Avortul este una din cele mai complexe probleme ale societății, nu doar în prezent ci și în trecut. Toată această complexitate vine din părerile împărțite ale oamenilor care dau nastere la dezbateri interminabile pe contradicții de ordin medical, legal, moral și religios. Deși are o istorie îndelungată este încă dificil să se stabilească un punct comun între cele două extreme: cei pro-viață -care consideră avortul o crimă și cei pro-alegere -care sprijină dreptul femeii la libera alegere.
Avortul de-a lungul timpului
Avortul la cerere este disponibil în multe țări, până la un punct în timpul sarcinii, indiferent de motivul mamei, însă există țări în care avortul este complet interzis, precum El Salvador, Vatican, Chile, Malta. Problema geneticii și a avortului are o perioadă lungă de dezbateri. Unii activiști pro-viață sunt îngrijorați de testele genetice și faptul că ele le pot oferi mamelor motive pentru a întrerupe sarcina. Avortul de-a lungul timpului a avut fluctuații, care se pot observa clar, după cum arată Organizația Mondială a Sănătății.
De-a lungul timpului avortul la cerere a stârnit multe controverse și probleme pe motiv de moralitate. Legile care au la bază avortul au avut o fluctuație majoră, mai ales în secolul XX, când în multe țări occidentale au existat proteste pentru dreptul la avort, de exemplu în Germania (1970 mișcarea „ Abdomenul meu îmi aparține”, care își continuă activitatea și în prezent).
Chiar dacă, în prezent, avortul este legal în multe țări, legalitatea lui rămâne contestată de grupurile pro-viață și de Biserică. Avortul are o lungă istorie. În Indonezia sunt cele mai vechi sculpturi, cunoscute, care ilustrează un avort în curs sau sculpturile în basorelief din Angkor Wat, Cambodgia, care datează din secolele IX – XII. Aceste sculpturi dovedesc că tehnicile de avort au fost practicate și înțelese încă din trecut.
De cele mai multe ori, în antichitate, se foloseau amestecuri pe bază de plante, cum ar fi „Pennyroyal”(folosit și în prezent), „De Viribus herbarum”, care erau amestecuri destul de toxice, uneori provocând decesul mamei. În prezent, o tehnică asemănătoare este avortul medicamentos, care este sigur când este efectuat de către un medic sau personal calificat.
Cine decide ce e bine pentru femei?
Un studiu făcut de The Guardian, timp de 5 ani pe 667 de femei din 21 de state, arată că 95% din femeile care au făcut avort consideră că au făcut alegerea corectă. În Polonia, de exemplu, medicul este cel care decide dacă ai dreptul la avort sau nu. Astfel, un studiu de caz din Polonia arată femei care au avut de suferit din cauza deciziilor luate de medici pentru ele:
Polonia (2008), medicii au amânat și apoi au refuzat să trateze o femeie bolnavă de colită ulcerativă, temându-se ca fetusul va fi afectat pe perioada tratamentului. În cele din urmă, pacienta a pierdut sarcina şi la scurt timp a murit;
101 avorturi regretate este un proiect conceput pentru ca femeile care au trecut printr-un avort să își împărtășească poveștiile, cu posibilitatea de a rămâne complet anonime „mărturii complet adevărate, deoarece spunerea adevărului și numai a adevărului este centrală în abordarea crizei de sarcină.”
O femeie poate să ajungă să recurgă la avort din diferite motive. Un exemplu este Maria, din Mangalia, care la 58 de ani a decis să povestească, în 101 avorturi regretate, despre evenimentul care a marcat-o pe viață. S-a căsătorit la 21 de ani, fiind încă studentă, iar la șase lui după căsătorie a aflat că a rămas însărcinată.
La câteva luni de la căsătorie, mai exact la șase luni, mi-a întârziat menstruația. S-a creat mare agitație în familie, mai ales la socrii mei care, auzind aceasta, au început să-mi facă morală că nu e momentul, că avem tot timpul din lume să facem copii, că nu avem o situație stabilă și multe altele. Părinții mei au tăcut și nu au zis nimic altceva decât să mă gândesc bine. Ce să mă gândesc bine când situația era încordată și nu vedeam altceva decât că copilul trebuia să se nască înainte de sesiunea din iarnă și ce avem să mă fac eu cu examenele?
Fără prea multă minte, m-am lăsat dusă de mama soacră la o moașă.
Conform psihoterapiei sindoromul post-avort este „o formă a tulburării de stres post traumatic, o boală dizabilitantă care apare în urma unui eveniment terifiant”, iar studiile arată că acest sindrom poate să țină până la 5 ani.
De aceea am avut ocazia să stăm de vorbă cu doamna psiholog Ana Cristina Stoian și să ne explice, mai detaliat, efectele pe care le are avortul asupra unui femei.
Avortul este o tematică foarte prezentă în psihologia feminină, consider că majoritatea femeilor trec prin aceasta experientă, fie voit, fie spontan, fie în susținerea unei prietene în a parcurge o experientă de acest gen. Sentimentele și impactul psihologic sunt foate variate și depind în special de circumstanțele în care se întamplă. Printre cele mai dificile situatii sunt avorturile rezultate în contextul unui viol sau aventuri de o noapte, vinovăția și neasumarea acestei experiente sunt foarte puternice, apare și rușinea și dorinta de a depasi situația fără consecințe care ar putea dura toată viața. Dincolo de procedura medicală, perspectiva de a interveni asupra vieții (încă neformate) a unui copil presupune o experientă traumatizantă în care femeia are de facut o aleregre decisivă între a-și conserva status-ul și a decide parcursul propriului corp și viitor versus poziția de a deveni mamă într-un moment nepotrivit, nesusținută și poate chiar mult prea tânără pentru a putea duce la bun final o relație sănătoasă.
Pentru o femeie avortul poate însemnă o întâmplare destul de traumatizantă, care are efecte nu doar la nivel fizic, ci și psihic și emoțional. Este important ca femeia să decidă când este pregătită să își asume rolul de mamă.
Indiferent de motivul pentru care o femeie optează pentru acest demers, aspectul cel mai important este să întelegem necesitatea unui proces de doliu, în care tristețea, furia, neputința, sunt adresate emotional și mai ales nu sunt negate sau ignorate. Experienta unui avort trebuie discutată și asumată, parcursă ca orice fel de traumă psihică pentru a putea permite o dezvoltare emoțională sănătoasă ulterioară și a permite o relație de familie cu un viitor copil care poate apărea în viața femeii respective.
Datorita unor legi care restricționează sau limitează accesul de a avorta într-o clinică specializată( de exemplu Senatul statului Alabama a votat o lege care interzice avortul, indiferent de motive, astfel că 16 din cele 50 de state americane au acum legi care restricționează sau chiar interzic întreruperea de sarcină), femeile au găsit o metodă mai putin sigura, aceea de a avorta, acasă, cu ajutorul unor pastile. În ultimii ani, au apărut tot mai multe site-uri care vând astfel de pastile și promit să fie eficiente, sigure și simplu de administrat, dar doar în primele 10 săptămâni de sarcină au un risc scăzut de complicații. Conform unui studiu realizat de American Journal of Public Health (AJPH) femeile care au apelat la acest site au menționat aceleași motive: lipsa de acces la o clinică, dorința de a gestiona situația pe cont propriu. Organizația Mondială a Sănătății declară că 68 000 de femei mor anual din cauza avorturilor efectuate în condiții necorespunzătoare.
Datorită acestor legi care restricționează sau interzic avortul, numeroase persoane publice au decis să vorbească despre experiența lor, cu scopul de a face o schimbare sau de a încuraja femeile.
Actrița Milla Jovovich a decis să împărtășească povestea ei despre avort, după ce în statul Georgia a fost votată o lege anti-avort. S-a declarat pro-avort, chiar dacă consideră că a fost o experiență traumatizantă și nu regretă că a luat această decizie „it was the best decision I have ever made.”
O altă actriță care a decis să vorbească despre avort și drepturile femeii este Michelle Williams, în cadrul Golden Globes. Aceasta mulțumește pentru oportunitatea pe care a avut-o, în urma avortului și le sfătuiește pe femei să se gândească la interesele lor.
Prevenția și importanța informării
Stiudiile arată un număr tot mai mare de mame minore, iar în prezent România este pe primul loc la numărul sarcinor și a avorturilor în rândul mamelor minore în Uniunea Europeană, conform Ministerului Sănătății „Dimensiunile și gravitatea fenomenului nu pot fi desconsiderate și nici ignorate”. Pentru ca în viitor să se prevină astfel de incidente este propusă educația sexuală în școlile din România, însă totul rămâne, cel puțin pe moment, la nivelul de propunere și stârnește multe dispute. Pe de altă parte, în străinătate, educația sexuală a fost introdusă, cu mult timp în urmă, ca materie obligatorie (Franța, Germania, Portugalia, Regatul Unit, Ucraina, Estonia etc). De exemplu, în Suedia educația sexuală a fost introdusă încă din 1955, fiind prima țară.
Conform recomandărilor Organizației Mondiale a Sănătății „Acordul părţilor terţe nu este necesar pentru ca femeia să poată beneficia de servicii de avort. Pentru a proteja interesele şi bunăstarea minorelor, precum şi luând în considerație capacităţile lor în plină evoluţie, politicile şi practicile trebuie să încurajeze, dar să nu impună obligativitatea implicării părinţilor prin sprijin, informare şi educaţie.”, însă fiecare țară are altă politică legală în ceea ce privește avortul.
Vinovăția indusă
În Austin, Texas Comitetul pentru Servicii Umane și de Sănătate a propus reguli care impun îngroparea sau cremarea fetușilor. O astfel de lege a fost considerată un atac la moralitatea femeilor, deoarece induce ideea că fetușii sunt omorâți- ceea ce sugerează faptul că aceștia sunt ființe vii, de sine stătătoare. Din fericire pentru femei această lege nu a fost aprobată. Impactul activiștilor pro-viață și a Bisericii care consideră că avortul este o crimă și o încălcare a poruncii divine: „ Prin avort, curmăm viaţa unui om însufleţit de Dumnezeu încă din momentul concepţiei”.
Un mod mai bun de a vorbi despre avort
O altă femeie care decide să își împărtășească povestea despre avort este Aspen Baker, abordând o altă perspectivă asupra acestui subiect. Nu se declară nici pro-avort și nici pro-viață, ci se declară pro-voce.
Pro-voce e despre poveştile reale ale oamenilor reali care au un impact asupra modului în care avortul şi multe alte probleme politizate şi stigmatizate sunt înţelese şi discutate. De la sexualitate şi sănătate mentală, la sărăcie şi încarcerare. Departe de a fi definite ca decizii corecte sau greşite, experienţele noastre au un spectru larg. Pro-voce se concentrează pe conversaţia despre experienţele umane şi face sprijinul şi respectul accesibile pentru toţi.
În concluzie, medical vorbind „avortul este o intervenție majoră în fiziologia organismului feminin”, însă la nivel psihologic și emoțional, acesta poate avea urmări și mai serioase, după cum prezintă medicul ginecolog american, Bernard Nathanson în filmul său documentar „Strigătul mut”, care te ajută să înțelegi mai multe despre avort.
Cealaltă victimă a avortului este femeia, dar cine ia în serios suferința ei? Aproape nimeni nu se gândește la ea.
-Bernard Nathanson
Articol realizat de: Băldean Dalia, Celan Alexandra și Ploscar Andreea
Comments are closed, but trackbacks and pingbacks are open.