români care pleacă sau așteaptă

România înstrăinată. O analiză asupra situației emigranților din România.

Începând cu anii ‘90 și până în prezent, câteva milioane de români au părăsit țara natală, aspirând spre un viitor mai bun, în afara granițelor. Tiparele se cunosc. Fie că s-au săturat de sistemul politic reciclat odată la câțiva ani sau doresc să le ofere copiilor săi un trai mai bun, în fiecare an rămânem tot mai puțini în țară. Cifrele sunt cu atât mai îngrijorătoare dacă folosim procente, în loc de numerele propriu-zise. 



O bună parte, au plecat însă cu gândul de a reveni în țară, mai ales datorită familiilor lăsate poate în urmă, însă alții au ales să se identifice în totalitate cu locul și cultura în care au plecat, stabilindu-se definitiv acolo. Acest lucru are două tăișuri. Unii oameni și-au luat familiile împreună cu ei, reușind să își creeze acolo traiul ideal la care au visat, alții însă, au lăsat în urma lor familii, copii tânjind după părinții lor, singura modalitate de comunicare cu aceștia fiind apelurile video sau vizitele o dată la câteva luni sau chiar ani.

Mai există totodată o variantă aleasă de o parte dintre români, cărora le este mai greu să se desprindă de țara natală, pentru a pleca definitiv sau temporar dar pe o perioadă mai lungă și anume, plecarea la anumite intervale de timp, doar pentru un sezon. 

„E o variantă mai ușor de înghițit, mai ușor de acceptat pentru copiii mei. Nevoia de bani există și văzând că cea mai bună opțiune e afară, a trebuit să merg, Da’ nu am vrut să fiu departe de familie pentru mult timp și nici nu îi puteam duce pe toți. De-aia am optat așa. Și mă duc doar o dată pe an, 2-3 luni. Apoi sunt înapoi cu familia. E mai bine așa decât să ne mutăm acolo cu totul… Nu e foarte greu, drumul e cel mai obositor, dar odată ce ajungi acolo, îți vezi de treabă și timpul trece.” 

Țirtea Elisabeta, casnică și îngrijitor persoane vârstnice în Italia

Una dintre principalele destinații în care se pleacă de la noi din țară, pe lângă altele precum, Germania, Franța, Anglia, Spania șamd, este Italia. Aceasta fiind relativ aproape ca distanță față de România, și cu un salariu de aproximativ 4 ori mai mare ( 7,7 EUR/oră România, 28,8 EUR/oră Italia, conform EUROSTAT în 2019), este bineînțeles atractivă pentru emigranții români.

Conform datelor oficiale publicate de Institutul Național de Statistică din Italia (ISTAT), la 1 mai  2020, numărul total al cetățenilor români rezidenți era de 1.145.718, în creștere cu +0,2% față de 01.01.2019. Acest lucru duce ca comunitatea românească din Italia să reprezinte 22,76% din totalul străinilor, fiind urmată de comunitatea albaneză 8,3% (440.854 persoane) și Maroc 8,14%. (sursă Ionuț Florin Urs, Viceconsul Ambasada României din Republica Italiană).

Așa cum arată și graficele, după o scădere treptată începând din anul 1995 pană în perioada 2005-2007, numărul emigranților definitiv români la nivel național, a crescut aproape în fiecare an, ajungând ca în 2018 să fie atins vârful de 27229 de persoane.


Cu toate acestea, datele prezentate mai sus prezintă doar o parte a ceea ce înseamnă fenomenul migrației în totalitate. Realitatea este mult mai dură de atât. Nu am inclus până acum numărul emigranților temporari (adică românii plecați în străinătate dar care încă au domiciliul stabilit în România) care este nemăsurat mai mare. Dacă în prima fază am vorbit de mii sau zeci de mii, aici este vorba de ordinul milioanelor.


Setul de date folosit pentru realizarea vizualizărilor de mai sus se găsește aici.


Material realizat de Ardelean Marcus și Bodoașcă Tudor.