niciun leu!”.

Declarația profesorului Constantin Radu, la Radio HIT Iași, referitor la interesul tinerilor față de gimnastică.

Gimnastica nu este singurul sport care simte lipsa sportivilor. Evoluția tehnologiei și mărirea numărului de gadgeturi au determinat modificarea simbolului copilăriei, din cheia din gât în cele mai nou telefon mobil. Sportul nu mai este înțeles în esență- nu mai este perceput ca pură sănătate, dovada fiind multiplele scutiri de la ora de educație fizică. Generațiile s-au schimbat, interesele aceleași vârste se schimbă de la an la an, iar sportul nu mai este o prioritate.

Prin sport, copiii învață nu doar disciplina, spiritul de echipă și socializarea, dar și cum se clădesc caractere puternice. Toate acestea vor fi de folos în viitor, indiferent de domeniul în care se vor îndrepta copiii de azi, tinerii de mâine.- Steliana Nistor

„Țară, Țară, vrem campioane!”

Din păcate, mai puțin de 10 gimnaste ajung să participe la categoria de seniori la Campionatele Naționale, s-a ajuns la o selecție numerică, nu una valorică. Multe dintre aceste gimnaste au bagaj tehnic de gimnaste de club, iar la lot rata de învățare e direct proporțională cu profesionalismul antrenorului și rata de accidentare, observație punctată de Alina Alexoi. Până în 1989 se mergea prin școli, exista sport de masă, se investea în sport. Azi, totul este schimbat. De câțiva ani, cei doi antrenori, Octavian Bellu si Mariana Bitang, au inițiat un proiect de selecție în gimnastica româneasca, proiect numit ‘Țară, țară, vrem campioane” care începe să dea roade azi, după 8 ani de la lansare.

Este nevoie ca de aer de asemenea proiecte care au, însă, în spate, foarte multă muncă și implicare. Nu mă refer doar la sportivi și antrenori, dar și la fața nevăzută, cea administrativă.- Steliana Nistor

Este nevoie de schimbări urgente pentru o evoluție vizibilă

„Căderea în gol” a gimnasticii românești ar putea fi diminuată sau chiar oprită cu o altă formă de organizare. În obținerea performantei sunt implicați doi factori majori: sportivul și antrenorul. Dorința și motivația sportivului, profesionalismul și experiența antrenorului sunt baza.

Este nevoie de oameni dispuși să se perfecționeze și să se instruiască. Participarea activă a sportivului în procesul de pregătire și responsabilizarea lui, de la alimentație, la refacere, nutriție și pregătire fizică. Dezrădăcinarea sportivului de familie a avut efecte negative asupra lui și a transformat antrenorul în ”mamă și tată”. E nevoie de cluburi puternice, de concurență între antrenori, de săli performante și dotate la standarde internaționale.

Conform AgerPres, Carmencita Constantin, preşedinta Federaţiei Române de Gimnastică, a declarat că Federația ar avea nevoie de 16 milioane de lei în 2022, pentru ca sportivii noștri să beneficieze de o pregătire serioasă și să poată participa la competițiile internaționale în speranța calificării echipei de gimnastică la Jocurile Olimpice de la Paris 2024.

Federaţia Română de Gimnastică a implementat recent un modul de donaţii pe site-ul său, invocând într-un comunicat publicat pe pagina oficială de Facebook faptul că nu are resurse financiare suficiente pentru participarea la Campionatele Europene şi Mondiale de gimnastică artistică din acest an, întreceri care reprezintă etape de calificare la Jocurile Olimpice de la Paris din 2024.

“Federaţia Română de Gimnastică este într-o situaţie critică în acest an competiţional, extrem de important pentru calificarea la JO de la Paris. Cu un buget foarte mic alocat de Ministerul Sportului pentru 2022, 4.850 mii lei, FRG nu are resurse financiare suficiente pentru participarea la Campionatele Europene (11-21.08) şi Campionatele Mondiale de gimnastică artistică (29.10-6.11, Liverpool), întreceri care reprezintă etape de calificare la Jocurile Olimpice de la Paris din 2024, dar şi pentru deplasarea componenţilor lotului de gimnastică aerobică, în Statele Unite la Jocurile Mondiale (7-17.07, Birmingham). Suma alocată în acest an este mai mică cu 35% faţă de bugetul primit în 2021 (7.500 mii lei) în condiţiile în care anul trecut, din cauza pandemiei, multe dintre competiţiile internaţionale au fost anulate. FRG apreciază eforturile făcute de COSR şi MS, principalii finanţatori ai federaţiei, pentru susţinerea gimnasticii şi a înaintat cereri de finanţare celor două foruri, dar apelează, în acelaşi timp şi la donaţii naţionale şi internaţionale. Poţi dona direct, sau prin redirecţionare pentru campionii de azi şi de mâine! Contribuţia ta va ajunge la cauza aleasă”.

Articol realizat de Cioroboiu Anca, Cuș Alessandra, Gherghel Lisa-Maria, Rudinciuc Andrei-Cosmin și Turculeț Mălina.