Sănătatea mintală – Mai mult decât o stigmatizare

Ce reprezintă sănătatea mintală

Sănătatea mintală este ceva important în orice etapă a vieții ne aflăm, de la copilărie și adolescență până la maturitate. Dacă o persoană are o problemă cu sănătatea sa mintală, gândirea, dispoziția și comportamentul îi vor fi afectate. Tulburările mintale sunt ceva frecvent, însă nu trebuie trecute cu vederea.

Conform unui studiu Eurostat din 2017, în Europa, peste 165000 de persoane au decedat din cauza unor afecțiuni mintale, Alzheimer sau ale tulburărilor de comportament. Uitându-ne mai atent asupra datelor, se pot observa valori crescute în Europa de Vest și Scandinavia. În schimb, cele mai joase valori sunt regăsite în Bulgaria, Islanda, dar și în România, cu 354 de decese, acestea constituind 0.1% din totalul deceselor în 2017. Aceste date s-au schimbat, într-adevăr, odată cu apariția pandemiei de SARS CoV-2. Un studiu mai recent (mai 2021) arată că starea psihică a tinerilor cu vârsta cuprinsă între 18 și 24 de ani s-a înrăutățit pe parcursul pandemiei.

Cu toate acestea, nu este de ignorat faptul că sănătatea mintală este un subiect încă prea puțin discutat în România, chiar și în 2022. Există cazuri în care simptomele unei astfel de afecțiuni nu sunt vizibile fizic, dar asta nu înseamnă că persoana în cauză nu suferă. Pe de altă parte, persoanele care aleg să vorbească despre afecțiunile și tulburările lor mintale sunt adesea catalogate drept „nebune”.

Astfel, ajungem la un set de întrebări, cum ar fi: Cine suferă de aceste afecțiuni? Cum sunt primite și văzute aceste persoane în societate? Cum este pentru cei afectați să trăiască zi de zi într-o societate în care nu prea există educație pe acest subiect? Și cum putem face, astfel încât să normalizăm bolile psihice și tulburările de comportament, și să educăm oamenii în privința aceasta?

Părerea unui expert

Pentru a afla răspunsul la aceste întrebări am stat de vorba cu dr. Claudia Chiorean, psiholog.

„În și după pandemie, sănătatea mentală a început să capete o importanță similară cu sănătatea fizică. Dintr-o dată lumea a conștientizat că suferința psihică este strâns legată de cea fizică și este la fel, uneori și mai greu de dus”

dr. psiholog Claudia Chiorean

Cu toate acestea, este foarte important să creăm o distincție dintre tulburare psihică și stări specifice unei tulburări care au caracter temporar, atrage atenția psihologul.

În următoare vizualizare, obținută în urma analizării și curățării unui set de date, din pe baza de date deschisă kaggle, obținut în 2020, printr-un sondaj cu răspunsuri anonime de la aproximativ 1000 de studenți din rândul mai multor universități din Europa, se pot observa categoriile de afecțiuni pe care le dezvoltă repondenții, alături de afecțiunile specifice categoriilor și de numărul acestora.

Despre lipsa educației pe tema aceasta, dr. Chiorean spune: „Psihologia ca știință este destul de tânără, dar suferința psihică s-a născut deodată cu omul. Totuși, stigmatizarea persoanelor cu suferințe psihice este încă reală și generează reticență în gândul persoanelor afectate. Această atitudine derivă din neacceptarea suferinței psihice ca fiind o suferință reală. Pentru că nu e palpabilă, ca un picior rupt, deși de multe ori are un impact fiziologic evident, măsurabil. E drept că tulburările psihice sunt poveri greu de dus pentru toată lumea. Prejudecățile vin și de acolo, dar și din imaginea «nebunului» cultivată o perioadă îndelungată de romantism sau de alte curente literare, artistice. O altă cauză ar fi și asocierea tulburărilor psihice cu zona demonică. O tulburare psihică poate activa o persoană, sau o poate depersonaliza în așa măsură în cât să nu o mai recunoști. De aici s-a născut și teama de bolile psihice”.

În ceea ce privește dificultățile de integrare în societate întâmpinate de persoanele diagnosticate, aflăm că: „O persoană diagnosticată, care își manifestă boala în societate, se poate lovi de neacceptarea celor din jur, neacceptarea venită din necunoașterea suferinței prin care trece persoana în cauză, din teama și ignorarea acelei suferințe O persoană diagnosticată cu o tulburare psihică nefuncțională social nu se va putea integra în societate fără ajutorul celor din jur. Este cunoscut faptul că în afecțiunile psihice una dintre măsurile de terapie este asigurarea unei rețele sociale funcționale, de ajutor pentru pacientul afectat.”

Starea unui pacient poate fi înrăutățită depinzând de nivelul său de vulnerabilitate, care poate fi genetic sau dobândit de-a lungul vieții prin experiențe traumatizante în colaborare cu un anume context defavorabil sau factori de mediu stresogeni, adaugă psihologul.

Cum putem soluționa această problemă? Conform dr. Chiorean: „Prin educație preventivă, realizată de când ne naștem.” Cum putem preveni aceste afecțiuni? „Printr-o igienă a vieții psihice: odihnă, alimentație corespunzătoare, mișcare, o bună autocunoaștere, nivel de așteptări si obiective realiste, un echilibru dintre muncă și viața profesională, timp liber si pasiuni.”

De vorbă cu o persoană diagnosticată cu anxietate

Embed from Getty Images

Pentru a înțelege mai bine prin ce trece o persoană diagnosticată am stat de vorbă cu Andreea*, studentă, care spune: „A fost o perioadă în care m-am extras din viața socială, pentru că nu puteam ieși din casă din cauza anxietății. Când vine vorba de job, am avut niște task-uri care erau în afara zonei mele de confort, care îmi dădeau anxietate, și mă făceau să nu duc la bun sfârșit ceea ce aveam de făcut.” Întrebată ce o înfurie cel mai tare la situația aceasta, Andreea a zis: „Că nu sunt luată în serios, mai ales de familie sau de oamenii mai în vârstă. E multă stigmă în jurul problemelor mintale cum sunt anxietatea sau depresia, iar de cele mai multe ori este întâlnita fraza «Lasă că pe vremea noastră era mai rău și noi nu ne plângem». Problema este că ei nu vor să fie educați pe acest subiect.”

Cum este afectată sănătațea mintală a femeilor și a bărbaților?

În această vizualizare, obținută din același set de date menționat anterior, se pot observa în paralel cum sunt afectați în numere diferite femeile și bărbații de aceeași vârstă. Acest lucru este datorat atât factorilor externi, diferiți de la caz la caz, dar și a personalităților fiecărui repondent.

Corelarea unor anumite praguri de IQ cu afecțiunile psihice

Pe baza aceluiași set de date, obținut printr-un sondaj cu răspunsuri anonime de la studenți din rândul mai multor universități, am dezvoltat acest grafic care arată nivelurile cele mai predispuse unei sănătăți mintale precare. Cele mai afectate persoane sunt cele cu o inteligență medie (IQ între 91-110), dar și o mare pare din persoanele cu o inteligență peste medie (IQ între 111-130), urmate într-un număr mai mic de cei cu o inteligență sub medie (IQ între 71-90). Acest lucru ne arată cum cel mai probabil afecțiunile apar la persoanele care tind să gândească mai mult decât este cazul (overthinking, în limba engleză), putând să perceapă tristețea mult mai adânc și mai sensibil decât o fac cei care nu se preocupă de latura lor psihică.

Discuție cu o persoană care s-a confruntat în trecut cu depresie severă și stres post-traumatic

Embed from Getty Images

„Când suferi de o boală psihică, aceasta îți afectează toate palierele vieții. Îți afectează sănătatea fizică, relațiile cu familia, prietenii, colegii, partenerul, îți afectează viața profesională. Este extrem de ușor pentru o persoană din exterior să te catalogheze drept leneș sau antisocial, când tu de fapt ești într-o suferință profundă. Și la un moment dat cedezi total, atunci intervine autoizolarea care este foarte periculoasă. De ce aș vrea să mai ies în lume dacă lumea mă rănește mai mult decât sunt deja rănit?”

Maria*, studentă (* pentru protejarea identității s-a folosit alt nume)

Aceasta a mai adăugat că înțelegerea celor din jur este foarte importantă pentru a te vindeca psihic și că este tragic cum familia și prietenii apropriați refuză să se educe pe tema asta.

„Am renunțat să mai fac oamenii să înțeleagă cât de gravă este situația și este trist că nu se prea ia în serios. Cred că trebuie implementate măsuri împotriva stigmatizării bolilor psihice încă din învățământul pre-universitar. Copiii nu trebuie să învețe doar despre boli psihice și acceptarea persoanelor care suferă de acestea, ci și despre cum să gestioneze conflicte, cum să-și exprime și înțeleagă propriile emoții, pentru a nu ajunge la rândul lor să fie niște adolescenți și adulți ignoranți.”

Începutul acestei educații trebuie să înceapă de acasă, de la părinți. Copiii trebuie învățați despre sentimente și emoții, trebuie învățați să fie empatici cu cei din jurul lor, să vorbească despre cum se simt și mai ales să nu le fie rușine sau frică să ceară ajutorul. De asemenea, trebuie cunoscut un istoric al sănătății mintale din familie. Acest lucru este esențial pentru prevenție prin evitarea declanșării bolii, din cauza consumului de droguri sau alcool, de exemplu.

Este interesant de observat faptul că oricine din jurul nostru se poate confrunta cu o luptă interioară, cu simptome psihice și fizice grave, de care noi poate nu suntem conștienți pentru că acestea nu sunt vizibile. Dacă am trata o persoană bolnavă de diabet, cancer sau probleme cu inima cu vorbe ca „Lasă că alții o duc mai rău și nu se plâng” sau „Nu te mai plânge, e vina ta că nu vrei să te schimbi” am fi instant atenționați. Am fi catalogați drept persoane lipsite de empatie, persoane rele, ignorante, oamenii din societate nu ne-ar mai lua în serios. Dar de ce este acceptabil să tratăm, fără consecințe, persoanele bolnave psihic cu astfel de vorbe? De ce atunci când spunem că o persoană depresivă este leneșă nu ne atrage nimeni atenția? Acest comportament este total greșit, toxic și trebuie încetat și acest lucru se poate face doar prin educație.

Problema cu lipsa educației? Oamenii nu sunt conștienți că și bolile psihice pot fi fatale. Oamenii nu înțeleg cum și de ce se manifestă unele simptome. Oamenii nu știu că poate fi vorba de genetică, de chimicale esențiale din organismul nostru. Oamenii nu au habar, dar totuși își permit să comenteze, fără nicio rușine, despre starea psihică a unei persoane.

Ce trebuie înțeles în urma acestui articol jurnalistic de date?

Indiferent de vârsta, de genul pe care îl are o persoană sau de cât de inteligentă este, trebuie să nu fie trecută cu vederea posibilitatea ca această să dezvolte, cu sau fără conștientizare, o afecțiune psihcă la un anume punct din viața sa. Aceste date și vizualizări, împreună cu ce au declarat sursele citate mai sus, ar putea să ajute când vine vorba de informarea publică asupra acestor tipuri de afecțiuni, adesea nevăzute și de conștientizarea existenței acestora în viața de zi cu zi.

*Acest articol a fost realizat de Echipa Team (Sava Iulia – Partea Jurnalistică, Roman Dan Tudor – Partea Tehnică și de Analiză a Datelor)