Introducere în Cinematografia Românească
Cinematografia românească înseamnă atât vestita comedie tipică, cât și opera de artă, mai rar dar ocazional întâlnită. Aceasta a devenit cunoscută întregii lumi în anii 2007, respectiv 2008, odată cu succesul filmelor de festival, (Palme d’Or în 2007, pentru filmul “4 luni, 3 săptămâni și 2 zile/ 4 months, 3 weeks and 2 days“, un film în regia lui Cristian Mungiu). În 2010, România era încă țara cu cea mai mică participare la industria cinematografică europeană. În 2015, speranțele cinefililor români de a vizualiza filme de origine autohtonă la cinematograf au crescut ușor, năruindu-se odată cu declanșarea pandemiei de Coronavirus la începutul anului 2020. Direct proporțional cu declinul numărului de filme românești produse, și numărul spectatorilor a scăzut simțitor.
Deși în trecut, activitatea de a ieși la film se regăsea pe „to-do list”-ul multor concetățeni, la momentul actual înregistrăm o decadență a oamenilor care obișnuiesc să iasă la film la cinematograf.
Statistici despre filmele realizate între anii 2017 și 2021
Conform statisticilor susținute și realizate de către Centrului Național de Cinematografie, în anul 2017 au fost produse 42 de filme, în anul 2018 au fost 50 de filme românești, în anul 2019 au fost 54. Comparativ, în Europa se înregistrează un număr de 2,286 de producții cinematografice în anul 2018. În 2019, numărul de creații cinematografice europene a crescut cu aproximativ 6 procente față de anul precedent, ridicându-se la 2,421.
În anul 2020, în România s-au înregistrat 41 de filme. În anul 2021 au fost 55 de filme românești, incluzând scurtmetrajele. Cele mai multe filme din perioada eșantion au fost, în mod evident, în anul 2021. Majoritatea filmelor create de către regizori români pe meleaguri autentice se încadrează la categoria lungmetraje de ficțiune, înregistrându-se peste 15 astfel de ecranizări în fiecare an. La nivel european, cota de piață pentru filme a crescut de la 26,3% la 39,7%, deoarece majoritatea blockbuster-urilor din SUA au întârziat lansarea în cinematografe, iar producția de filme din Uniunea Europeană și Marea Britanie a scăzut cu 30%, de la puțin peste 2.000 de producții de filme în 2019 la 1.403 de lungmetraje în 2020, citează Forbes România din publicația Media Expres.
Păstrând sursa anterioară, și anume Centrul Național de Cinematografie, putem observa evoluția raportului dintre investițiile inițiale în filmele realizate în România în perioada eșantion, 2017-2021. În anul 2017, încasările totale au fost de 266.584.619 ron, iar veniturile totale au fost de 65.000.000 ron. Anul 2018 vine cu încasări de 262.981.558 ron, după un fond de venituri de doar 48.000.000 ron. Încasările din 2019 sunt de 265.383.592 ron iar veniturile de 49.500.000 ron. În Europa anului 2019, încasările au fost de 21.021.581 de euro, adică 103.994.854,58 ron la cursul din iunie 2022, cu un număr de 1.151.799 de spectatori. Pandemia de Covid-19 a afectat, cum era de așteptat, și industria cinematografică. Încasările totale ale anului 2020 sunt cu mult mai mici, de 67.985.022 ron, chiar dacă investițiile au fost similare anilor precedenți, de 48.270.000 ron. Veniturile brute au scăzut în mod corespunzător de la 7,20 miliarde de euro la 2,13 miliarde de euro (2,4 miliarde USD), în scădere cu 70,4% față de 2019, notează Forbes.
Situația macro
În timp ce accesul în cinematografe a scăzut brusc în fiecare țară europeană, au existat diferențe în ceea ce privește amploarea catastrofei financiare.
Cea mai mică scădere de la an la an a fost înregistrată în Danemarca (-44%), Estonia (-51%), Finlanda (-54%) și Țările de Jos (-56%). În schimb, încasările au scăzut cu peste 75% pe șase piețe: Cipru (-79%), România (-77%), Slovenia (-76%), Portugalia (-76%), Irlanda (-75%) și Marea Britanie (-75%). În afara UE și a Regatului Unit, încasările din cinematografe au suferit relativ mai puțin în Norvegia (-57,5%), Rusia (-59,5%) și Islanda (-59,9%), spune Forbes.
În 2021, încasările pieței cinematografice românești, deși încă afectate de situația pandemică, au înregistrat o creștere până la 101.710.350 ron.
Conform Centrului Național de Cinematografie, diferențe apar și când vine vorba de spectatori, în 2017 înregistrându-se 13.877.470. Anul 2018 nu a fost la fel de strălucit pentru cinematografie, înregistrându-se doar 13.348.167 de spectatori. În anul 2019 s-au înregistrat 13.129.951 de spectatori, iar anul 2020, datorită situației pandemice, un număr cu 10.000.000 mai mic de spectatori, comparativ cu anii precedenți, s-au prezentat la cinematografe, și anume 3.302.150. Piața cinematografelor europene s-a prăbușit în 2020, cu vânzările de bilete în cinematografele din UE și Marea Britanie scăzând cu 70,2%, până la aproximativ 300 de milioane de bilete, în scădere de la peste un miliard de intrări în 2019 (cel mai înalt nivel din 2004), declară Forbes România. Anul 2021 ridică moralul și la capitolul spectatori, înregistrându-se o creștere a numărului lor până la 4,684,904.
Set de date cu filmele realizate în România, din anul 2017 până 2021
| Tipul de film | 2017 | 2018 | 2019 | 2020 | 2021 | Total de filme |
| Lung metraj/ Ficțiune | 17 | 28 | 22 | 18 | 23 | 108 |
| Lung metraj/ Documentar | 11 | 7 | 10 | 8 | 10 | 46 |
| Lung metraj/ Animație | 0 | 2 | 1 | 1 | 2 | 6 |
| Scurt metraj/ Ficțiune | 11 | 7 | 15 | 12 | 13 | 58 |
| Scurt metraj/ Documentar | 1 | 0 | 0 | 0 | 1 | 2 |
| Scurt metraj/ Animație | 2 | 7 | 6 | 2 | 6 | 23 |
| Total de filme | 42 | 51 | 54 | 41 | 55 | 243 |
Vizualizare de date pentru filmele realizate în România, în anul 2018
Vizualizarea de mai sus ne arată numărul de filme realizate în România, pe perioada anului 2018. Am ales să prezentăm datele din acest an deoarece totalul de filme, acela fiind 51, reprezintă o oarecare medie între totaluri de filme realizate pe acești ani. După cum am menționat și în paragrafele anterioare, cel mai mic număr de filme s-a înregistrat pe perioada anului 2020, acest număr fiind 41, iar cel mai mare, înregistrat în anul 2021, este de 55.
După cum pute observa, pe perioada anului 2018 au predominat lung metrajele de ficțiune, aceatea ajungând la un număr de 4 ori mai mare decât numărul altor categorii de filme, acesta fiind 28. Printre aceste filme se numără și filmul “Îmi este indiferent dacă în instorie vom intra ca barbari/ I Do Not Care If We Go Down in History as Barbarians“, scris și regizat de către Radu Jude, film care a primit Marele Premiu, Globul de Cristal, la Festivalul Internațional de Filme de la Karlovy Vary.
Scurt metrajele de ficțiune și animație alături de lung metrajele de tip documentar au fost următoarele în număr, înregistrându-se 7 la fiecare categorie menționată anterior. Totuși, cele mai puține filme din anul 2018 au fost cele sub categoriile lung metraje de animație și scurt metraje de tipul documentar, acestea fiind 2, respectiv 0.
Ce putem concluziona din aceste date, dar și din datele din alți ani, este faptul că producția de filme Românești se axează mult mai mult pe lung metrajele de ficțiune. Anul 2018 este anul cu cele mai multe filme din această categorie, iar în total, din anul 2017 până în anul 2021, s-au înregistrat 108 filme de acest fel. Filmele de ficțiune, cunoscute și sub numele lor improprii precum filme jucate sau artistice, sunt producții de filme care prezintă întâmplări impaginare, mai mult sau mai puțin, inspirate din realitatea cotidiană.
Interviuri
Pentru o înțelegere mai bună a percepției asupra cinematografiei românești, înainte dar și după perioada pandemiei, am interviat mai multe persoane, un expert în acest domeniu și un cetățean de rând care frecventează cinematograful.
Expertul în domeniu este un critic de film care are în spate mulți ani de studiu în cinematografie dar și în analiza acesteia. Datorită profesiei sale, dânsul a cerut ca identitatea sa să rămână anonimă. Dintr-un research anterior, am aflat multele articole scrise de dânsul bazate pe filme româneși și nu numai, filme care abordează multe teme vaste. Conversația a început prin cererea noastră de a ne prezenta, pe scurt, ce l-a motivat să studieze arta cinematografiei. Ne-a spus cum dorința sa de cunoaștere îl îndrumă de fiecare dată spre a vedea cât mai multe filme, cât mai multe filme noi dar în special filme care prezintă tematici care mulți regizori nu ar îndrăzni să le adauge în filme.
“Mereu mi-a plăcut filmul, cu tot ce înseamnă acesta, de un simplu text care poate fi transformat într-un scenariu vast până la cele mai fascinante și moderne efecte speciale. Când te uiți la un film, nu vezi doar filmul în sine, doar acțiunea care îți este prezentată, vezi munca a sute de persoane, de la editori la actori la directori. Vezi săptămâni sau chiar luni, uneori și ani, în care fiecare persoană din acel film a făcut tot posibilul ca acel film să ajungă pe marile ecrane. Ceea ce m-a motivat cel mai tare să profesez drept critic de film este chiar acest lucru, complexitatea filmelor dar și pusul de întrebări, cum ar fi: de ce regizorul a vrut să includă acest aspect în film, de ce unghiul cadrului transmite, spre exemplu, frică sau necunoaștere? Analiza și critica de film sunt două procese care durează mult, durează chiar și ore să poți înțelege toate nuanțele unui film, dar le fac cu plăcere.”
Dânsul ne-a povestit cum încă din tinerețe avea această nevoie să știe cât mai multe despre un film vizionat, ori cât ar fi acesta de banal. Cunoscând situația recentă a României, am vrut să îl întreb cum pandemia i-a afectat acestă profesie.
“Mersul fizic la cinematograf îl consideram mai mult o plăcere, un mod de relaxare. Obișnuit să vizionez filme acasă, pandemia nu a reprezentat o oarecare piedică în creeare de critici de film. Preferam să vizionez filme acasă deoarece știam că puteam să opresc filmul când voiam, să repet sau să reiau orice scenă voiam, și această libertate m-a ajutat mult. Ca orice alt critic, nu numai cei de film, de cele mai multe ori, dacă nu de fiecare dată, vizionez un film cu hârtia și pixul în mână pentru a putea nota orice scenă sau detaliu care mi-a atras atenția. Este adevărat că pandemia și restricțiile publice au fost un chin și o necăjire pentru mulți oameni, pe plan personal dar și pe plan profesional, dar pentru mine, strict pe planul profesional, nu a reprezentat o piedică. Am observat totuși că, într-o oarecare măsură, această pandemie a reprezentat o problemă majoră în producția de film, dar, cu toate acestea, filme tot au fost realizate.”
Pentru o analiză cât mai apropiată de realitate, pe lângă criticul de film, am ales să intervievăm și o studentă, în vârstă de 21 de ani. Aurora Negrea este studentă în anul 2 la FSEGA și este o studentă ca oricare alta. Pentru început am întrebat-o dacă consideră vizioarea de filme una o activitate importantă. Ștind că multe persoane, în zilele noastre, practică multe hobby-uri diferite și au abordări diferite asupra multor subiecte, am considerat că această întrebare este una bună pentru încept.
“Da și nu. Într-un fel e important, pentru că e relaxant și recreativ, dar nu e accesibil pentru oricine de oriunde. Nu locuiesc în Cluj. Puține șanse să merg la Cluj numai și numai pentru a merge la un film. Pentru asta pot deschide Netflix-ul, uneori chiar și pe telefon. Oriunde.”
Cunoscând situația pandemică prin care a trecut România, am întrebat-o pe Aurora când a fost ultima dată la film.
“Cred că a trecut mai mult de un an. Dar încă era nevoie de mască în interior.”
Concluzii
Așadar, în urma studiului nostru de caz, am observat o evidentă intervenție a pandemiei de Coronavirus până și în lumea cinematografiei. Chiar dacă munca regizorilor și echipelor de producție a fost încetinită sau chiar stopată uneori, și chiar dacă cinematografele au fost pecetluite de pedeapsa pandemiei, populația continuă să consume conținut cinematografic în comfortul casei, urmărind operele filmografice de pe canapeaua din camera de zi, sau chiar din pat.
Echipa: Gliga Teodora și Goga Alin Octavian.
Comments are closed, but trackbacks and pingbacks are open.