Industria cinematografică din România în ultimii 10 ani

Problema industriei cinematografice din țară este una tot mai vizibilă pe zi ce trece, mulți dintre tineri alegând confortul casei lor pentru a viziona un film în detrimentul mersului la o proiecție. Situația actuală în care ne aflăm cu toții nu a făcut nimic decât să înrăutățească lucrurile și să ne cufunde tot mai tare în fața micilor ecrane. Dar ce înseamnă cu adevărat acest spectru al culturii?

Andrei Cojoc, membru al Serviciului Public de Administrare a Obiectivelor Culturale, responsabil de cinema-ul Dacia din Mănăștur și membru al Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca a fost de acord să vorbească cu noi câteva lucruri despre cultura aceasta a cinematografiei, o ramură artistică care devine tot mai populară în România.

Filmul a reprezentat încă de la începuturile sale un mijloc de exprima atât viziunea cineastului cât și un barometru al spiritului vremii. Privit la începuturi doar ca un mijloc de divertisment, mai târziu ca un instrument de propagandă, filmul a devenit o parte indispensabilă a spectrului artistic internațional. 

Andrei Cojoc

Dorință există, întrucât tinerii o manifestă prin simpla cerere a festivalurilor de film, TIFF (Festivalul Internațional de Film Transilvania) fiind o dovadă clară a acesteia, însă, unde se află obstacolul care împiedică tinerii să vină în număr cât mai mare la spectacole și proiecții?

Bogdan Beșliu, coordonatorul în mediul online al Festivalului Internațional de Film Transilvania, actual selecționer de filme la Comedy Club în Cluj-Napoca, este un împătimit al cinematografiei românești și susține cu tărie faptul că produsele culturii și anume filmele, spectacolele sau proiecțiile de orice gen, cântăresc o deosebită importanță în pilonii societății.

Cultura, prin produsele ei – filme, spectacole de teatru, concerte, cărți, sculpturi, portrete etc. ne oferă posibilitatea de a privi în afara spațiului nostru obișnuit. Ne poartă și ne fac cunoștință cu viziuni extrem de diferite de ale noastre (uneori), cu tipuri noi de umor, limbaj al trupului, mentalități și atitudini diferite de cele din jurul nostru. Câți dintre noi pot călători în toată lumea pentru a întâlni toate societățile globului? Prea puțini. Cei mai mulți învățăm toate aceste aspecte prin manifestări culturale.

România în contextul european al situației cinematografice



Vizualizările de mai sus prezintă situația țării din punct de vedere cinematografic. În dasboard putem observa 3 vizualizări diferite, fiecare având rolul de a arăta cât de mult îndrăgesc românii ieșirile la cinema și cât de atrași sunt de această sferă culturală. Pentru a putea explica mai bine fiecare situație, am realizat o serie de analize puțin mai detaliate în următoarea parte.

Primul grafic prezintă evoluția spectacolelor difuzate la cinematografele din țară din ultimii 10 ani. Datele folosite pentru realizarea acestui grafic au fost preluate de pe Institutul Național de Statistică și au fost curățate, iar setul de date poate fi văzut aici. Putem remarca faptul că din 2009, numărul acestor spectacole a crescut considerabil, ajungând ca în 2019 acesta să atingă aproape 650 de mii de spectacole. Astfel, putem spune că în ultima perioadă tot mai mulți români au ales spectacolele, iar cinematografele din țară au fost un loc potrivit pentru aceștia.

Al doilea grafic conține date preluate de pe Institutului Național de Statistică. În anul 2019 s-au înregistrat un număr total de 97 de cinematografe în România. Numărul acestora a crescut treptat în ultimii 10 ani, întrucât în 2010 erau înregistrate doar 68. Spre comparație cu alte țări europene, România face parte din cele mai „sărace” țări atunci când vine vorba despre numărul cinematografelor. Într-un articol publicat în Thrillist intitulat What every European country is the worst at, România a fost clasificată țara cu cele mai puține cinematografe din Europa, iar această afirmație s-a dovedit a fi adevărată. Conform statisticilor realizate de UIS (Unesco Institute for Statistics), în 2017, România avea doar 90 de cinematografe, spre deosebire de Italia care avea 1204, Franța care înregista 2046 sau Germania 1612.

La o primă vizualizare, putem observa faptul că în țară numărul cinematografelor este relativ constant, în majoritatea județelor găsindu-se un singur cinematograf sau două. La polul opus se află București, acolo unde cetățenii se bucură de 16 cinematografe în funcțiune, însă, nu putem spune același lucru și despre locuitorii din Sălaj, care, din păcate, nu au niciun cinematograf activ și sunt obligați să se deplaseze în Zalău pentru o proiecție. Putem considera acest lucru ca fiind un punct slab al cinematografiei românești, atât lipsa cât și numărul insuficient al cinematografelor, pot duce ușor ușor la scăderea numărului de spectatori.

De asemenea, putem observa, în ultimul grafic, parcursul numărului de spectatori din ultimii 10 ani. Conform statisticilor din 2020 de pe pagina Centrului Național al Cinematografiei (CNC), pe care le puteți găsi aici, numărul persoanelor care merg la cinema la filme a crescut considerabil cu fiecare an, din 2009 până în 2017. O dată cu apariția serviciilor de streaming precum Netflix, HBO GO și Amazon Prime, numărul spectatorilor care mergeau la cinema a început să scadă puțin câte puțin în următorii ani. Așadar, o dată cu aceste schimbări, oamenii nu au mai simțit nevoia să vizioneze un film la cinema, lăsându-se cuprinși de confortul și comoditatea pe care le oferă aceste noi servicii apărute destul de recent la noi în țară.

Gabriela Bodea, purtătoare de cuvânt al Cinematografului Victoria din Cluj-Napoca, menționează faptul că este nevoie de mai multă implicare din rândul tinerilor pentru a trece acest prag care îi împiedică să meargă la cinema.

Orice film merită vizionat, pentru poveste, pentru atmosferă, pentru relaxare. Este nevoie de mai mulți tineri în cinematografe, de săli pline, de zumzete, de râsete. Anul 2020 nu ne-a lăsat să ne bucurăm de filme în adevăratul sens al cuvântului, sperăm că anul acesta va fi unul mai bun!

Cele mai vizionate filme din România în 2020

Baza de date de la Consiliul Național al Cinematografiei (CNC) a creat un top cu cele mai vizualizate filme din 2020 pe baza biletelor cumpărate și a spectatorilor pe care le-am folosit pentru a putea realiza această vizualizare și pe care le puteți găsi aici. Cu toate că anul 2020 a fost unul destul de dificil pentru industria cinematografică, funcționând doar în anumite perioade, destul de multe persoane au profitat de acea perioadă și au ales să vadă un film la cinema.

Conform Consiliului Național al Cinematografiei, filmul care a înregistrat cei mai mulți spectatori este Miami Bici, un film românesc, care a prins destul de mult teren în fața filmelor aduse din afară. Cu toate acestea, putem observa faptul că filmele românești sunt alese destul de rar de spectatori, preferate fiind, în general, filmele americane.

Prezintă festivalurile de film interes pentru publicul din România?

Despre cât de mult contează ca în țară să existe festivaluri de film, care să încurajeze tinerii să iubească cinematografia și arta cinematografică, ne povestește Flavia Dima, scriitoare de cronică de film, care, de asemenea, frecventează festivaluri atât în țară, cât și în străinătate.

În primul și în primul rând, pentru că armonizează oferta culturală din România cu cea din Occident, egalizează anumite experiențe culturale într-un grad mult mai mare decât în alte domenii artistice, unde fizicalitatea este un factor mult mai important (fie că vorbim de teatru sau dearta plastică / ceea ce am desemna cu Bildende Kunst în genere), ori față de literatură (unde se depinde încă masiv de traduceri). E un truism, dar același film se proiectează oriunde ajunge acesta să se desfășoare pe un ecran (făcând abstracție de cenzură, desigur).

La capitolul festivalurilor de film, România se clasează undeva la mijloc, căci nu putem spune faptul că suntem foarte dezvoltați din acest punct de vedere, dar nici nu putem nega faptul că peisajul festivalier din țară nu este unul destul de generos. Categoriile pe care ni le oferă acestea sunt vaste, publicul român având de unde alege. Cu toate acestea, la nivel național, se resimt goluri ce necesită o mai bună gestionare a bugetelor acordate culturii și, automat, cinematografiei. Bugete cu care țara noastră ar prezenta, într-un mod mai ofertant tinerilor, o cale mai complexă și interesantă spre industria cinematografică.

În România, există extrem de puține enclave în care se acordă atenția cuvenită proiectelor culturale de tot felul (precum AFCN). Deși îmi dau seama că implicarea sectorului privat/corporate în finanțarea cinematografiei este în creștere, ceea ce este desigur salutar, fără o implicare mai mare din partea statului vom rămâne la același stadiu la care ne aflăm și acum – a unei industrii (de la producție la festivaluri la comentariu critic etc.) care se desfășoară „în ciudata”.

Flava Dima, scriitoare de cronică de film

Publicul cere film, însă unde se află obstacolul pe care trebuie să-l ocolim atunci când vine vorba despre susținerea producțiilor de orice gen? Pentru ca un festival să supraviețuiască este nevoie de mult sprijin din partea autorităților, atât din punct de vedere financiar, cât și din punct de vedere organizatoric. Responsabilitatea nu cade numai pe umerii autorităților, cât și pe cei ai spectatorilor, căci, fără ei, festivalurile nu ar exista. Puțini oameni percep faptul că în spatele unui asemenea eveniment se depun ore întregi de muncă și efort pentru o reprezentație ireproșabilă. Ceea ce noi putem face, ca public, este să încurajăm cât mai mult evenimentele de acest gen, pentru că, în lipsa acestora pierdem detalii, construcții culturale și experiențe cu care nu ne vom mai întâlni niciodată.

E nevoie de înțelegere și de construcții strategice pentru ca astfel de evenimente să se dezvolte pe termen lung, să strălucească și să devină un punct de referință într-un oraș. Dacă nu vor fi susținute, foarte puține festivaluri vor reuși să supraviețuiască.

Bogdan Beșliu, coordonatorul în mediul online al Festivalului Internațional de Film Transilvania, actual selecționer de filme la Comedy Club

Cinematografe de cartier sau multiplex-urile din mall-uri?

Fotografie preluată de pe Unsplash

Dacă vorbim despre cinefili, putem foarte ușor să îi împărțim în 2 categorii: cei care preferă să vizioneze un film la cinema-ul din spatele blocului și să fie singuri în sală și cei care vor să urmărească un film într-o sală enormă, înconjurați de oameni. Deoarece am dorit să vedem cum se descurcă cinematografele de cartier când multiplexurile din mall reprezintă o concurență destul de greu de învins, am vorbit cu un reprezentant al unui astfel de cinema.

Pentru o mare parte a publicului, experiența unui film văzut în Multiplex reprezintă doar o parte a experienței de mall, conectată de cumpărături și food court-uri. Mai mult, cinematografele multiplex sunt de cele mai multe ori mai bine dotate din punct de vedere tehnologic față de cele din cartier (calitatea proiectorului, spațiului, scaunelor, sistemului de sunet). Nu este cazul cinematografului Dacia, care, în urma unui process de bugetare participativă a fost consolidat și utilat cu echipamente logistice moderne.

Andrei Cojoc

Cu toate că unele cinematografe au avut parte de renovări și se ridică la nivelul unor multiplexuri, ele nu sunt prea vizitate, iar publicul care încă îl vizitează este într-un număr foarte redus. Mai mult, pentru aceste cinematografe există diferite categorii de public spre care sunt îndreptate majoritatea spectacolelor.

O mare parte din cinematografele mai mici din România au optat pentru nișarea programului de filme, multe dintre acestea îndreptându-și atenția spre producțiile europene sau filmele de artă. Cât despre cinematografului Dacia, noi avem un program consistent de producții destinate copiilor. Mai mult, sala de cinema este locul în care se desfășoară și piese de teatru, teatru de papuși, concerte, spectacole de dans.

Andrei Cojoc

În ceea ce privește spectacolele pe care cinematograful Dacia alege să le difuzeze, putem spune că spectrul este unul destul de larg. Cetățenii pot alege dintre mai multe variante și categorii de spectacole.

Pe lângă producțiile destinate copiilor, Cinema Dacia oferă publicului clujean posibilitatea de a viziona ( reviziona) producții clasice ale cinematografiei europene și internaționale, prin intermediul programului de Cinematecă. Mai mult, Cinema Dacia este de mulți ani un spațiu de expunere al filmelor din cadrul festivalelor de film TIFF, Docuart, Comedy Cluj etc.

Andrei Cojoc

Concluzii

De la an la an, putem remarca o creștere, în paralel, a numărului de spectatori în cinematografele românești și a numărului de producții difuzate pe marile ecrane, fie ele românești sau străine. Consumul cultural și cinematografic în țară trebuie sprijinit din ce în ce mai mult atât din partea autorităților, cât și din partea publicului, pentru ca aceste experiențe pe care le poți trăi numai în cinematografe să nu ajungă pe cale de dispariție. În comunitatea celor care merg la filme trebuie adăugați tinerii, care, pe zi ce trece sunt tot mai absorbiți de mediul online și de tot ce le oferă acesta.

Acest articol a fost realizat de către Molea Karina Simona și Mitroi Iulia-Nicola.