Ce a fost și ce a ajuns turismul românesc

Ce a fost și ce a ajuns turismul românesc


Anul este 2005, iar televizoarele butucănoase din casele românilor sclipesc cu imaginile viitorului. Urmează să se întâmple unul dintre cele mai palpitante momente încă de la Revoluția din 1989 – pe fundalul albastru al steagului Europei, președintele Traian Băsescu semnează Tratatul de Aderare a României la Uniunea Europeană, în timp ce întreaga țară se află cu sufletul la gură și își formează inevitabilele așteptări. Oare ce va urma? Sau…o întrebare și mai importantă: „Oare unde îmi voi petrece concediul peste doi ani, când vom intra, de fapt și de drept, în Uniunea Europeană?”.


Eram destul de mică, nu îmi amintesc prea multe lucruri, dar știu ceva sigur. Odată ce am intrat în Uniune, nicio vacanță de vară nu a mai fost la fel ca înainte.

Povestește Diana Oancea, un traveller veritabil în vârstă de 29 de ani, care a fost familiarizată cu acest hobby încă de când era un simplu bebeluș, iar părinții ei o cărau în spate pe munți și o plimbau în cărucior pe malul mării. În 2007, atunci când România a devenit membru oficial al Uniunii Europene, Diana avea numai 14 ani, un buletin și multe vise ce urmau să fie împlinite. Ca în orice altă vară de până atunci, se aștepta ca ai ei să ia, din nou, mașina și să oprească în clasica excursie de pe litoralul românesc. De data aceasta, însă, au călătorit mai departe.

M-am suit în mașină și abia pe drum am aflat că eu merg în Thasos, nu la Costinești. Mai era și prima oară când plecam din țară, deci eram toată emoționată, parcă nici nu știam la ce să mă aștept, sincer. Mă gândeam că imediat ce trec granița mă așteaptă o altă lume. Spoiler alert, lucrurile arată cam la fel și în Bulgaria, și în Grecia. Totuși, îmi amintesc că am fost destul de mândră. Era, cumva, un trend. Nu mai era la modă să te duci aici la mare – mai bine era la vecini.

De altfel, datele de la acea vreme ilustrează, în mod evident, creșterea interesului românilor de a trece granițele. Conform INS (Institutul Național de Statistică), din 2006 până în 2008, numărul turiștilor români înregistrați la ieșirea din țară a cunoscut o creștere semnificativă, ajungând, de la aproape 9000 de treceri în 2006, la mai bine de 13000 în anul 2008. Se observă aceeași tendință si în cazul sosirii turiștilor străini în țara noastră. Este clar că intrarea în Uniunea Europeană a facilitat mobilitatea dintre țări. Mai mult decât atât, totul a avut un fundal psihologic – simpla prezentare a buletinului la punctele de frontieră cu țările membre ale Uniunii a fost senzația momentului. În realitate, însă, românii aveau libertatea de a călători fără vize încă din anul 2002.

Aderarea României la Uniunea Europeană a garantat, în cea mai mare parte, libertatea de mișcare a românilor. Veniți dintr-o perioadă în care persoanele puteau trece granițele țării doar în anumite condiții și circumstanțe, persoanele adulte și tinerii au considerat că este momentul să descopere ceea ce își imaginau că este Europa dezvoltată și să experimenteze. Totodată, diversitatea formelor și tipurilor de turism oferite de statele europene, precum city break-ul sau târgurile de Crăciun, a generat un apetit mare pentru vacanțele în strainătate.

Afirmă Valentin Stancu, profesor de Geografie la Colegiul Național „Ienăchiță Văcărescu”, Târgoviște și inspector școlar la ISJ Dâmbovița.

Un alt factor care a „propulsat” turismul românesc din această perioadă a fost, evident, legat și de alocarea fondurilor europene, care a însemnat, de altfel, o oportunitate de înflorire pentru turismul românesc. Într-un articol de la ziarul Adevărul din anul 2017, Traian Bădulescu, jurnalist de turism, vorbește despre faptul că fondurile europene au ajutat la clădirea hotelurilor, la asigurarea unor noi locuri de muncă, precum și la restaurarea obiectivelor turistice și modernizarea orașelor:

Au fost renovate hoteluri, au fost calificaţi oameni, au fost amenajate pârtii de ski, au fost restaurate centre istorice ale unor oraşe cu potenţial turistic, au fost modernizate aeroporturi. Turismul românesc a avut, la un moment dat, un fond de promovare foarte mare, de 72 de milioane de euro, dedicat creării brandului turistic al României. Din păcate, o parte din această sumă a fost returnată, neputând fi alocată din cauza lipsei de proiecte viabile.

Practic, oportunitățile au răsărit din toate părțile. Cu toate acestea, nu a fost destul. Un aspect pe care trebuie să îl înțelegem este faptul că vacanțele, fie ele chiar și în interiorul granițelor, nu erau un lucru la fel de frecvent, precum în ziua de astăzi. Putem spune că Diana se afla printre cei norocoși, căci, un studiu realizat de către cei de la Eurostat (ilustrat în graficul de mai sus) ne arată că 76% dintre familiile din România nu își permiteau, în anul 2007, să meargă într-o vacanță departe de casă. În clasamentul european, România se afla pe penultimul loc, fiind precedată doar de către Bulgaria, cu un procent de 81%, în timp ce media europeană se situa la aproximativ 38%.

Acest lucru devine un factor și mai îngrijorător, având în vedere evenimentele ce aveau să aibă loc și ce urmau să răstălmăcească ordinea întregii lumi.

Marea Recesiune

În timp ce România se bucura de intrarea în Uniunea Europeană, peste ocean, situația nu se arăta la fel de promițătoare. Piața ipotecară din Statele Unite ale Americii se afla într-un declin amenințător, ce urma să ajungă, treptat, și către țara noastră.

Cunoscută în istoria lumii ca fiind unul dintre cele mai devastatoare evenimente din punct de vedere financiar, criza economică dintre anii 2007-2009 a afectat toți oamenii, din toate domeniile. Cu siguranță că turismul nu a fost exclus din ecuație, având în vedere importanța care a început să îi fie acordată, odată cu intrarea în U.E., iar acest lucru este vizibil și în cadrul datelor de la acea vreme.

Chiar dacă, în S.U.A., impactul Marii Recesiuni este observabil încă de la începutul anului 2008, în România, lucrurile au stat puțin altfel. Astfel, statistic vorbind, putem vedea impactul crizei abia în anii 2009-2010, ani în care oamenii au fost loviți pe deplin de situație, au fost demoralizați și vacanțele nu au mai reprezentat, de altfel, o prioritate. Statista ne arată că a existat o scădere abruptă a cheltuielilor realizate de către turiștii români în vacanțele din interiorul țării, din această perioadă. De la aproximativ 990 de milioane de dolari cheltuiți, în total, în anul 2009, s-a ajuns la 770 de milioane de dolari, în 2010.

Deși am fi tentați să credem că acest lucru s-ar fi putut datora plecării românilor în afara granițelor, un set de date oferit de către INS, legat de plecările turiștilor români în afara țării din 2006 până în 2021, ne arată că numărul plecărilor din 2010 a fost cel mai mic din ultimii 12 ani, însumând numai 10 905, spre deosebire de 2009, când au avut loc aproape 12 000 de plecări. Valentin Stancu susține că acest lucru s-a datorat faptului că românii nu și-au mai permis să cheltuie banii pe care îi câștigau pe vacanțe mai extravagante:

Criza a dus la scăderea veniturilor (celebra tăiere cu 25% a salariilor bugetarilor) și șomaj, doi factori restrictivi în dezvoltarea activităților turistice și mobilitatea în scop turistic a persoanelor. Veniturile mai mici au generat reorientarea concediilor spre destinații mai accesibile, predominant în țara noastră sau în locații mai puțin pretențioase sau scumpe.

Analizând evoluția câștigului salarial mediu brut din 2005 până în 2020 pe site-ul INS, se poate observa că venitul mediu brut s-a aflat într-o continuă creștere, care, totuși, a variat, de la un an la altul. Discrepanța se observă încă din 2009, când creșterea salarială față de anul precedent a fost de numai 5%, în condițiile în care, în 2008, salariul mediu brut a crescut cu 26%. Cea mai mică creștere, de 3%, a fost înregistrată în 2010.

UNECE (Comisia Economică a Organizației Națiunilor Unite pentru Europa) ne arată că o situație similară cu cea a României a fost chiar cea a Bulgariei, unde anul 2010 a avut cea mai mică creștere a salariului mediu brut, de numai 2%, comparativ cu creșterea din 2008, de 37%. În schimb, atât în Serbia, cât și în Ungaria și Ucraina s-a observat o scădere continuă a salariului din 2008, până în 2010, cu anul 2009 având cea mai mică valoare înregistrată a salariilor, din acea vreme, respectiv: Serbia – o scădere de 20%, Ucraina – o scădere de 29% și Ungaria – o scădere de 16%.

Acest trend descrescător al valorilor din perioada 2009-2010 se reflectă și în contribuția sectorului turistic la PIB-ul României, ilustrată în graficul de mai sus. Putem observa cum valorile fluctuează foarte mult, de la un an la altul, în special în perioada aderării la Uniunea Europeană și în perioada Marei Recesiuni. Diferența dintre contribuția din 2008 și cea din 2009 a fost de 1%. În timp ce în 2008 s-a înregistrat o valoare de 6,2%, până în 2010, aceasta a scăzut la 5%.

Valentin Stancu susține că, deși criza a afectat populația româniei, mulți oameni au decis să meargă în vacanțe, indiferent de condițiile precare ale turismului. Astfel se explică faptul că procentajul contribuției turismului la PIB-ul României din 2009-2010 nu a fost cea mai mică valoare din grafic.

Consider că această criză a afectat și infrastructura turistică națională, care se afla în dezvoltare și care a oferit servicii mai ieftine sau a avut un număr mai mic de participanți. Investițiile au scăzut, iar impactul s-a văzut și în perioadele următoare. Și, totuși, se întâmplă și un alt fenomen „interesant”, dar negativ. Infrastructura de joasă sau medie calitate rezistă chiar și în situații de criză, deși nu cresc deloc investițiile în calitatea serviciilor, pentru că, indiferent de nivelul serviciilor oferite, se vor găsi persoane dispuse să cheltuie puțin, care acceptă cazare și masă de proastă calitate. Nu cred ca se aplică celor care au „gustat” turismul european. Aceștia au devenit mai exigenți cu furnizorii de servicii turistice.

A explicat acesta.

În ciuda acestui lucru, revenirea a fost puternică, iar turismul românesc avea să cunoască o adevărată perioadă de înflorire.

O escapadă în natură

Creșterea bruscă și rapidă a turismului după Marea Recesiune a fost strâns-legată și de infrastructura transporturilor. Un set de date de pe Forumul Internațional al Transporturilor, despre investițiile statului român în mijloacele de transport ne arată că a doua cea mai mare valoare a investițiilor a fost înregistrată în anul 2011, însumând aproximativ 4 miliarde de euro și situându-se pe locul 8 în Europa, după state precum Franța, Germania, Italia și Spania și întrecând toate țrăile vecine, în clasament. Asta ar putea explica totul: cu cât obiectivele turistice devin mai accesibile, cu atât ele vor avea parte de mai mulți turiști, nu?

Ei bine, pentru Valentin Stancu, nu infrastructura este lucrul pe care ar trebui să ne bazăm, ci frumusețea peisajului natural:

Trebuie să recunoaștem că avem un atuu – turiștii străini nu vin la noi pentru urbanizare, dezvoltare sau infrastructură, ci tocmai pentru a experimenta sălbăticia unor locuri, naturalețea oamenilor, mirosul fânului și zgomotul animalelor domestice care se întorc de la pășune.

A povestit acesta.

Într-adevăr, datele de pe INS ne arată că din 2010 până în 2020 s-au deschis 1668 de pensiuni agroturistice, aproape dublu față de perioada 2000-2010, când s-au deschis 954. Mai mult decât atât, în 2021, pensiunile agroturistice reprezentau aproape 38% din toate structurile de cazare din România.

Voucherele de vacanță

Totuși, a intervenit o problemă: pentru mulți români, destinațiile turistice cât mai departe de casă au devenit o tentație tot mai mare, ceea ce este vizibil și în numărul de plecări al turiștilor, care a continuat să urce, conform INS. Turismul domestic se afla într-o adevărată cumpănă, iar găsirea unei soluții era un lucru iminent.

Astfel, a fost introdusă legea voucherelor de vacanță.

A fost o revigorare a turismului românesc. Un număr mare de persoane din sectorul bugetar, la început, mai apoi și din sectorul privat, au cheltuit banii alocați în infrastructura românească și, de cele mai multe ori, au suplimentat fondurile din resurse proprii.

Ce înseamnă, de fapt, conceptul de voucher de vacanță? Ideea a fost pusă în aplicare în 2015, atunci când toți lucrătorii din sectorul public beneficiau de vouchere de vacanță în valoare de maxim 5400 de lei, pe an, pe care le puteau folosi pentru a-și petrece zilele libere la orice structură de cazare din România, care primise aprobare de la Ministerul Turismului. Scopul? Eliminarea „turismului la negru” și promovarea petrecerii vacanțelor în structuri de cazare înregistrate la stat. Mai mult decât atât, a însemnat o încercare de a readuce la viață turismul domestic de altădată.

Printre persoanele care au beneficiat de voucherele de vacanță se află și Mornea Cristina, o învățătoare în vârstă de 48 de ani de la Școala Gimnazială Lucieni și o mare adeptă a concediilor petrecute în afara țării. Odată cu voucherele de vacanță, însă, a descoperit că vizitele prin țară nu sunt așa de rele precum credea și s-a convins că și România are foarte multe lucruri de oferit:

Nu cred că am mers la fel de mult prin țară cât am mers în anii aceștia, de când am tichete de vacanță. Te tentează. Știu că există posibilitatea de a alege dacă le vrei sau nu, dar niciodată nu am zis nu!

Cristina recunoaște că, inițial, nu a fost încântată de idee. Pe parcurs, însă, vizitele făcute cu ajutorul voucherelor de vacanță au convins-o să revină în anumite locuri și să descopere cât mai multe – au reprezentat o oportunitate.

La început mi s-a părut așa de ciudat. Nici nu știam unde să merg cu ele, ce să vizitez. Pur și simplu mă trezeam că nu mai am mult timp și că trebuia să le folosesc, până nu expirau. Cred că cea mai ciudată călătorie, pe care nu m-aș fi așteptat niciodată să o fac, și pe care probabil că nu aș fi făcut-o dacă nu erau împrejurările acestea, a fost la Sovata. Și, surprinzător, mi-a plăcut mult.

Pe Platforma europeană de combatere a muncii nedeclarate putem vedea cum, în urma instaurării legii tichetelor de vacanță din 2018, numărul operatorilor din sectorul turistic care au aplicat pentru o autorizație a crescut cu aproape 60%, față de anul precedent. Iar acest pattern s-a menținut și în 2019, cu o creștere de 65%.

Pe partea de promovare, Valentin Stancu susține că au avut loc două fenomene interesante:

Putem vedea și două aspecte negative. Primul ar fi supraaglomerarea unor orașe, obiective, stațiuni pentru că foarte mulți bugetari au concedii în aceeași perioadă, astfel că au fost aproape alungați cei care plăteau și se bucurau de vacanță în mod obișnuit. Pe lângă asta, acordarea voucherelor nu forțează suficient dezvoltarea infrastructurii turistice. Percepția că este un turism „gratuit”, în consecință nu poți fi foarte pretențios cu serviciile oferite este o percepție falsă, dar des întâlnită.

Aici puteți găsi sursele din dashboard

Harta de mai sus ne arată, în mod clar, felul în care această supraaglomerare a fost generată, prin intermediul tichetelor de vacanță, îndeosebi în locurile cele mai frecventate de către turiști – litoralul și zonele montane. Cel mai bun reper ar putea fi județul Brașov care, încă din 2015, a început să înregistreze creșteri din ce în ce mai mari ale numărului de turiști. Dacă în 2014, numărul de turiști a crescut cu numai 15 000, din 2015 până în 2019, numărul a crescut cu aproximativ 100 000, de la an la an.

Procentul de ocupare al unităților de cazare din România ne arată și el cât de mare a fost impactul tichetelor de vacanțe asupra dinamicii turismului românesc, întrucât gradul de ocupare al cazărilor s-a aflat într-o continuă creștere, încă din anul 2015 (o diferență de aproape 3% între 2014 și 2015, în timp ce între 2013 și 2014 a fost o diferență de numai 1%).

Totodată, ne putem da seama că Cristina nu a fost deloc excepția de la regulă, din moment ce procentul persoanelor mai înaintate în vârstă, care au participat la turismul românesc a început și el să crească, odată cu introducerea voucherelor de vacanță. Gradul de participare al oamenilor cu vârste cuprinse între 55 și 64 de ani a cunoscut o creștere de aproape 5%, înregistrând cea mai mare valoare din ultimii 8 ani. La fel a fost și cazul persoanelor cu vârste cuprinse înte 45 și 54 de ani, unde creșterea a fost de aproape 4%. Cu siguranță că tendința acestor categorii de vârstă de a călători mai mult s-a datorat, în parte, și introducerii voucherelor de vacanță.

Pandemia de Coronavirus

În ciuda dezvoltării anevoioase a turismului din 2011 până în 2019, întreaga lume a fost luată prin surprindere în luna martie a anului 2020, când pandemia de Coronavirus a apărut, parcă de nicăieri, de peste mări și țări. Nu numai că oamenii în sine au avut de suferit, însă și diferitele ramuri ale economiei mondiale au fost afectate, în mod direct, de către această tragedie. Una dintre aceste ramuri a fost chiar turismul, care, la începutul haosului pandemic, a cunoscut schimbări majore, față de anii precedenți.

Mii de zboruri au fost anulate, vacanțele au fost interzise, iar umanitatea s-a regăsit într-un impas, în ceea ce privește călătoriile. Practic, cu toții și-au restrâns ariile de interes și s-au întors în miliardele de înțelesuri ale cuvântului „acasă”.

Pandemia COVID a generat o reîntoarcere, inițial forțată, apoi îmbrățișată de mulți români, la obiectivele noastre, la valorile și specificul românesc. Numărul turiștilor a scăzut, dar a crescut interesul pentru unele obiective și orașe din România, a crescut dorința de a reveni la un mod de viață mai natural, mai aproape de specificul geografic al țării noastre.

A spus Valentin Stancu.

Statista oferă o imagine de ansamblu asupra impactului pandemiei din 2020 față de mobilitatea turiștilor din întreaga lume. Deși aportul turistic de pe toate continentele a scăzut considerabil, Europa a fost cea mai afectată. Dacă în 2019, Europa a găzduit aproximativ 750 de milioane de turiști din toată lumea, numărul a ajuns la numai 235 de milioane, în 2020.

Acest trend descendent dintre 2019 și 2020 s-a reflectat, bineînțeles, și în turismul românesc. Graficul de mai sus, realizat pe baza informațiilor preluate de pe site-ul INS, ne arată că, între 2019 și 2020 a avut loc cea mai abruptă scădere (de peste 60%) a numărului de turiști străini veniți în țară din ultimii 15 ani.

Putem spune că acest lucru este și el relevant, având în vedere faptul că turiștii străini au contribuit la 4,2% din exporturile totale ale turismului românesc, care în 2019 au ajuns la aproximativ 18 miliarde de lei, conform World Travel and Tourism Council. În 2020, procentajul a scăzut și el, la numai 1% dintr-un total de 3,7 miliarde de lei. Ce a însemnat asta? Practic, frica față de virus i-a influențat pe oameni să stea acasă, să își păstreze banii și să își exploreze spiritul aventurier în locuri mai puțin extravagante sau mai puțin cunoscute decât veșnicile destinații turistice din Europa.

Bineînțeles că cei care se bazau pe turism ca sursă de venit au avut și ei de suferit. În urma unei discuții purtate cu Ioana Domnița, proprietara unei pensiuni din Cluj-Napoca, am înțeles cât de devastator a fost impactul pandemiei, asupra micilor antreprenori din turism

Am fost nevoiți să închidem, pe perioada carantinei și am rămas așa, până în 2021. Acum mai avem un pas până la faliment. Și da, pot da vina în totalitate pe pandemie. Înainte de Covid-19, nu îmi amintesc să fi avut perioade în care să nu fi avut niciun client. Nu pot ține o pensiune întreagă deschisă tot anul, doar ca să fie ocupată doar la Electric Castle și Untold.

Evident că toate acestea au dus și la scăderea drastică a contribuției turismului la PIB-ul țărilor din Uniunea Europeană. Conform Statista, contribuția sectorului turistic la PIB-ul României a ajuns, de la 6,1% în 2019, la 2,9% în 2020. Practic, acesta a fost înjumătățit. Spre deosebire de țările vecine, însă, România s-a situat pe locul al patrulea, fiind urmată numai de Bulgaria, care a înregistrat o scădere de aproape 60%. Primul loc a fost ocupat de către Ucraina, cu o scădere de numai 44,2%, al doilea de către Serbia, care a avut o scădere de 54% și al treilea de către Ungaria, cu o scădere de 54,4%, față de contribuția din 2019.

Ce va urma?

Trebuie să recunoaștem că turismul din România a cunoscut tot felul de schimbări de-a lungul anilor, fiind direct afectat de evenimentele care au avut loc, în tot acest timp. Nu putem decât să ne întrebăm: „Oare ce va urma?”. Ei bine, anul 2021 s-a arătat mai promițător. Odată cu introducerea certificatului verde și a vaccinării populației, mobilitatea dintre țări a devenit tot mai ușoară. Totuși, frica față de îmbolnăviri a rămas. Chiar și frica față de testul Covid-19, pentru persoanele care au ales să nu se vaccineze. România se află pe penultimul loc în clasamentul european, având o rată de aproape 88 de doze aministrate la suta de locuitori, în timp ce media europeană se situează la 196 de doze la suta de locuitori, conform ourworldindata.org. Acest lucru poate fi un factor care să afecteze turismul românesc, în anii ce vor urma.

Valentin Stancu este de părere că lucrurile pot fi, totuși, salvate:

Trăim într-o lume supusă incertitudinii și ambiguității, dar prin crearea unui plan și a unei viziuni la care să aderăm cât mai mulți români, vom înțelege că fiecare rotiță a sistemului duce la funcționarea normal sau chiar la prosperitatea tuturor celorlalte rotițe putem depăși aceste vulnerabilități. Un sistem de transport eficient, o agricultură ecologică și dezvoltată, o promovare bine gândită și targetată pe potențialii beneficiari vor putea sprijini dezvoltarea turismului deoarece oscilația duce la neîncredere, iar investitorii se sperie de venituri fluctuante si de lipsa unei previziuni sau a unui plan clar

În realitate, însă, domeniul turismului va reprezenta mereu ceva nesigur, motiv pentru care, pe viitor, nu vom putea niciodată să știm ce va urma, oamenii nu vor ști niciodată dacă vacanțele pe care le-au plănuit cu mult timp înainte chiar se vor îndeplini. Mai mult decât atât, valurile create de către pandemia de Coronavirus se vor vedea, chiar și peste câțiva ani. Potrivit Comisiei Europene de Turism, anul 2022 va fi cel mai bun pentru turismul domestic, în timp ce abia în anul 2024 vom vedea schimbări în bine în ceea ce privește turismul internațional.

Cât despre turismul românesc, concluzia pe care o putem trage este aceea că ne aflăm într-o continuă dezvoltare și că, deși nu suntem printre primele țări în clasamentul european, în multe domenii, turismul reprezintă o adevărată oportunitate de a ne remarca.

Material realizat de către Mornea Clara-Ioana și Robert Kiss