Cum ne raportăm la muncă
Pandemia a venit cu un semnal de alarmă pentru modul în care ne desfășurăm viețile. Ne-a scuturat din automulțumirea noastră demonstrând că oamenii nu mai vor să-și piardă viața făcând lucruri care nu le plac și vor căuta oportunități mai bune care să le ofere creștere și un viitor. Săptămâna standard de lucru de la 9 la 5 este acum în plină schimbare. Tendința noastră de a munci excesiv este o problemă sistemică, indiferent de tipul de muncă prestată. Ziua de opt ore nu este de opt ore. Trebuie adăugat timpul de navetă, urmărirea e-mailurilor, a mesajelor text și apeluri pe timp de noapte sau în weekend, angajatul fiind mereu la dispoziție.
Actualmente, am evoluat de la o economie industrială, la una de provideri deă servicii de tip ‘gig economy’, o manifestare a unei tranziții între o economie bazată pe diplome, titluri și branduri la o economie bazată pe aptitudini și abilități, pe hiperspecializare și diversificarea surselor de venit și a activităților.
Diane Mulcahy, autoarea cartii ‘The Gig Economy’ spune spune că: „Gig economy a avut de câștigat, în mod cert pe perioada pandemiei. Oamenii s-au obișnuit să lucreze independent și de la distanță. Pentru mulți dintre ei, cu timpul petrecut acasă, fără navetă, fără călătorii în interes de serviciu, fără evenimente după muncă, au avut ocazia să înceapă un side gig, adică o activitate suplimentară. Au putut să exploreze și alte variante de a avea un venit, fie în paralel, fie în locul jobului lor cu normă întreagă.” O persoană care a profitat de nou timpul căpătat din urma lucratului de acasă este Cristina Chipurici. De profesie jurnalist, perioada pandemică a ajutat-o să dezvolte mai mult proiectul de autodezvoltare, devenind astfel un căutat change strategist. Ea oferă sesiuni individuale cu oameni, timp în care îi ajută să își indeplinească sănătos obiectivele personale și profesionale mai ales.
Lucrez în special pe managementul atenției, organizare, productivitate, claritate în decizii importante (ex: schimbarea jobului sau făcut trecerea la antreprenoriat / freelancing) și formare de obiceiuri noi (în special scris și alergare). Acesta perioadă remote m-a ajutat să mă implic în proiecte dragi mie și văd același lucru la clienții mei. Prin munca mea îi ghidez pe alții să devină mai productivi și în același timp mai umani. Să aibă relații sănătoase, care-i împlinesc și îi ajută să crească (personal și profesional), dar să nu-și atașeze prea tare identitatea și să uite ce-i face unici. De aceea, a lucra în mod freelance reprezintă o oportunitate bună de a experimenta și a te defini în afara jobului de la 9 la 5.
Cristina Chipurici, expert
Lucrători independenți individuali vs. lucrători independenți cu angajați
Există două mari categorii de lucrători independenți: lucrătorii independenți individuali (comercianți individuali) și lucrătorii independenți cu angajați (proprietari de mici afaceri). Conform mediei UE a Eurostat (2020), grupul lucrătorilor independenți individuali este de 2,5 ori mai mare decât lucrătorii independenți care au angajați. În categoria lucrătorilor independenți solo se află angajații care au activități secundare în plus față de locuri de muncă cu normă întreagă, deci sunt atât angajați, cât și persoane care desfășoară activități independente. Cu excepția cazului în care se specifică altfel, folosim termenul „independenți” pentru a ne referi la lucrătorii independenți solo.
În medie, aproximativ 14% dintre muncitorii din Uniunea Europeană lucrează pe cont propriu, fără a avea alți angajați, potrivit unui studiu al Institutul Bruegel, de la Bruxelles, co-semnat de Mulcahy. Procentul înseamnă 27,5 milioane de muncitori. Cei mai mulți sunt în Polonia după cum arată și harta de mai jos, dar nu neapărat pentru că antreprenoriatul este mai dezvoltat acolo decât altundeva în UE, ci datorită suportului legal.
Pentru a vizualiza datele, am folosit setul de date de pe Eurostat, din care am utilizat filtre pentru a crea 2 categorii: de lucrător independent și de antreprenor.
Regimul de lucru în România
În România, aproximativ 750 de mii de oameni (a se vedea prima hartă) lucrează în regim de freelancing, ceea ce le asigură, în principiu, un program flexibil, venituri mai mari și libertatea de a alege proiectele la care să lucreze. Pe de altă parte însă, un liber profesionist trebuie să se ocupe de toate aspectele pe care le implică activitatea sa, de la identificarea de potențiali clienți, negocierea cu aceștia și livrarea serviciului sau a proiectului, până la facturare, contabilitate și eventualele chestiuni legate de IT, potrivit wise.
Lucrătorii care desfășoară activități independente lucrează în afara modelului tradițional de angajare atât prin necesitate, cât și prin alegere. Unii lucrători sunt forțați de circumstanțe să lucreze independent și ar prefera să fie angajați cu normă întreagă, dar nu își pot asigura într-un fel un loc de muncă cu normă întreagă. Alți lucrători independenți aleg în mod explicit să lucreze independent pentru a satisface ambițiile antreprenoriale sau pentru a urmări niveluri ridicate de autonomie, flexibilitate sau control asupra vieții lor profesionale. Alți lucrători independenți lucrează independent, pe lângă locurile de muncă cu normă întreagă, și sunt astfel angajați tradiționali și lucrători independenți în același timp.
Lucrător independent ca sursă primară de venit vs. side hustle
Din urma McKinsey Global Institute (2016 institute survey of 8000 US and EU respondents) s-a constatat că, de departe, majoritatea lucrătorilor independenți aleg să lucreze independent (70 la sută), fie ca sursă primară de venit (30 la sută), fie în plus față de munca tradițională cu normă întreagă (40 %). la sută). Dintre ultimii, se poate observa din graficul de mai jos că femeile sunt mai predispuse de a lua un al doilea job în țările europene industrializate datorită faptului că în mod tradițional, salariile nu sunt echitabile pentru ambele sexe.
Pentru a vizualiza datele, am folosit setul de date de pe Eurostat, din care am utilizat filtre pentru a separa oamenii pe sexe.
Carina Alempi are un job stabil de designer UX la o firma din Cluj. I‑ar plăcea să lucreze concomitent pe mai multe proiecte și din această dorință și‑a găsit clienți pe model freelance începând cu noiembrie din anul trecut.
Prefer stabilitatea pe care mi-o ofera angajatorul, pentru ca in freelancing nu este garantat ca o sa ai mereu proiecte. De asemenea, pentru freelancing ai nevoie si de alte skill-uri (spre exemplu marketing) pe care, in domeniul meu, nu trebuie sa le ai ca sa fii angajat.
Carina Alempi
Munca independentă are potențialul de a oferi o alegere binevenită persoanelor care ar putea prefera autonomia și flexibilitatea acesteia. Companiile ar putea dori să-și completeze forța de muncă cu normă întreagă cu alte resurse umane. De exemplu, Radu, specialist in SEO marketing, preia proiecte de optimizarea siteurilor dupa ce au fost publicate online de firma care il contracteaza. Acest mod de lucru este benefic pentru ambele părți întrucât el lucrează în funcție de disponibilitatea proiectului. Iar întrucât serviciile de optimizarea sunt folositoare dupa publicarea siteurilor, agențiile de marketing ocupându‑se de mai multe activități, a fi angajat full time devine o risipă de timp și resurse. În Uniunea Europeană, cei care desfășoară activități independente sunt în primul rând manageri, profesioniști și lucrători în servicii și vânzări. Alte grupuri semnificative sunt muncitorii calificați din agricultură, silvicultură și pescuit.
Întrebarea rămâne: De ce mai e un serviciu cu normă întreagă o variantă atrăgătoare pentru angajați? În actualul sistem, răspunsul e că asta nu le oferă doar de muncă, ci și drepturi, protecții și beneficii suplimentare, care vin la pachet cu munca structurată ca job, ca loc de muncă. De cealaltă parte, angajatorul poate avea mai mult control asupra angajaților decât ar avea asupra unor muncitori independenți și este și într-o poziție de forță. În mod tradițional, angajații erau complet dependenți economic de un singur angajator.
În concluzie, la nivel individual, oamenii sunt acum mai preocupați de muncă decât de job. De asemenea, angajatorii sunt mai receptivi și ei la ideea de a contracta oameni pentru o muncă, nu neapărat de a le da un loc de muncă.
Comments are closed, but trackbacks and pingbacks are open.