Statutul social, poziționarea geografică, sexul persoanelor și alte detalii nu ar trebui să limiteze gradul de informare al nimănui în legătură cu sănătatea mintală. Din păcate, la fel ca în cazul multor alte subiecte despre care se refuză dezbateri publice (educație sexuală, LGBT, fobii, rasism etc.), situația sănătății mintale stă la fel. Lipsa de informare și dezbatere duce în mod firesc la formarea preconcepțiilor și a judecății care nu numai că afectează calitatea vieții societății ca ansamblu, dar mai ales viața și perioada de recuperare a persoanelor care se confruntă cu complicații psihice precum anxietate, depresie, OCD etc.
În 2019, Hunedoara, Vâlcea și Argeș au fost județele care înregistrau cel mai mare număr de persoane care au fost diagnosticate cu tulburări mintale și de comportament, conform Analizei de Situație din 2021 a INSP, privind sănătatea mintală.
Potrivit raportului INSP despre prevalența tulburărilor mintale și de comportament, comparativ cu restul țării, în cazul celor trei județe, din numărul crescut de diagnostice putem deduce un interes mai pronunțat și mai transparent având în vedere starea psihică. În restul țării, situația stă un pic diferit. Deși există zone cu un număr mai mare de locuitori, puțini sunt cei care optează pentru o consultație de natură psihologică.
Conform unui alt raport INSP privitor la bolnavii rămași în evidența medicului de familie, de-a lungul deceniului trecut, românii au dat dovadă de o creștere semnificativă a interesului pentru starea lor mintală dar în același timp în țară a existat o sporire evidentă a numărului de cazuri. Spre exemplu, la nivelul județului Cluj, în anul 2019, numărul cazurilor a crescut cu peste 10 000, comparativ cu anul 2009.
Din spusele tinerilor diagnosticați cu anxietate
Motivele pot fi numeroase, iar Roberta ne-a mărturisit câteva dintre ele. Studenta în vârstă de 21 de ani a fost diagnosticată cu anxietate la secția de neurologie, abia anul trecut, deși ea avea simptome de mult timp încoace. Ea povestește că a cerut prea târziu ajutorul specialistului, una din cauze fiind negarea sentimentelor, senzațiilor ei de către alți oameni. Treptat, Robertei i s-a indus ideea că situația nu e atât de gravă precum o percepe ea.
Închipuie-ți o destăinuire precum „cred că am un atac de anxietate, nu mă simt bine deloc”, la care se răspunde cu „păi nu mai fi stresată”. Sau o combinație „cred că am nevoie de ajutor ca să trec peste asta, nu știu ce să mai fac” – „hai că nu mori, Doamne ferește, nu te tot gândi atâta la toate prostiile”.
Toate aceste afirmații – care se transformau în judecăți – înrăutățeau, inconștient, starea Robertei. Ea înțelege faptul că intenția celor din jur nu e una greșită, ci că intervine o lipsă mare de informare și educare despre sănătatea mintală. Deși raportarea lumii legat de probleme psihice îi era clară, starea ei se agrava și nu putea face abstracție de părerile celor din jur.
În general, societatea consideră că simptomele unor boli psihice ce pot fi diagnosticate în realitate, sunt doar niște exagerări.
Faptul că sugeram că aș avea o tulburare anxioasă însemna, pentru ele, că aveam nevoie de psihiatru și că eram nebună.
De ce persoana asta tremură atât de des? De ce hiperventilează mereu înainte de o prezentare? De ce are tahicardie, dacă rezultatele medicale arată că are o inimă sănătoasă? De ce pare mereu depresivă sau speriată? De ce persoana asta tremură atât de des? De ce hiperventilează mereu înainte de o prezentare? Răspunsurile „așa e ea, mai sensibilă” sau „îi va trece” nu sunt valide, oricât am încerca să ocolim adevărul.
Roberta a decis într-un final să participe la terapie regulat după ce organismul ei a început să îi dea semnale de alarmă. A avut manifestări la nivel somatic și paharul s-a umplut când, în urma unui atac de panică a crezut că moare. Ea e de părere că nimeni nu merită să ajungă în această ipostază și astfel susține că informarea despre sănătatea mintală e esențială pentru fiecare om.
În special în rândul tinerilor, stările de anxietate sunt întâlnite des. Indiferent de motivul din care au apărut, sunt considerate a fi exagerări, iar susținerea din partea celor apropiați este aproape inexistentă.
Ioana este o tânără de 21 de ani, care în prezent este studentă la Facultatea de Arte, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu. În perioada liceului a fost victima unui caz de cyberbullying, context care i-a creat multiple atacuri de panică, stări de anxietate și frică de societate.
De fiecare dată când sufeream un atac de panică mi se spunea că exagerez și că sunt vinovată de ceea ce se întâmplă. Confirmarea că perioada dificilă prin care am trecut va trece nu a existat din partea nimănui, nu am avut un sprijin.
Starea ei a fost amplificată semnificativ de către membrii familiei și colegii de clasă, iar sprijinul celor dragi nu a existat, fapt care a determinat-o să opteze pentru ședințe de psihoterapie.
La școală totul părea a fi un dezastru. Lumea se ferea de mine când aveam cel mai mult nevoie de ajutor și afecțiune. Prietenii mei s-au îndepărtat, iar atunci când s-a aflat că am avut prima ședință de psihoterapie lucrurile s-au înrăutățit. Toți mă numeau proastă și incapabilă să îmi asum trecutul.
Într-un final, decizia de a vizita un psihoterapeut a fost benefică. Ioana a început să conștientizeze că persoanele din jurul ei nu pot resimți sentimentele ei, drept pentru care credeau că exagerează.
Prin psihoterapie am înțeles că stările mele sunt normale. Mi s-a confirmat că mă confruntam cu anxietate socială, iar emoțiile prin care treceam erau conforme diagnosticului. Ajutorul primit acolo m-a ajutat să realizez cât de puțin prețuim sănătatea mintală și cât de dezinformați suntem în legătură cu subiectul. Aş lua aceeași decizie și acum, dacă ar mai fi cazul.
După 2 ani de participare regulată la aceste ședințe, Ioana este un om de nerecunoscut. Sănătatea ei mintală s-a îmbunătățit cu mult, iar acum e atentă la toate detaliile necesare. În mod constant, se asigură că își acordă atât de multă atenție pe cât are nevoie. De altfel, meditația a devenit un obicei pentru ea, lucru care face diferența în viața de zi cu zi.
Părerea specialiștilor
Claudia Chiorean este cercetător în cadrul FSPAC, Cluj-Napoca, predă materii și dezvoltă proiecte cu subiecte psihologice. Ea oferă consiliere studenților și astfel consideră esențială informarea în contextul educațional și prin canalele media.
Putem folosi foarte bine mediul online pentru a disemina aceste informații alături de sistemul educațional, mediul familial – prin informații oferite de medicii de familie, cadrul social larg.
Anca Coste este profesor de pedagogie și fost consilier școlar la Liceul Pedagogic „Gheorghe Șincai”, Zalău. Mărturisește că cele mai des întâlnite afecțiuni în rândul liceenilor sunt anxietatea socială, anxietatea/ fobia școlară, depresia, stima de sine scăzută. De altfel, ea crede că printre factorii declanșatori se numără și lipsa de informare și experiență în ceea ce privește utilizarea unor tehnici de gestionare a emoțiilor, a frustrărilor.
O informare corectă a oamenilor în ceea ce privește fenomenele sus amintite ar ajuta mult în profilaxia acestora. În primul rând elevul ar recunoaște/ identifica ceea ce i se întamplă. Apoi ar ajuta în asumarea fenomenului și bineînțeles, apoi, în implicarea diminuării stării respective.
A.L., psiholog clinician și psihoterapeut CBD este de părere că, din punct de vedere educațional, ar fi benefică o oră obligatorie în programa școlară care să aibă în vedere sănătatea mintală.
Cel mai important motiv este acela că nu poți să faci față cerințelor educaționale actuale fără o bază socio- emoțională solidă. Prin urmare este obligatoriu ca fiecare copil să fie antrenat în activități care ajută la dezvoltarea acestor abilități fundamentale , care sunt corelate cu succesul școlar.
De altfel, ne explică faptul că stările de anxietate pot fi resimțite și la nivel fizic. Procesul se numește “somatizare” și este un termen nu foarte cunoscut.
Somatizarea se referă la exprimarea trăirilor anxioase/ de frică patologică la nivel somatic/fizic, adică: transpirație, ritm cardiac crescut, tremor, senzația de nod în gât și de sufocare, stare de leșin etc.
Conform setului de date Eurostat, privind evoluția numărului de psihologi în Europa, România nu a înregistrat o creștere semnificativă a specialiștilor. Dacă privim raportul dintre România și unele state europene precum Elveția, constatăm o diferență clară de interes, implicare și susținere a subiectelor menționate.
Pe lângă privarea de informare și educație despre sănătatea mintală, lipsa unei evoluții pe acest plan este motivată și de costurile ridicate ale terapiei pe care românii nu și le pot permite. Un român trebuie să muncească 18 ore pentru a-și permite o ședință de psihoterapie de o oră. Conform European Data Journalism Network, România se află în vârful listei printre toate țările europene ca țară a căror locuitori trebuie să muncească cele mai multe ore pentru a-și permite o ședință de psihoterapie (raportat la venitul mediu/locuitor/lună și prețul mediu al unei ședințe de psihoterapie/țară). Relativ la orele care trebuie muncite pentru o sesiune, în mijlocul listei se află Danemarca, Spania și Finlanda (cu o medie de 9 ore muncite) și Franța prezintă cea mai bună situație din acest considerent (5 ore muncite). Astfel, apelarea la un specialist ar fi o ultimă variantă pentru marea majoritate a cazurilor.
Declinul sănătății mintale al românilor poate fi considerat un strigăt de ajutor care se vrea cât mai repede auzit și informarea poate fi atât un mijloc de prevenire cât și un mecanism de înțelegere și susținere a celor suferinzi.
Sursă foto: Unsplash, Freepik
Realizat de: Cozma Lucia și Evelin Ambrus (MD, gr. I)
Comments are closed, but trackbacks and pingbacks are open.