Harta Europei

Viitorul României: situația copiilor cu părinți plecați la muncă în străinătate

Context

Echipa PowerData Girls a decis să analizeze tematica în ceea ce privește situația copiilor din România, care au părinți plecați la muncă în străinătate, în corelație cu situația generală la nivel european, cu Marea Britanie – fostă țară membră UE –, dar și cu Republica Moldova – țară non-UE. Ne propunem să analizăm această situație din perspectivă socială, economică și psihologică, dar și pe mai multe paliere la nivelul statisticilor.

Mai exact, analiza noastră va porni de la situația copiilor din România care au părinții plecați la muncă peste hotare, corelată cu regiunea țării în care fenomenul este accentuat. Ulterior, toate aceste date vor fi corelate cu cele două țări mai sus menționate, pentru a se observa, la nivel macro-economic, care sunt diferențele generale dintre România și aceste țări și ce anume determină manifestarea fenomenului de migrație a românilor în țări mai dezvoltate.

Prezentarea datelor

Situația în România

Datele statistice despre situația copiilor din România cu părinții plecați la muncă în străinătate, la care ne vom raporta în cele ce urmează, au fost actualizate în luna septembrie 2021. Conform Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA), în luna septembrie 2021, la nivel național, 73.387 de copii aveau părinții plecați la muncă în străinătate. În același raport al ANPDCA divizat pe regiuni, observăm că mai bine de o treime din numărul total al copiilor cu părinți plecați la muncă peste hotare înregistrat la nivel național se înregistrează doar în Regiunea Nord-Est.

La o analiză a datelor înregistrate în Regiunea Nord-Est, observăm că 26.739 de copii au părinții plecați la muncă în străinătate. Dintre aceștia, 76% au un singur părinte plecat la muncă peste hotare, 14,23% au ambii părinți plecați la muncă în străinătate, iar 9,77% au unicul părinte susținător plecat.

De asemenea, luând în calcul aceleași date utilizate anterior și furnizate de ANPDCA, observăm că județele Suceava, Botoșani și Iași înregistrează cele mai mari valori din această regiune. Situația este vizibilă în harta de mai jos, în corelație cu toate datele înregistrate la nivel național.

La sfârșitul lunii mai 2022, ANPDCA a actualizat datele cu privire la numărul copiilor cu părinții plecați la muncă în străinătate, iar situația nu s-a îmbunătățit, ci, dimpotrivă, s-a agravat. Ultimele date despre această situație relevă că, în luna decembrie 2021, 76.170 de copii aveau părinții plecați la muncă peste hotare, cu aproape 3000 mai mulți decât statisticile din luna septembrie a aceluiași an. Prin urmare, numărul copiilor care rămân în țară, departe de grija părintească, crește pe seama unor factori, care determină decizia părinților de a pleca la muncă în alte țări dezvoltate economic, cu gândul de a le asigura suportul financiar necesar dezvoltării și creșterii copiilor.

  • Fenomenul de sărăcie, un factor pentru migrația în alte țări

Valorile mari înregistrate în această regiune pot fi puse pe seama fenomenului de sărăcie, care determină migrația populației active. Conform ultimelor date din baza de date TEMPO a Institutului Național de Statistică (INS), în anul 2020, Regiunea Nord-Est a României ocupă primul loc pe țară în ceea ce privește rata sărăciei relative – 35,6% – urmată de Regiunea Sud-Vest Oltenia (32,7%). Astfel, populația activă în câmpul muncii din această zonă migrează spre Occident. În 2020, aceeași bază de date statistice spune că aproape un sfert din totalul emigranților de la nivel național sunt din Regiunea Nord-Est.

Conform celor mai recente date publicate în anul 2019 de către Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), cele mai optate destinații pentru un loc de muncă al românilor sunt Germania, Spania, Italia și Marea Britanie. Italia se află pe primul loc în topul țărilor din UE, unde peste un milion de români aleg să muncească aici pentru un viitor mai bun, în timp ce în Germania sunt 680.000 de români, iar în Spania – 573.000. Alte țări în care românii decid să migreze sunt Canada, Statele Unite ale Americii, Franța sau Ungaria.

Pe primul loc în topul țărilor non-UE preferate de români se află Marea Britanie – țară ieșită recent din UE – , unde circa 404.000 de români încă mai erau aici, în 2020, conform Biroului Național de Statistică al Marii Britanii, citat de Ziarul Financiar.

Situația în alte țări

  • Comparația economiei României cu cea a Marii Britanii

Având aceste date, am comparat situația României cu situația Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, țări opuse din punct de vedere economic. În anul 2020, în Marea Britanie, PIB-ul era aproximativ 40.000 de dolari/cap de locuitor, în timp ce în România, PIB-ul era aproximativ 13.000 de dolari/cap de locuitor, de aproape trei ori mai mic. Prin urmare, să analizăm impactul pe care PIB-urile celor două țări îl are asupra ratei de copii cu părinți plecați la muncă peste hotare.

Din cei aproximativ 3,9 milioane de copii pe care îi avea România în iulie 2021, conform Institutului Național de Statistică, 1,88% dintre aceștia au părinții plecați la muncă în străinătate. În schimb, conform Biroului Statisticilor Naționale din Marea Britanie, această țară are o statistică mai generală: doar 4483 de copii se află în situația în care părinții lor sunt strict plecați din țară, fără a fi menționat motivul. Astfel, deși procentul acestora, raportat la o populație totală a copiilor de aproximativ 11,5 milioane, este de 0,039%, acest procent este, în realitate, mult mai mic, dacă statistica ar fi punctuală pe situația părinților plecați la muncă în străinătate.

Așadar, având aceste date, putem spune că PIB-ul joacă un rol important în migrația adulților în alte țări și, implicit, în rata copiilor care au părinții plecați la muncă în străinătate.

  • Comparația economiei României cu cea a Republicii Moldova

În același an 2020, PIB-ul României era aproximativ 13.000 de dolari/cap de locuitor, în timp ce Republica Moldova are o situație mult mai dramatică: aceasta are un PIB de 4550 de dolari/cap de locuitor. Prin urmare, nu doar din România se migrează foarte mult, ci și din Republica Moldova. Aici, aproape 35% din populație se află peste hotare. Potrivit site-ului Worldometers, populația actuală a Republicii Moldova este puțin peste 4 milioane de locuitori, în timp ce Biroul Național de Statistică (BNS) transmite că numai 2,6 milioane de persoane au reședința pe teritoriul țării. Întrucât statisticile migrației din Republica Moldova sunt disponibile până în anul 2018, putem spune că procentul mare al emigranților – de aproximativ 35% – din această țară se datorează faptului că aceștia decid, de cele mai multe ori, să emigreze ilegal.

Prin urmare, cele două țări au un număr mare de emigranți, întrucât situația economică îi forțează pe mulți dintre ei să plece în Vest, datorită economiei mai bune.

  • Cum este situația economică la nivel european

Având toate aceste date, să analizăm care este situația economică la nivel european, pentru a vedea din ce cauză românii aleg unele țări pentru a câștiga mai mulți bani și pentru a le asigura copiilor un trai mai bun.

În România, la 1 ianuarie 2022, salariul minim brut pe țară este 2550 de lei, conform Hotărârii de Guvern nr. 1071/4 octombrie 2021, adică echivalentul a 515 euro. Neluând în considerare statele menționate în raportul Eurostat ca neavând un salariu minim legiferat, media europeană a salariului minim este 1003 euro, deci dublul salariului minim brut în România. Conform aceluiași raport, publicat la începutul anului 2022, salariile minime din Germania, Franța și Spania, țări în care românii emigrează majoritar, ajung de 2-3 ori mai mari, la 1000-1600 de euro, decât salariul din România. Așadar, se explică de ce românii, mai ales din Regiunea de Nord-Est a țării, migrează în țările vestice, pe fondul ratei mari a sărăciei din această regiune și a nivelului de trai.

  • Starea social-psihologică a celor aflați în această situație

Până acum, datele au relevat faptul că un număr considerabil de copii au părinții plecați la muncă în străinătate. Aceștia nu pleacă, de cele mai multe ori, de bună voie, ci nevoiți de circumstanțe economice, pentru a le oferi copiilor un trai mai bun. Aceste decizii ale părinților – de a-și părăsi motivat copiii – vin cu repercusiuni asupra stării morale și psihologice ale copiilor, iar greutățile provin din toate perspectivele: copiii se distanțează de propriii părinți, comportamentul acestora se schimbă, iar dorul grijii părintești nu poate fi suplinit de nimic altceva în afară de prezența efectivă a acestora în viața copiilor.

  • Cum reacționează copiii la plecarea părinților

Pentru a înțelege mai bine amploarea impactului acestui fenomen asupra copiilor, dar și a părinților, am stat de vorbă cu Bogdan Urziceanu, de profesie psihoterapeut. Acesta declară că, pe parcursul activității sale profesionale, aproximativ 50-60% din totalul copiilor cu care acesta a interacționat au avut cel puțin un părinte plecat la muncă peste hotare. În plus, acesta a distins două categorii de copii aflați în această situație, în funcție de interpretarea deciziei părinților de a pleca la muncă în străinătate: ,,În prima extremă, avem acei copii care dezvoltă o atitudine ostilă față de părinți pentru că aceștia se simt abandonați și lăsați fără atenție. Ei nu au acea capacitate de a înțelege faptul că părinții lor merg acolo forțați de anumite împrejurări. La celălalt pol, am întâlnit niște copii puțin mai mari, care au înțeles motivele pentru care părinții lor pleacă. În alte cazuri, chiar părinții sunt cei care au găsit acea formulă prin care reușesc să-și țină copiii aproape: aceștia vorbesc zilnic cu ei, se întâlnesc prin apeluri video, iar copiii învață să se descurce singuri și să se responsabilizeze.”

În plus, acesta este de părere că plecările repetate ale părinților îi destabilizează emoțional pe copii și nimic nu poate compensa lipsa acestora, mai ales că ,,efectul plecării îndelungate de lângă copii dispare temporar până în momentul în care părinții aleg să plece din nou.”

Același lucru l-a putut observa și coordonatorul Centrului de Zi ,,Mozaic” al Fundației de Sprijin Comunitar (FSC) din Bacău, Gabriel Măgurianu. Acesta a declarat că voluntarii care vin la centru pentru a-i ajuta la teme pe copii sunt foarte așteptați de către aceștia și că necazurile de acasă sunt date uitării atunci când sunt la centru. ,,Lipsa părinților generează și un comportament tipic, dacă îl putem numi așa. Sunt mai închiși în ei, iar voluntarii observă că orice lucru le distrage atenția de la teme. În schimb, aceștia manifestă o bucurie amestecată cu tristețe în perioada sărbătorilor. Mulți sunt bucuroși că primesc dulciuri, haine și rechizite noi de Crăciun și se laudă cu asta în fața celorlalți prieteni de la centru, pentru a se afla în centrul atenției.”

În plus, coordonatorul centrului a observat că în perioada sărbătorilor, copiii fac desene în care se află familiile lor în formulă completă, semn că dorul purtat de cei mici se accentuează în această perioadă. Cu atât mai mult, dorul pentru părinți s-a intensificat în perioada restricțiilor pandemice, atunci când aceștia nu s-au putut întoarce în țară, alături de copiii lor. ,,A fost foarte dificil să le dăm un impuls în această perioadă, însă ei par că se țin bine psihologic. În realitate, însă, nu cred că știm ce se află, cu adevărat, în sufletul lor.”

Pentru a ilustra și mai bine acest fenomen, am stat de vorbă cu trei copii a căror părinți sunt plecați la muncă peste hotare. Doi dintre aceștia sunt minori, iar al treilea, major în acest moment, se confruntă cu această situație încă de când era minor.

Primii doi copii – a căror nume nu vor fi divulgate, pentru protejarea identității acestora din punct de vedere legal, au 7 și, respectiv, 12 ani și sunt frați. Cei doi sunt beneficiari în cadrul Centrului de Zi ,,Mozaic”, al Fundației de Sprijin Comunitar din Bacău. Mama acestora a plecat să muncească în străinătate în urmă cu patru ani, iar cei doi frați au rămas în grija bunicii materne, întrucât tatăl a divorțat de mama copiilor. Aceasta se întoarce în țară de două ori pe an, cu ocazia sărbătorilor pascale și de Crăciun. Cei doi frați se află într-o situație delicată, neavând, direct, sprijinul și grija vreunuia dintre părinți.

Fratele mai mare a resimțit din plin schimbările produse în familie, realizând greutățile pe care trebuie să le confrunte: ,,La început, nu am înțeles de ce tata ne-a lăsat în grija bunicilor, dar mi-am dat seama că el nu ne mai voia pe mine și pe sora mea. Bunica ne îngrijește cum poate ea mai bine, dar are o vârstă de acum și nu mai e în puteri. Am învățat să am grijă de mine și de sora mea, să fac curat în curte, în casă, și să fac și câte ceva de mâncare. Mama ne trimite bani, dar, uneori, o văd pe bunica plângând și când o întreb ce a pățit, îmi spune că îi este greu. De fapt, cred că nu îi ajung banii trimiși de mama ca să ne crească, dar nu vrea să îmi spună adevărul. Mă bucur să o văd pe mama de sărbători, dar îmi doresc să vină acasă mai des, măcar pentru sora mea, că ea plânge mai mult de dorul ei. Eu m-am obișnuit cu ideea că mama nu e lângă noi, dar înțeleg că ne crește, și ea, cum poate.”

Sora acestuia pare a fi mai afectată pe plan emoțional, neînțelegând motivul real pentru care mama lor a plecat să muncească în altă țară: ,,Îmi este foarte dor de mama. Tata ne-a lăsat în grija mamei, dar nu înțeleg de ce mama ne-a lăsat în grija bunicii de atâta timp. Mi-a zis că se duce să lucreze în afară ca să câștige bani și să îmi cumpere păpușa pe care o vreau. Cât de scumpă este păpușa, de nu se mai întoarce de tot? Dacă știam, nu îi mai spuneam că vreau păpușa aia și rămânea lângă mine.”

Mădălina este cel de-al treilea exemplu în această situație. În vârstă de 20 de ani, ea s-a confruntat cu episodul primei plecări a mamei sale la vârsta de 8 ani, atunci când părinții ei erau deja divorțați. Deși păstra legătura cu tatăl ei și o susținea, din când în când, și financiar, mama ei a fost cea care a crescut-o și a fost sursa de venit de-a lungul timpului. Rudele au sprijinit-o aici, în țară, câtă vreme mama ei era plecată în străinătate: ,,Mama vine de 3-4 ori pe an. Nu mă simt într-un anumit fel atunci când vine sau când pleacă, ci sunt la fel de indiferentă în situațiile astea. Ținem legătura, chiar dacă e plecată în altă țară, dar nu o blamez pentru decizia asta. Știu că o face pentru mine, ca să mă crească. Relația dintre noi nu s-a schimbat.”

  • Cum văd părinții plecarea de lângă copii

Nu doar copiii sunt afectați emoțional de această situație, ci și cei care le provoacă un gol sufletesc: părinții plecați peste hotare. Vitalie este tatăl a doi copii și este plecat la muncă în Marea Britanie din anul 2017. Acesta așteaptă cu nerăbdare momentul revederii cu copiii săi în fiecare an, însă cu greu se desparte de aceștia.

,,Sunt 5 ani de când îmi văd familia odată pe an și atunci pentru o perioadă scurtă de timp. Nu sunt alături de ei în cele mai importante și frumoase momente din viața lor, iar asta mă indispune și mai mult. Nu am plecat de viață bună, ci dintr-o necesitate și din dorința de a le oferi copiilor mei tot ceea ce nu am avut eu. Nimic nu poate compensa lipsa mea de lângă ei, oricât efort aș depune. Revederea e dulce și mult așteptată, dar despărțirea e sfâșietoare. E incredibil de dureros să îți vezi copilul în lacrimi la plecare, mai ales atunci când știi că următoarea revedere este abia la anul.”

Concluziile acestor date

Situația copiilor din România, care au părinții plecați la muncă peste hotare, este îngrijorătoare de la statistică la statistică. Economia țării noastre, în comparație cu a altor țări, este cauza principală pentru care din ce în ce mai mulți părinți aleg să lucreze peste granițe, pentru a le asigura copiilor un trai mai bun. Copiii aflați în această situație sunt afectați pe plan emoțional și psihologic, iar reacția lor este de a se închide în ei, fără să discute cu cineva, pentru a putea înțelege și a trece mai ușor peste acest episod.

Ce poate face statul pentru ei? – să îi sprijine moral, să le ofere tot suportul pentru a înțelege corect circumstanțele în care părinții aleg să plece sau, cel mai important, să creeze condiții optime de muncă aici, în țară, pentru ca aceștia să nu mai fie nevoiți să stea departe de copii. În acest fel, prin crearea condițiilor de lucru și acordarea unor salarii care să asigure un trai decent, sărăcia relativă, migrația populației și numărul copiilor care stau departe de grija părintească ar scădea și, implicit, ar spori traiul unei vieți mai bune aici, în România.

Autori: Diana Nunuț, Andreea Obreja, Andreea Pelivan