Educația joacă un rol foarte important în viața fiecărui om. Aceasta ar trebui să fie făcută încă din perioada fragedă a copilăriei, însă foarte mulți copii din România nu au acces la educație, la învățământ. Motivele pentru care se întâmplă asta sunt numeroase și putem spune că cifrele care arată numărul copiilor din țară care nu merg la școală sunt de-a dreptul îngrijorătoare. De-a lungul anilor s-au făcut mai multe studii pentru a arăta cat de mulți copii nu frecventează școala. În urma acestor studii s-a realizat faptul că principalele motive care îi îndeamnă pe părinți să nu-și trimită copiii la școală au legătură în mod frecvent cu situația financiară pe care aceștia o au. Totodată mai există și cazuri în care copiii locuiesc în sate uitate de lume și accesul la școală este destul de greoi . alți tineri se confruntă cu excluziune socială, părinții nu-i îndrumă să urmeze o formă de învățământ, ci mai degrabă îi pun la muncă. Mai sunt și alte cazuri în care familiile foarte sărace din România, care trăiesc doar din ajutor social din partea statului, preferă să nu investească absolut deloc în educația copiilor și astfel îi țin acasă. În acest sens putem spune că statul îi ajută pe acești oameni, dar mai mult îi încurcă pentru că atâta timp cat ei primesc anumite sume de bani ca ajutor social în fiecare lună, nu sunt motivați să muncească. Copiii cresc într-un astfel de mediu, nu înțeleg importanța mersului la școală și la fel, la rândul lor își vor educa proprii copii.
Asociația Salvați Copiii România a făcut mai multe demersuri de-a lungul anilor pentru a ajuta copiii aflați în astfel de situații să se integreze în societate, să meargă la școală și să-și creeze un viitor . Asociația a făcut mai multe studii, mai multe căutări și în urma acestora ne oferă niște date. Spre exemplu în România peste 380 000 de copii cu vârste cuprinse între 3 și 17 ani nu urmau nici o formă de învățământ la începutul anului 2019 . Eurostat vine și întărește aceste studii cu alte cifre și anume, tot la începutul anului 2019, 38% dintre copii se aflau în risc de excluziune socială și sărăcie iar investițiile statului în educație erau și sunt în continuare minime . Salvați Copiii România a început să dezvolte programe educaționale încă din anul 1998, însă deși a oferit de-a lungul anilor sprijin copiilor aflați în această situație, există în continuare numeroase cazuri de copii care nu frecventează școala. Sărăcia și lipsa de educație afectează tot mai multe persoane din clasa socială de jos, copiii cresc la voia întâmplării, părinții nu sunt la rândul lor suficient de educați pentru a-și trimite copiii la școală și pentru a conștientiza cât de important este învățământul și lucrurile merg în lanț, iar singura soluție reală poate fi găsită de cei aflați la conducerea acestei țări.
Nivelul învățământului din România a putut fi observat și în perioada pandemiei, dacă până atunci putem vorbi de un număr de sub 500 de mii de copii care nu frecventează școala, pandemia a dus la o creștere masivă a numărului de elevi care au întrerupt studiile în această perioadă din simplul motiv că școala online nu le era la îndemână. Sărăcia în care trăiesc unii dintre aceștia nu le permite să aibă dispozitive de pe care să poată intra la ore. Un document oficial al Guvernului postat în noiembrie 2020 a relatat faptul că mai bine de 1 milion de copii nu au avut acces la educație online, iar dacă în 2019 Asociația Salvați Copiii România a prezentat un raport conform căruia 380 000 de copii cu vârste cuprinse între 3 și 17 ani nu frecventau nicio formă de învățământ, pandemia a dus la o creștere cu peste 600 de mii acelor care nu au avut parte de învățământ în perioada aceasta.
Studiile și datele referitoare la numărul copiilor din România care nu frecventează școala au început să fie realizate cu mulți ani în urmă și deși putem spune că de-a lungul anilor s-au făcut numeroase demersuri și de către stat și de către diferite asociații să-i ajute pe acești copii să se integreze în societate și să meargă la școală, cifrele arată tot mai îngrijorător. În anul 2017 UNICEF arăta prin diverse documente faptul că în România 18% dintre tineri și adolescenți se află în afara sistemului de educație, formare sau ocupare și procentul celor care părăsesc școala foarte devreme era de 19%, după aceste calcule se ajunge la concluzia că aproape 300 de mii de copii se aflau în afara sistemului de educație la vremea respectivă dintre care jumătate sunt expuși riscului de sărăcie, aproximativ 10% părăsesc școala din cauza unei sarcini în cazul fetelor și aproximativ 60 000 de copii nu trăiesc împreună cu familiile lor, se descurcă singuri și nu au posibilitatea de a merge la școală.
Tot organizația Salvați Copiii România a aflat și cauzele pentru care copiii părăsesc școala foarte devreme. În anul școlar 2015- 2016 Institutul Național de Statistică (INS) venea cu cifre exacte și anume 30.504 elevi din ciclul primar și gimnazial au părăsit școala în acel an, iar liceul sau învățământul profesional a fost părăsit tot în acel an de 26.722 de tineri. Aceste date erau relatate în anul 2018 și arăta faptul că aproape 50% dintre copiii din România se află în risc de sărăcie. Acest fenomen nu are consecințe doar asupra lor, ci asupra întregii societăți.
Copiii din România abandonează școala din numeroase motive printre care se numără sărăcia, provin din familii dezorganizate, părinții nu îi îndrumă să urmeze o formă de învățământ și astfel abandonul are loc la vârste foarte fragede.
Unul dintre motivele pentru care fetele din România renunță la școală este și apariția unei sarcini la o vârstă fragedă. UNICEF a relatat în anul 2017 că 10% din abandonurile școlare din România, în rândul fetelor sunt cauzate de apariția unei sarcini. Se fac în continuare numeroase studii referitoare la acest aspect și s-a ajuns la concluzia că România se află în topul țărilor din Europa în ceea ce ține de numărul mamelor adolescente. Sunt puține cele care, însărcinate fiind își continuă studiile. Declic România a demarat o campanie referitoare la acest subiect. Denisa Soare este inițiatoarea campaniei de introducere a educației sexuale în școlile din România și spune că lucrurile merg în lanț. În școli nu există cursuri de educație sexuală, copiii învață doar unii de la alții aspecte privitoare la începerea vieții sexuale și cum să se protejeze, iar numărul sarcinilor nedorite este foarte mare. Multe tinere păstrează sarcina și se văd nevoite să renunțe la școală: ,,Studiile arată ca majoritatea adolescenților, aproximativ 60% dintre cei care au fost incluși în aceste studii caută pe internet informații despre cum să își înceapă viața sexuală, iar noi știm bine că internetul este plin de informații de tot felul, care nu vin din surse oficiale, internetul este plin de capcane. Ne îndoim de faptul că un tânăr adolescent este capabil să facă diferența între ce este corect și ce nu. Din păcate foarte mulți tineri nu știu cum să prevină o sarcină nedorită. Educația sexuală înseamnă oricum mult mai mult decât atât, înseamnă ca un tânăr să știe care sunt limitele intimității și cum să prevină sau să reclame încălcarea lor. Astfel de discuții considerăm noi că ar trebui să se poarte la școală. Elevii ar fi astfel pe mâna unor oameni informați, spre exemplu medici sau psihologi, care ar știi cum să adapteze astfel de discuții în funcție de vârsta la care este elevul care primește astfel de informații.” Practic putem observa că învățământul românesc se confruntă nu doar cu lipsa multor elevi din școli, ci și cu lipsuri legate de ceea ce se predă în școală și care până la urmă sunt un factor important care poate duce la abandonul școlar. Elevii au nevoie de informare, au nevoie să știe ce și cum trebuie să facă sau să nu facă pentru ca școala să nu le fie afectată. În timp ce unii copii nu sunt lăsați să meargă la școală de părinți pentru a-i ajuta la muncile de pe lângă casă, alți tineri, fete mai exact, devin mame înainte de vreme și pentru a-și crește copilul renunță la educație.
Denisa Soare, reprezentantul Declic spune că a existat la un moment dat o lege a educației sexuale în școli, dar până la urmă nu s-a mai pus în aplicare: ,,Noi am avut o lege a educației sexuale, a fost o lege promulgată în primăvara anului trecut și era bună, dar ea a fost doar pe hârtie, după care în primăvara anului trecut s-au făcut modificări la această lege printr-o alta, care nu mai avea nicio legătură. Au existat niște presiuni, parlamentarii au dat curs acelor presiuni și au modificat acea lege, care era bună din punctul nostru de vedere, adică toți elevii ar fi avut acces la niște programe de educație sexuală în școli, însă acest lucru nu mai este acum posibil pentru că parlamentarii au modificat legea, au susținut în plen că educația sexuală înseamnă pornografie, că dacă ar exista aceste programe, tinerii ar învăța explicit cum să întrețină relații sexuale și au redus totul la niște seminare despre igiena corporală la care să se participe cu acordul părinților.”
Mulți copii provin din familii cu mulți membrii, au mulți frați, mamele lor au devenit mame în adolescență, nu știu cum să își învețe fetele să nu le calce pe urme, iar în acest fel multe tinere iau exemplul de acasă, fac copii încă din adolescență și școala o lasă pe altădată sau mai bine zis pentru niciodată.
Indiferent că vorbim de sate uitate de lume sau de orașe mai mici sau mai mari, de familii de români, maghiari, romi, peste tot există cazuri de părinți care nu își trimit copiii la școală. Este și cazul unei familii de români cu 5 copiii din Reghin, județul Mureș, care a avut intenția să își ducă toți copiii la școală, însă doar unul a terminat 8 clase și s-a înscris la liceu, dar pe care oricum nu l-a terminat. Maria, mama celor cinci copii, spune că ea și tatăl copiilor ei ar fi vrut ca cei 5 copii să aibă școală, dar atât s-a putut: ,,Eu am 4 clase, primul copil l-am făcut la 15 ani și după primul au tot venit și următorii 4. I-am dat pe toți la școală, dar cu cât rămâneam din nou gravidă cu atât viața ne era mai grea și nu aveam ce pune pe masă. După 2-3 ani de școală nu i-am mai putut ține pe niciunul. Numai cel mare a făcut 8 clase, că l-a ajutat un coleg de clasă, era bogat și îi dădea haine, mâncare și așa s-a ținut de școală. Restul copiilor nu au avut atât noroc, eu și soțul nu îi putem ține, soțul lucrează cu ziua, eu stau și mă ocup de casă. Viață grea, numai la școală nu ne gândim, care cum va crește va trebui să meargă la muncă.”
Accesul la educație în România e condiționat de mulți factori. Pe de o parte familia din care provine fiecare copil joacă un rol extrem de important, pe de altă parte statul închide uneori ochii la ce se întâmplă în jur, nu degeaba statisticile europene arată că România investește cel mai puțin în educație. România a devenit țara în care școala nu mai e ,,cool”, statul încurajează prin ajutoarele sociale pierdutul vremii și oamenii cred că așa e bine. Unde se va ajunge probabil vom vedea în alte și alte statistici europene care ne vor face să punem capul în pământ de rușine și de frică pentru cum va arata viitorul acestei țări.
Doamna psiholog școlar Simona Corpodean ne propune câteva măsuri care s-ar putea lua pentru soluționarea aceste probleme grave a României.
De ce nu își duc părinții copiii la școală?
Motivele pot fi diverse: condițiile economice precare ale familiei, exploatarea copiilor prin muncă, dezamăgirile personale ale părinților, lipsa de cultură.
Cât de accesibil e învățământul în România?
Copiii cu cerințe educative speciale sunt integrați în învățământul de masă. Învățământul românesc își dorește sa fie accesibil pentru toți copiii indiferent de particularitățile socio-economice, etnice, familiale.
Ce măsuri ar trebui luate ca tot mai mulți copii sa aibă acces la educație?
Măsuri: servicii de consiliere și servicii sociale, sprijin material pentru copii și familiile acestora, rechizite, materiale, masă caldă, sprijin din partea școlii prin informare și programe de recuperare, activități de socializare, dezvoltare personala.
Comments are closed, but trackbacks and pingbacks are open.