Eurovision Song Contest (ESC) a avut prima ediție în 1955 și a avut loc pentru prima dată la Lugano, Elveția, în 1956, cu șapte țări concurente. Numărul de participanți a crescut la 16 în 1961. Pot participa și țări non-europene: Israel, Australia, Azerbaidjan sunt acum participanți regulați ai concursului. Singurul criteriu este ca televiziunea care difuzează emisiunea trebuie să fie membră a Uniunii Europene de Radiodifuziune.
În 1996, a fost organizată o selecție de precalificare pentru a reduce cei 29 de participanți la 23, în timp ce țara gazdă s-a calificat automat pentru concurs ca a 24-a țară. În 2004 a fost introdusă prima semifinală din istoria concursului. Interesul crescând, a dus la introducerea unei a doua semifinale în 2008. Drept urmare, un număr record de 43 de țări au participat în 2008 pentru prima dată.
Sistemul de punctare s-a schimbat de mai multe ori. Din 1975 — primul an din setul nostru de date —, cei 11 (16 între 1988 și 1997) membri ai juriului din fiecare țară (adesea un juriu popular, care nu este format din experți), pot evalua pe o scară de la 1 la 12. Televotul a fost introdus în 1998, astfel încât fiecare cetățean să poată participa activ în alegerea câștigătorului. Evaluările sunt date astfel încât actul preferat să primească 12 puncte, următorul 10, apoi 8, 7, 6, 5, 4, 3, 2 și 1. Acest lucru permite fiecărei țări care votează să acorde evaluări altor zece țări.
Cine acordă cui puncte?
După cum putem vedea, există anumite pattern-uri de votare între anumite țări, cum ar fi chiar România și Moldova. Este clar că noi și vecinii noștri am fost mereu prieteni în votare, întrucât ne acordăm (aproape) mereu reciproc maximul de 12 puncte. Anul acesta a fost surpinzător pentru toți telespectatorii atunci când reprezentanta care trebuia să anunțe punctele juriului român, Eda Marcuș. nu a putut să intre în direct „din cauza unor probleme tehnice”. Ulterior, a fost dezvăluit că România, alături de încă 5 țări este suspectă de fraudă în voturlie juriului, așa că acestea au fost schimbate cu unele generate de un AI. Astfel, cele 12 puncte au fost acordate către Ucraina. Mai mulți membri ai juriului au declarat că aceste puncte trebuiau să meargă către Moldova. Momentan nu s-a ajuns la o concluzie cu privire la această problemă.
Anul trecut, în 2021, anul în care Marea Britanie a ieșit din U.E., în cadrul marii finale a concursului, reprezentantul Marii Britanii, James Newan a primit 0 puncte atât din partea juriului, cât și din partea publicului, terminând astfel pe ultimul loc, dar acesta nu este singul an în care țara termină concursul pe ultimul sau pe ultimele locuri. În 2003, primul an în care Marea Britanie a primit „nul points”, compozitorul piesei reprezentante a declarat că de vină ar fi implicarea țării în războiul din Irak.
Pentru a vizualiza datele, am folosit setul de date de pe data.world, care poate fi vizualizat aici.
(Set de date preluat de pe data.world)
Ediția de anul acesta a Eurovisionului a adus mari controverse, Ucraina câștigând cu piesa Stefania, acumulând 631 de puncte. Ucraina era deja favorită în topuri, potențial din cauza actualului conflict politico-militar cu Rusia. Ulterior, grupul Kalush Orchestra a anunțat scoaterea la licitație a trofeului pentru cumpărarea de armament pentru armata ucraineană. Trofeul s-a vândut pentru suma de 900.000 de dolari.
La finalul prestației din marea finală, trupa Kalush Orchestra a pledat pentru orașul Mariupol și pentru cei prinși în uzina siderurgică Azovstal, aflată sub asediul forțelor ruse: „Vă rugăm să ajutați Ucraina, Mariupol. Ajutați Azovstal chiar acum!”. Mulți au considerat acest mesaj ca un îndemn la milă și simpatie.
În acest moment, Ucraina deține două din primele patru locuri în topul punctajelor maxime din istoria Eurovision, lider fiind Portugalia cu 758 de puncte.
(Set de date preluat de pe data.world)
În 2006, Mihai Trăistariu a reprezentat România în concurs în ediția de la Atena. Prestația exemplară atât vocală, cât și scenică au adus România pe locul 3, cu unul dintre cele mai mari punctaje pe care le-am luat până în prezent. Astfel, am considerat că Mihai ne poate da cel mai bun insight cu privire la situația voturilor geo-politică și ale preferințelor juriilor internaționale.
Încă de la prima ediție, Eurovisionul a fost mereu politic. Există acest vot geo-politic, adică, România și Moldova au schimbat mereu puncte pentru că vorbim aceeași limbă, țările post sovietice, balcanice, nordice, Grecia și Cipru, pentru că vorbesc limba greacă, mereu fac schimb de 12 puncte.(…) Problema cu juriile este că fiind 5 persoane, voturile ar fi mai ușor de „aranjat” decât cu milioane de oameni care votează prin SMS. Eu rămân la opinia că nu ar fi nevoie de jurii, pentru că, iată, și scandalul de anul acesta tocmai asta vizează, că cele 6 țări implicate au schimbat notele juriului între ele. Anul acesta a câștigat Ucraina, pentru că, iată în ce situație e țara. E politic. Este și sunt de părere că mereu va fi. Românii din străinătate votează România, nu poți vota altceva dacă simți că îți mai bate inima pentru țara ta. Exact așa și în celelalte țări. Va rămâne în continuare așa, dar consider că dacă ai un moment bun te poți strecura ușor în top.
– Mihai Trăistariu
De-a lungul edițiilor, au existat o multitudine de artiști, genuri de piese, balade sau piese antrenante, care au intrat sau nu în inimile oamenilor. De la Dancing Lasha Tumbai(Ukraina, 2007), o piesă plină de expresii inventate care teoretic nu însemnau nimic(teoretic pentru că au existat controverse mari legate de acest refren care suna dubios de mult ca „Russia goodbye”) la Amar pelos dois (Portugalia, 2017), o piesă care a emoționat puternic publicul și care la momentul actual este piesa care a obținut cel mai mare punctaj din istoria concursului, la Eat your salad (Letonia, 2022), sunt toate piese care nu se încadrează într-un anume tipar. Cu toate acestea putem spune cu siguranță că Eurovisionul caută și așteaptă diversitatea de toate felurile. Așteaptă spectacol atât scenic cât și vocal.
Alexandru este adminul celui mai mare grup de fani Eurovision din România, pe Facebook. A preconizat calificarea și succesul lui WRS, reprezentantul României din acest an, înainte chiar și de Selecția Națională. L-am întrebat care este părerea lui cu privire la ceea ce are succes și prinde la public în cadrul concursului:
Ce se caută la Eurovision? În opinia mea la Eurovision se cere ceva la care să nu te aștepți, ca după cele 40 de piese ascultate tu să reții acea piesă. Ce te-ar face sa reții acea piesă? Am putea spune că vocea excepțională a interpretului, piesa foarte bună sau în opinia mea cel mai important la Eurovisionul din ultimii ani, show-ul prezentat pe scenă, felul cum împachetezi acea melodie și o vinzi telespectorului la TV.
– Alexandru Matei
Așa cum în concurs există diversitate cu privire la melodiile care sunt prezentate în fața publicului, la fel se ]ntâmplă și la nivelul participanților. Dacă până în urmă cu câțiva ani, piesele în engleză dominau topul câștigătorilor, din 2016 am început să vedem mai multe prestații câștigătoare în alte limbi europene cum ar fi portugheza, italiana sau ucraineana, De altfel, când vorbim despre ce prinde cu precădere la public, putem observa că actele solo conduc cursa cu 50 de câștiguri, în timp ce actele de grup au 19 câștiguri. Am urmărit de asemenea și cine câștigă mai des, un act feminin sau masculin; rezultatele sunt clare:
Pentru mine tot timpul Suedia o să fie un “golden ticket” la Eurovision, mi se pare că pun cât de cât mai mare accent pe culturalizarea muzicală în general, și se si vede, că în ultimii 10 ani, în 8 ani au fost in top 10, și e și a doua țară cu cele mai multe victorii, după Irlanda. Anul acesta mi s-a părut o bătaie de joc, nu mi se părea că Ucraina merita primul loc, au fost reprezentanți ai altor țări care ori au avut vocea mai bună sau stagingul mai spectaculos, cum ar fi UK sau Australia, iar la staging și show, Spania spre exemplu mi se pare că a dominat. Maneskin, din nou, a avut ceva diferit, chiar dacă și Blind Channel, cei care au reprezentat Finlanda, au avut piesă rock, ei au fost mai metal, în schimb italienii au avut un pop-rock și o astfel de piesă nu a mai câștigat din 2006.
– Alexandru Radu
Așa că, de ce iubesc oamenii Eurovisionul? Ce are atât de interesant un concurs de muzică încât să țină în fața ecranelor 161 de milioane de oameni? Probabil pentru că în fiecare an există o selecție interesantă de muzică diferită, moduri diferite de a interpreta și de staging. Multora le place pur și simplu să vadă diferențele și asemănările dintre culturi. De aceea diversitatea joacă unul dintre cei mai imporanți factori. De asemenea, incluziunea și acceptarea față de orice moment și prestație fac ca Eurovisionul să fie iubit de o mare varietate de oameni. În loc de diviziune, Eurovision Song Contest este despre pace și muzică. EBU a organizat primul Eurovision în 1956 după al Doilea Război Mondial, într-un efort de a consolida continentul european considerând că un spectacol muzical îi va aduce pe toți împreună și le va permite să se bucure de lucrurile care ne unesc.
Echipa formată din Chartin Victor și Rus Andreea.
Comments are closed, but trackbacks and pingbacks are open.