Peste 27% dintre adulții europeni suferă de cel puțin o formă de afectare a sănătății mentale de-a lungul unui an (depresie, tulburări de anxietate, etc.). În România, tinerii adulți raportau simptome precum iritabilitate, creșterea în greutate, hipersomnie, procrastinare și gânduri anxioase legate de viitor, de cele mai multe ori la un nivel ridicat de negativitate. Știm astfel, încă de la începutul vieții de adult, studenții se confruntă cu anumite tulburări de anxietate și depresie. Începutul pandemiei ne-a surprins cu o oarecare măsură de speranță. Ne pregăteam doar pentru două săptămâni de carantină și apoi să revină totul la normal. La fel ca multe alte aspecte din viețile noastre, și problemele cu care ne confruntăm au suferit anumite schimbări datorită pandemiei Covid-19. Mulți oameni au rămas fără locuri de muncă, studenții și elevii nu mai mergeau la școală, școala online a început destul de dezorganizat și bulversant, din păcate multe persoane și-au pierdut și viața. Apoi starea de urgență s-a prelungit, iar schimbările prin care treceam la începutul pandemiei au căpătat o natură de lungă durată.
Ipoteza noastră și motivul cercetării
Din mai multe motive, dar și din experiențele personale, tindem să credem că un număr considerabil de probleme cu care studenții se confruntau înaintea pandemiei au devenit mai intense, mai deranjante, mai grave. Am vrut să vedem dacă pandemia a devenit un factor în prioritizarea acestor probleme în funcție de gravitatea lor și dacă au apărut și altele în afara celor cu care studenții se confruntau înaintea pandemiei. Dar mai important decât atât, am vrut să descoperim în ce măsură au fost afectați studenții din punct de vedere psiho-social de pandemia Covid-19. Iar pentru a afla direct de la studenți care le este situația și cum își auto-evaluează trecerea prin acest an de pandemie, am creat un chestionar la care au răspuns 44 de persoane, de la 7 univeristăți, dintre care două persoane studiază în străinătate.
Câteva dintre descoperirile noastre
Pentru început, am descoperit din răspunsurile studentilor mai multe diferențe între perioada prepandemică și perioada pandemică, atât în ceea ce privește randamentul sau performanțele academice, dar și din punct de vedere psiho-social. la început, studenții se confruntau cu greutățile specifice studenției: reținerea poziționării sălilor de curs sau de seminar, orarele complicate, săptămânile pare sau impare, pe atunci o simplă normalitate. După ce pandemia a schimbat subit toate aceste aspecte, colegii noștri studenți au dat de alte impedimente: multiplele platforme pe care se desfășurau orele, prezențele insuficiente, numărul din ce în ce mai mare de proiecte, timpul enorm petrecut în fața ecranelor. În fapt, totul a luat o întorsătură care a luat pe toată lumea prin surprindere, inclusiv pe profesori. Aceasta a dus la o dezorganizare care mai mult a îngreunat lucrurile.
Consider că în perioada aceasta de pandemie am suferit un declin emoțional. Chiar dacă la început restricțiile nu au avut un impact atât de puternic emoțional asupra mea, acum pot spune că s-a acumulat o tensiune și stare permanentă de copleșeală.
Teodora Nan, Studentă în anul III la Facultatea de Științe Politice, Filosofie și Științe ale Comunicării, Timișoara
Am observat din declarațiile studenților respondenți două probleme care au apărut ca un laitmotiv. Una dintre ele este problema managementului timpului care a început să își răsfrângă efectele și asupra stării emoționale a studenților. După ce am analizat răspunsurile respondenților am ajuns la concluzia că pandemia și greutățile ei au transformat mare parte din pozitivism într-un negativism neașteptat. Studenții și-au pierdut motivația de a se mai dezvolta, de a mai învăța pentru domeniile pentru care au tras să intre la facultate. Procesele de învățare s-au automatizat până în punctul în care studenții au ajuns la concluzia că a trece sesiunea e mai important decât efortul pentru orice țel sau pasiune ai avea. Sună catastrofic, însă dacă ne uităm doar la cifrele unui chestionar, putem trage aceeași concluzie. Studenții sunt din ce în ce mai afundați în gânduri negative, dezamăgire, anxietate, singurătate, și-au pierdut interesul, mândria, încrederea.
Cealaltă dintre problemele cel mai des menționate a fost singurătatea privită din perspectiva studenților care nu s-au cunoscut deloc cu colegii sau au petrecut doar un semestru împreună, nu au mai creat conexiuni de valoare cu profesorii și au pierdut acel simț al comunității, ceea ce a afectat puternic feelingul de a fi student. După cum am spus și mai devreme, pentru mulți dintre studenți, această problemă a apărut ca un rezultat al managementului timpului, însă nu a fost singurul motiv având în vedere restricțiile de călătorie și părăsire a domiciliului.
Nu am mai putut ieși cu colegii la o bere seara, nu am sosit înainte cu jumătate de oră la curs ca să ne putem bea cafeaua de dimineață sau să ne adunăm în fața amfiteatrului să discutăm proiectele în grup. Sentimentele de comunitate, prietenie și fericire trăite până atunci s-au transformat în sentimente de depresie și singurătate.
Ioana Ardelean, Studentă în anul II la Facultatea de Informatică, Cluj-Napoca
Din punctul de vedere al performanțelor academice, mulți studenți au remarcat faptul că față de perioada prepandemică, acum au mai mari probleme de concentrare, sunt mai plictisiți, mai puțin atenți la ore și se confruntă mai des cu problemele cu somnul și cu tulburările emoționale. Dat fiind faptul că școala a trecut în sistem exclusiv online, am aflat de la mai multe persoane că trecerea la confortul propriei case îi distrage cel mai mult pentru că mereu este ceva mai interesant de făcut. Iată, deci, cum simpla schimbare a mediului de desfășurare al orelor a schimbat percepția multor studenți. De unde sălile de cursuri sau seminare le ofereau un mediu care îi obliga la atenție, propriile camere le oferă exact opusul, un mediu al distragerii. Un alt aspect important al acestei analize este perspectiva studenților asupra reușitei academice. Mai mulți dintre studenții respondenți au menționat faptul că nu mai au aceeași motivație spre reușita academică, adică nu mai sunt interesați de performanțele lor academice, ci au ajuns să spere doar la note de trecere.
Dacă am fi mers la facultate cum am fi făcut într-o situație obișnuită, șansele să ne întâlnim des erau mari chiar dacă nu plănuiam asta și astfel am fi avut frecvent șansa de a ne sfătui și de a ne cere ajutorul unii celorlalti cu privire la cursurile, proiectele și temele pe care le aveam pentru facultate. Lipsa acestui ajutor ne-a obligat să ne descurcam singuri în multe situații și, din punctul meu de vedere, acest lucru are mai multe dezavantaje decât beneficii.
Anca Itu, Studentă în anul II, la Politehnică, Oradea
O concluzie mai mult sau mai puțin pozitivă
Am analizat aceste date cu mare atenție și am ajuns la concluzia că deși pandemia ne-a furat un an din ceea ce speram să fie studenția normală, încă există puțină speranță că ne vom întoarce în sălile de curs, în cafetăriile de la facultăți, vom mai scrijeli pe mesele din amfiteatre și vom mai sta cu colegii la povești și față-n față. Pandemia ne-a trecut și prin greutăți prin care nu ne imaginam că vom trece, însă ne-a învățat să fim mai responsabili și să apreciem mai mult ceea ce avem și consideram normal zi de zi.
Set de date (Chestionar)
Comments are closed, but trackbacks and pingbacks are open.