Participarea României la Jocurile Olimpice- unde stă cheia succesului?

Am ales această temă deoarece este una de actualitate, dar și pentru că Romania a participat la Jocurile Olimpice încă din anul 1900, obținând multiple medalii. În cadrul acestui studiu de caz voi avea trei obiective: identificarea sportului ce a adus până în prezent cele mai multe medalii în țară, observarea unei evoluții/involuții în cursul celor 122 de ani de participare și găsirea unei justificări asupra lipsei majore de câștig la sporturile de iarnă. Pentru realizarea acestui studiu am folosit acest set de date. Am cules aceste date cătând numărul de medalii, sportivi, sporturi de la fiecare ediție începând cu anul 1899 și până în anul 2020.

România a dovedit în multiple participări la Jocurile Olimpice că este capabilă de a obține medalii, însă urcările acesteia pe podium sunt rare și lasă mult de dorit. De la an la an putem observa diferența de buget acordat pregătirii sportivilor, schimbări în rândul antrenorilor, dar și participări în sporturi noi. Toate aceste sunt aspecte importante ce vor fi urmărite în acest studiu pentru a determina în final ce le lipsește sportivilor români pentru a urca podiumul.

În prima vizualizare putem vedea evoluția și involuția României în cursul anilor. Putem ușor observa anul de vârf al țării noastre, 1984, anul în care aceasta s-a clasat pe locul II în lume la Jocurile Olimpice de vară, o reușită nemaiatinsă de către români până în prezent. În ciuda contextului istoric (poziționarea României în blocul comunist), țara noastră a trimis o delegație de 124 sportivi, în comparație cu ultimele ediții în care au participat în jur de 100 de sportivi. La Jocurile Olimpice din l984, 74,0l %, din totalul sportivilor români participanți au urcat pe podium, faţă de numai 31% la Jocurile Olimpice din 1980 şi 1976, 24% la Jocurile Olimpice din 1972 şi 27% la Jocurile Olimpice din 1968. România, în perioada comunistă, punea accent crescut pe sportivi și pe reușitele acestora, fapt ce este vizibil prin rezultatele anului 1984.

În aceasta vizualizare putem vedea creșterea și scăderea numărului de medalii în funcție de creșterea sau scăderea numărului de atleți români ce au participat la Jocurile Olimpice de vară. În unele ediții putem vedea o creștere simultană a celor două ( cum ar fi în 1968, 1972, 1980), dar și ediții în care numărul de medalii crește în timp ce numărul de sportivi români scade (1984). În timp ce am putea spune că este naturală creșterea numărului de medalii odată cu creșterea numărului de sportivi participanți, există ani (precum 1984) ce arată că se poate ajunge la victorie și cu un lot de sportivi relativ mai mic.

Urmărind bugetul principalelor federații sportive în ultimul ciclu sportiv, putem face o comparație cu banii pe care i-au cheltuit în ultimii ani trei țări occidentale la care ne uităm cu invidie, datorită performanțelor lor în sport: SUA, Franța și Marea Britanie. De exemplu, gimnastica, sportul care a adus României faimă,  este lipsită de medalii de două ediții în coace. Panorama explică în studiul lor asupra performanței României la Jocurile Olimpice: ”Gimnastica a coborât de pe locul 2 în grațiile Ministerului în 2017, când primea 6,3 milioane de lei, pentru ca apoi să ajungă pe locul șapte în 2021, când MTS a acordat 5 milioane de lei, cu cea mai mare cădere în 2020 – 4 milioane lei, adică în jur de 800.000 de euro. Acum, gimnastica românească pare să aibă parte de un moment zero, cum a avut și canotajul în 2012.”. Aici răsare curiozitatea: cumde un sport ce a adus atâta faimă și succes României a ajuns să fie pe locul șapte în clasamentul Ministerului? Ce a cauzat această lipsă de medalii a ultimele ediții și ce trebuie schimbat?

Un alt sport subfinanțat și care în ultimele ediții ale Jocurilor de vară s-a dovedit a fi unul aducător de rezultate pentru România este înotul. David Popovici a devenit rapid noul star al nației românești, la nici 17 ani, iar acesta a reușit performanțe serioase.

Având astfel de talente în țară, în 2017 Natația a primit 2,3 milioane de lei (circa 500.000 de euro) de la MTS, fiind doar pe locul 17 în clasamentul investițiilor sportive de Minister. De abia în 2021, când ascensiunea lui Robert Glință a devenit vizibilă, bugetul pentru Natație a fost suplimentat la 3 milioane de lei.

În această vizualizare observăm sporturile la care românii au avut cea mai mare performanță, putând să facem o comparație între acestea și sporturile în care Ministerul investește anual cei mai mulți bani. De exemplu, deși gimnastica este pe locul I la medalii, în utlimii 5 ani Ministerul a investit cel mai mare buget în Canotaj (7-10 milioane lei), acesta aducând și el vizibile rezultate. Locul II la investiții s-a împărțit în ultimii 5 ani între: gimnastică, atletism, canotaj și handbal. Urmărind alte țări și modul în care acestea își împart bugetul pentru fiecare sport, putem observa o diferență considerabilă între România și state precum Marea Britanie, Franța, Germania etc. De exemplu, canotajul a adus două medalii Regatului Unit și a fost bugetat cu aproximativ 24,6 milioane de lire sterline, de aproape 15 ori mai mult decât canotajul românesc, care a urcat și acesta podiumul.

Un sport ce a primit o suplimentare a bugetului cu 196% față de anul precedent (în 2019) este Rugby, în contextul în care ratase în premieră calificarea la un Campionat Modical, din cauza faptului că Federația Română de Rugby a folosit un sportiv „naturalizat”. Pentru a compensa lipsa forului internațional, statul a acoperit „gaura” din bugetul statului, astfel Federația de Rugby a putea să se califice la Mondial.

Lipsa performanței notabile în sporturile de iarnă la Jocurile Olimpice este direct proporțională cu lipsa investițiilor consecvente în infrastructură. Nicolae Neagoe a rămas singurul medaliat în viață, iar medalia obținută la Grenobles în 1968 de echipajul de bob format din Ion Panțiru și Nicolae Neagoe continua să fie singura din istoria României în competiția supermă. Fostul sportiv consideră că dezinteresul autorităților de la centru este o cauză a decăderii sporturilor de iarnă în România. Modul de organizare al federațiilor este defectuos, după cum consideră mai mulți sportivi.

În concluzie, Jocurile Olimpice, dar și finanțarea sporturilor în România, reprezintă două câmpuri ce merită studiate, întrucât avem în țară sportivi talentați ce nu sunt susținuți complet de către stat și nu pot ajunge la performanță. Cu fiecare ediție a Jocurilor Olimpice observăm noi ”stele” ale sportului românesc, noi sportivi ce încearcă și reușesc triumfător să se afirme, dar și multe nereușite ce sunt urmări ale unor probleme serioase, precum subfinanțarea sporturilor.

Proiect realizat de: Delia Apostoliu, Nadia Rus, Ștefan Cătălin Croitoru.