Am stat de vorbă cu câteva persoane care au ales să facă această schimbare contrastantă a mediului în care trăiesc și am putut identifica care au fost factorii determinanți, motivele pe care le-au avut și cum li s-a schimbat perspectiva odată cu începerea acestui nou stil de viață.
Chemarea satului este tot mai puternică. Cu fiecare an care trece, lumea devine tot mai conștientă de valoarea unei locuințe în liniștea și aerul curat din zonele rurale ale țării și nu numai.
Dacă în urmă cu 30 de ani majoritatea oamenilor urmăreau să se mute de la țară la oraș, în prezent tot mai mulți români vor să lase în urmă agitația și aerul tot mai poluat din mediul urban și aleg să se mute în mediul rural: mai aproape de natură, de tradiții și de un stil de viață mult mai liniștit.
Datele furnizate de Institutul Național de Statistică (INS) arată cât de mare este discrepanța în preferințele românilor de-a lungul anilor. Dacă în 1990 aproximativ 550.000 de persoane alegeau să se mute la oraș și numai 27.000 la sat, în 2019, ultimul an în care au fost analizate datele, peste 110.000 de persoane se mută în mediul rural.
Aceste informații dezvăluie nu doar o nouă tendință, ci mai degrabă o schimbare majoră a perspectivei oamenilor. Astfel, românii încep să-și dea seama de beneficiile pe care le oferă un stil de viață tihnit, detașat de toată agitația metropolelor.
Întoarcerea la rădăcini
„Bine-i Doamne că s-a întors roata și vin oamenii înapoi la sat. Am vândut un loc pe care se poate construi o casă unor oameni de 50-60 de ani care au zis că s-au săturat de oraș. Aici e viața adevărată și abia acum își dau seama oamenii și se întorc, până acum au tot plecat la oraș și au lăsat satul gol.”, spune tanti Sofia, o bătrânică din Apuseni cu năframa legată în grabă de bucurie că nu rămâne satul pustiu și că tinerii se întorc la origini.
Ne-a povestit că pe vremea când era doar o copilă satul era plin de oameni, la școală erau câte 90 de copii în fiecare clasă, era imposibil să mergi pe uliță fără să te întâlnești cu cineva și mereu se auzeau strigăte de copii care se jucau. Din păcate, după revoluție lucrurile s-au schimbat dramatic și mai bine de jumătate din locuitorii satului s-au mutat la oraș. Au rămas vârstnici care se sting zi după zi, în prezent populația totală a satului fiind de aproximativ 90 de persoane și mai sunt numai trei copii care merg la școală în satul vecin.
„Ți-e urât să mergi pe drum și să nu vezi pe nimeni când știi că au fost atât de mulți oameni și acum abia mai vezi câte unul pe drum și asta doar dacă ai noroc. Majoritatea sunt bătrâni și bolnavi și nu mai au ei putere să umble pe drumuri.”, spune bătrâna cu ochii în lacrimi gândindu-se la vremurile demult apuse. Apoi zâmbește și se uită spre locul pe care tocmai l-a vândut cu speranța că poate într-o zi satul va fi la fel de viu ca altădată.
Mutat la țară – viața fără ceas
Din dragoste pentru sat a luat naștere grupul de Facebook: „Mutat la țară – viața fără ceas”, care adună peste 170.000 de membri. Prin intermediul acestui grup, cei care au lăsat orașul în urmă își povestesc experiența și îi îndeamnă pe cei nehotărâți să nu mai stea pe gânduri.
Din acest grup face parte și Gabriela, o tânără născută și crescută la oraș care a ales să se mute la sat, mai aproape de natură, împreună cu soțul ei, Ștefan, alături de care în urmă cu cinci ani a ales să facă un pas spre ceea ce simțeau că îi va face fericiți. S-au mutat deci în Bucovăț, județul Timiș, într-o casă veche de peste 100 de ani, pe care au recondiționat-o după bunul plac.
„Dorința noastră încă dinainte să ne căsătorim a fost să ne mutam la țară. Părinții noștri locuiau la bloc, iar noi ne-am mutat cu chirie la sat foarte aproape de Timișoara. Soțul dorea o casă cu mult teren, pentru că îi place să se ocupe de tot ce ține de grădină, curte, plantat copaci și tuns iarba. Așa se relaxează el, iubește mult natura.”, a spus tânăra.
Gabriela și soțul ei Ștefan s-au îndrăgostit de casă imediat ce au văzut-o, acesta fiind și principalul motiv pentru care și-au dorit să se mute în comuna Bucovăț.
„Suntem pasionați de bucătărie, eu cu prăjiturile și soțul cu gătitul, în aceste împrejurări, prietenii ne vizitează foarte des. Curtea noastră e mai mereu plină și ușa noastră întotdeauna deschisă pentru cine dorește sa ne calce pragul. Știam casa de mai mult timp. Mi se părea cea mai frumoasă dintre toate! Din prima clipă în care am văzut-o, m-am îndrăgostit de ea! Este un Conac vechi de peste 100 de ani pe care eu și soțul meu am început să îl renovam. Anul trecut am schimbat întregul acoperiș, cu țiglă care arată exact ca cea veche, tip solzi de pește cum erau pe vremuri acoperișurile făcute. Țiglă nu am găsit în Timișoara, așa că am fost nevoiți să facem comandă direct la o fabrică din Austria. A ieșit cum ne-am dorit! Ștefan și cu unchiul lui au lucrat la tot acoperișul, iar prietenii ne-au ajutat cu urcatul țiglei pe casă. Practic noi ne-am mutat pentru casă, nici nu am stat pe gânduri.”
Cei doi s-au mutat la Bucovăț în urmă cu cinci ani și de atunci merg la oraș numai pentru locul de muncă, au adoptat un stil de viață sănătos, legumele și fructele sunt 100% naturale din propria grădină și se simt pe deplin în largul lor.
„La oraș mergem doar pentru locul de muncă și ca să cumpărăm materiale de construcții, haine etc. Tot ce tine de legume, fructe, verdețuri avem din grădină noastră. Am făcut și un solar pentru legume de 27 de metrii pe structură de metal. Avem de toate din propria grădină. Cum trece puțin iarna, avem ceapă, salată, apoi morcovi și putem semăna orice fel de legume ne dorim, iar pe timpul iernii beciul e plin de murături. Ne simțim mult mai bine la sat, nu eram în largul nostru într-un apartament de bloc.”
Gabriela ne-a mărturisit că vecinii sunt foarte prietenoși, iar vecinele mai în vârstă îi destăinuie diverse rețete de prăjituri de care nu a mai auzit niciodată. Crede că au luat cea mai bună decizie să se mute la sat, în casa mult visată, chiar dacă a fost destul de greu la început. Într-un final, după multă muncă, au reușit să își împlinească visul
„Nu regretăm deloc decizia luată cu toate că știm că mai avem de renovat la casă. Au trecut 5 ani de când ne-am mutat, am venit doar cu niște cutii în care aveam câteva lucruri. Am reușit să ne facem condiții. Am dormit 1 an și jumătate pe paleți peste care am așezat o saltea, până am reușit să renovăm puțin casa și să adunăm fondurile necesare pentru a o mobila. Dar aș face-o din nou fără să mai stau pe gânduri. Iubesc această casă și toate lucrurile pe care le-am recondiționat. Înainte eu eram cu vechiturile și antichitățile, acum soțul mi-a luat-o înainte. Se zice că te îmbolnăvești de achiziții de genul. Au fost și greutăți dar acum suntem fericiți că am avut sănătatea și puterea să ne realizăm visul! A fost casa pe care eu mi-am dorit-o și soțul meu a făcut tot posibilul să o cumpere pentru noi. Când intrăm pe poartă în curte e liniște, e un sentiment special, e casa în care va crește micuța noastră Anastasia! Din punctul meu de vedere, multă lume va începe să se mute la țară chiar și cei tineri. Cererile pentru case s-au mărit. Unii caută case bătrânești, locuiesc în ele ca să nu mai plătească chirie și o renovează pe parcurs. Mulți prieteni au procedat așa și mulți cunoscuți de la oraș vor să se mute la sat.”
Visul Gabrielei și al lui Ștefan s-a împlinit, mai ales cu venirea pe lume a micuței Anastasia. Au casa pe care și-au dorit-o, într-un sat de poveste, cu vecini harnici și prietenoși și cu satisfacția că majoritatea alimentelor de care au nevoie provin din propria grădină. Ei sunt un adevărat exemplu pentru cei care încă nu au avut curajul să se mute la sat, ei sunt confirmarea că satul îți oferă tot ce ai nevoie și că e nevoie doar de puțin curaj și multă voință pentru a-ți atinge visele.
Oamenii uită să mai încetinească
Indiferent că este vorba despre schimbarea domiciliului sau doar despre o deplasare temporară, pentru doar câteva zile, oamenii au nevoie de aceste momente de respiro, în care pot pune pauză la tumultul vieții lor, pentru a sta în contemplare. Ligia Apăscăriței, profesor și medic psiholog, explică care sunt beneficiile de care se bucură locuitorii din mediul rural, spre deosebire de cei care stau la oraș.
„Oamenii au devenit tot mai predispuși la dependențe, născute cel mai frecvent tocmai din tehnologia care se află în continuă dezvoltare: internetul, social-media, promovarea unui stil de viață cât mai alert și mai inovativ. Cu cât te vei afla mai mult în centrul unui oraș, cu atât vei observa mai bine graba în care trăiește lumea. Timpul a devenit un lucru tot mai scump, tot mai limitat, iar unii oamenii uită să mai încetinească.
Astfel, respectarea unui program strict, îndeplinirea diferitelor sarcini cât mai repede posibil, poate genera o stare continuă de stres și de anxietate. Este bine să fii organizat și productiv, însă dacă între aceste sarcini de lucru nu se ia nicio pauză, în care mintea să poată procesa, în care corpul să se poată relaxa, există pericolul să se creeze un anumit dezechilibru emoțional. De aceea nu este bine să te afli continuu într-un mediu urban; uneori trebuie să ne întoarcem la puțin aer curat și să ne reîncărcăm bateriile.”
După cum și știința confirmă beneficiile pentru corp și minte pe care le oferă timpul petrecut într-un mediu liniștit, cu aer curat, pentru mulți români e clar că mutarea la țară este o alegere bună. Nu este ușor să-ți schimbi stilul de viață, mai ales pentru cei care au trăit poate toată viața lor în mediul urban, însă iată că există persoane care fac acest pas, iar această schimbare era ceea ce aveau de fapt nevoie.
Datele care stau la baza vizualizărilor pot fi consultate aici.
Materialul a fost realizat de Camelia-Luminița Bețu și Axinte Anca
Comments are closed, but trackbacks and pingbacks are open.