De la Simona Halep la Cristina Neagu și lotul de gimnastică care ne reprezintă țara la Jocurile Olimpice, România are cu ce se lăuda la capitolul sportivi. Rămâne însă, de văzut dacă românii sunt interesați de practicarea unui sport. Bineînțeles, putem spune că totul ține de voința și ambiția oamenilor. Există, totuși, factori care pot influența practicarea de activități sportive.
Mai întâi, ce ne spun statisticile
Pandemia a afectat obiceiurile sportive ale românilor, dar nici în anii precedenți nu ne situam mai bine comparativ cu celelalte țări europene. Conform unui sondaj realizat în anul 2017 de Eurobarometru, 63% dintre români spun că nu fac deloc sport. Aveam un procentaj mai mare spre deosebire de Ungaria, unde la același sondaj 53% s-au declarat nesportivi. Mai mult, 18% dintre români practică rar, 13% practică cu o oarecare frecvență, iar doar 6% practică regulat.
În total, există 11 țări în care mai mult de jumătate dintre persoanele participante la acel sondaj nu fac niciodată exerciții fizice sau nu fac sport. Participanții din Bulgaria, Grecia și Portugalia (toate având un procentaj de 68%) sunt cei mai predispuși să nu facă niciodată exerciții sau vreun sport, urmat de participanții din România (63%) și Italia (62%).
Doar lenea e de vină?
E ușor să zicem că românii sunt leneși și nu vor să se ocupe de sănătatea lor fizică. Însă, același sondaj Eurobarometru ne spune că dintre cei care practică rar sau deloc sport, cei mai mulți sunt angajați. Elevii și studenții au uneori timp de activități fizice, având în vedere și orele de educație fizică din școli, însă lucrurile stau altfel când vine vorba de persoanele cu loc de muncă. Conform statisticilor Eurostat din 2020, românii muncesc în jur de 40 de ore pe săptămână, motiv pentru care le poate fi mai dificil să aloce o parte din timpul liber sportului.
De asemenea, câștigul mediu lunar al românilor este unul din cele mai mici la nivel european iar practicarea sporturilor care necesită costuri mai mari este greu accesibilă pentru români. De exemplu, pentru tenis, costurile se află între 100 și 500 de euro pe lună, în funcție de dorința de a practica de performanță sau nu.
Mediul de viață este un factor care determină accesul la sport al românilor. Având în vedere că 45.9% din români locuiesc în rural, accesul lor la locuri unde pot avea loc activități sportive este limitat comparativ cu mediul urban. Persoanele din mediul rural au șanse mai mici de a dispune de personal specializat care să antreneze sportivi.
Când vine vorba de activități sportive care nu necesită neapărat un antrenor, procentajul de persoane care în timpul liber fac sport, fitness sau diverse activități fizice recreative pentru cel puțin 10 minute în mod continuu este mai ridicat în mediul urban decât cel rural, conform celui mai recent raport realizat de INS.
Ce spun sportivii?
Am cerut părerea unui fost fotbalist de performanță, Ronan Cifor. El a practicat acest sport pentru aproximativ 10 ani, urmând să abandoneze la finalul anului 2021. Roni, a terminat Junioratul la Gloria Bistrița și a jucat la Someșul Dej în liga a treia. A avut parte de multe experiențe în acest domeniu, la vârsta de 13 ani a fost în probe la Viitorul Constanța, la 16 ani la FCSB, iar de câteva ori la U Cluj.
Ca în orice domeniu, există avantaje și dezavantaje pentru practicarea fotbalului în România. Roni ne-a dat câteva exemple pozitive, anume că, e sănătos deoarece faci foarte multă mișcare și că faci ceea ce îți place. Când l-am întrebat de ce a decis să abandoneze fotbalul, răspunsul său a fost următorul:
“M-am lăsat din lipsa profesionalismului de care se dă dovadă în România, în fotbal și în general, în sport.”
El a explicat cât de dificil a fost pentru el să practice fotbal de performanță la o vârstă atât de fragedă. Nu și-a permis să aibă o viață socială ca tot tineretul, deoarece e nevoie de multă odihnă, alimentație corectă și program strict. “Aveam antrenamente zilnice, fie că era caniculă, fie că era ger.”
Acesta a mai precizat faptul că, la un moment dat, apar deplasările și cantonamentele, care din nou, implică foarte mult timp, efort și oboseală. “Când alții stau cu familia sau cu prietenii, tu stai în antrenamente și pregătiri.” Școala nu a fost pe planul principal niciodată din același motiv: lipsa timpului.
Roni ne-a împărtășit experiența sa, cu bune și cu rele. Și-ar fi dorit să continue practicarea fotbalului, însă au existat prea multe motive care l-au făcut să renunțe și să se reprofileze. “E nevoie de disciplină și trebuie să înghiți multe chestii deoarece mulți antrenori și oameni din staff abuzează de statutul lor.”
De asemenea, am luat legătura cu Francesca Morar, o fostă sportivă de performanță, mai exact fostă componentă a lotului național de gimnastică aerobică al României și am rugat-o să ne descrie puțin experiența ei și de ce a ales ulterior să abandoneze acest sport la o vârstă destul de fragedă, adică vârsta de 17 ani.
,,În România, foarte mulți sportivi se lasă datorită condițiilor pe care sportul respectiv le oferă,’’
au fost primele cuvinte cu un impact destul de puternic spuse de ea.
Bineînțeles, ca aproape în orice subiect, există amintiri frumoase și amintiri neplăcute. Francesca ne-a povestit câteva avantaje ale acestui sport, cum ar fi momentele unice, călătoritul prin diverse locuri atunci când se deplasau pentru diverse competiții naționale și internaționale și ,,trăiri de nedescris’’, însă acestea sunt întrecute de aspectele negative ale sportului.
Motivul principal pentru care a abandonat acest sport este unul medical, din cauza efortului, ale unor elemente destul de grele și ale insistenței antrenorilor care doreau să fie totul perfect. Francesca a trebuit să se opereze în urma unei rupturi de ligament încrucișat la genunchi. După o recuperare grea de patru/ cinci luni, aceasta a ales să pună stop activității ei. ,,Am ales să mă pun pe mine și sănătatea mea pe primul loc’’.
,,Antrenamentele exorbitant de grele’’ sunt un alt motiv care au contribuit la abandonare, iar din cauză că aceștia își petreceau majoritatea timpului în sală, având câte doua, trei antrenamente pe zi, nu se punea accentul pe scoală și învățământ deloc. Subiectul ,,școală’’ era tratat de antrenori cu o atitudine superficială – ,,rezolvi tu cumva acolo’’ – fiind obligatorie prezența la antrenamente. În același timp, antrenorii încercau să le impună sportivilor un anumit tip de gândire, cum că gimnastica este cel mai important lucru din viața lor prin exagerarea sau scoaterea în evidență a unor aspecte negative în legătură cu alte subiecte: ,,Stați aici că stați bine, ce, vrei să ai copii și să stai la cratiță toată ziua în timp ce-ți urlă aia mici în cap?’’
Pe scurt, Francesca a vrut să sublinieze prin acest rezumat al experienței sale cu gimnastica că în România condițiile în ceea ce privește acest sport, și nu numai, sunt de nedescris.
Părerea unei persoane specializate în domeniu
Dorind să alfăm părerea cuiva care a activat în domeniu, am vorbit cu Ion Balaur, care acum face parte din echipa Școlii de fotbal Lucian Sănmărtean. Ion Balaur i-a antrenat pe mulți fotbaliști consacrați, printre care Lucian Sănmărtean, Viorel Moldovan sau Giani Kiriță. A fost antrenor timp de 23 de ani pentru echipe precum Gloria Bistrița, Gaz Metan Mediaș, Oțelul Galați.
„Sportul este important din toate punctele de vedere, în ziua de azi a apărut tehnologia, iar pentru mulți importanța sportului a scăzut,” spune acesta. „Nu se fac multe pentru sport în țară, infrastructură nu mai există, susținere de la primării si județe, nici macar baze sportive pentru sportivi nu sunt. În prezent, sportul se face doar pe banii părinților iar statul nu face nimic.”
”Ar trebui să existe un plan care să-i motiveze pe tineri să practice sport, să se implementeze infrastructură și terenuri de sport.”
În vizualizarea de mai jos se poate observa numărul antrenorilor pe județe. Datele au fost preluate de pe TEMPO, și apoi curățate. După cum se vede, antrenori sunt, în special în județele mai mari sau cu arene sportive cunoscute, însă nu toți dispun de multe resurse în activitatea lor.
„Pe sportivi îi motivează caracterul și nivelul la care au ajuns. Dacă fac de mult timp sport și sunt dedicați, aceștia fac până la urmă fac din sport o meserie. Totodată, partea financiară trebuie să motiveze pentru acest lucru. Sunt sportivi care se lasă că nu mai au motivație sau care au ghinionul să se accidenteze. Depinde și etapa în care abandonează, [Referindu-se la vârstă], mulți se lasă pentru că nu mai le permite vârsta.”
Ion Balaur s-a lasat de fotbal la 37 de ani. Nu mai avea motivație ca jucator si își dorea să devină antrenor. Avea o vârstă dar totuși mai putea face față dacă ar mai fi jucat și-ar fi întârziat cariera de antrenor, pe care oricum a întârziat-o pentru 2-3 ani. Dorea să devină antrenor decât să rămână fotbalist.
Concluzii
Așadar, putem spune că oamenii ar dori să facă sport și sunt conștienți de beneficiile lui, dar își fac apariția diverse obstacole care îi împiedică să o facă. De la programe încărcate la venituri și resurse puține, românii găsesc cu greu căi prin care să aloce mai mult timp sănătății lor fizice.
Acest material a fost realizat de:
Arman Iulia
Balaur Carla
Berzovan Alexandra
Comments are closed, but trackbacks and pingbacks are open.