Personal medical în ambulanță

Șofer în România – victimele imprudențelor rutiere

Accidentele rutiere sunt un subiect exploatat atât de posturile de știri, cât și de politicienii care promit să le reducă prin proiectele de infrastructură de la începutul mandatelor, dar despre care de cele mai multe ori nu mai auzim nimic ulterior. Subiectul pe care-l propunem conține o analiză a situației accidentelor rutiere din România și prezintă unde ne situăm la nivel european, comparativ cu celelalte state membre. Urmează să prezentăm modul în care a evoluat situația accidentelor și infrastructura rutieră în ultimii 10 ani și să încercăm să identificăm posibilele cauze ale unor cifre inimaginabil de mari privind numărul de victime de pe șosele. Acest subiect deschide automat și o discuție despre infrastructură, care dezvăluie punctele critice pe care România le prezintă la acest capitol.

În context european, media morților provocate de accidente rutiere este de 42 per milion de locuitori. În 2020 media a scăzut cu 17% față de anul precedent, iar de-a lungul ultimului deceniu (din 2010) s-a înregistrat o scădere de 37%. Țările care au înregistrat cea mai mică rată în ultimul an sunt, în ordine crescătoare, Islanda, Norvegia și Elveția, cu o medie de 20 de decese la 1 milion de locuitori. Un raport realizat de Consiliul European pentru Siguranța Transporturilor (CEST), în iunie 2020, arată că țările care au făcut cel mai mare progres în a reduce numărul de persoane care mor într-un accident rutier sunt Letonia, Lituania și Estonia, urmate de Spania și Irlanda. În ceea ce privește numărul mic de decese, Norvegia se află pe primul loc cu doar 20 de morți per milion de locuitori, alături de Suedia și Elveția cu mai puțin de 22 în anul 2019. Raportul arată că există o serie de țări care se implică activ în reducerea numărului de decese cauzate de accidente rutiere, dar, în ansamblu, situația în ultimii ani în Uniunea Europeană (UE) stagnează.

Situația din România

În ultimii 3 ani, în ceea ce privește rata accidentelor rutiere, România s-a situat pe primul loc la nivel european, de fiecare dată cu o rată mai mare de 90 de decese la 1 milion de locuitori. În numărul de decese sunt incluși nu numai șoferii și pasagerii, ci și bicicliștii și pietonii. Situată pe primul loc în 2019, România este urmată de Bulgaria (90 de decese la 1 milion), pe locul trei aflându-se Polonia, cu o rată de 77 de morți la un milion de persoane. Același raport menționat mai sus, oferit de CEST, arată că România progresează lent în prevenirea accidentelor rutiere. Din 2001 până în prezent, numărul de decese rutiere s-a redus cu 24% – o evoluție foarte mică în comparație cu Bulgaria (38%) sau Olanda (39%), care se află în aceeași categorie a țărilor cu un progres lent.

În ultimii 10 ani în România, cel mai mic număr a fost înregistrat în anul 2013, cu un total de 24.827 de accidente rutiere care au provocat vătămări corporale. Cel mai mare număr s-a înregistrat în 2019, cu o diferență de peste 6000 de accidente, comparativ cu șase ani în urmă. În fiecare dintre ultimii 10 ani, cele mai multe accidente s-au petrecut pe sectoarele de drum care trec prin localități.


Cristina este o tânără de 19 ani din Galați. La numai 4 luni de la obținerea permisului de conducere a fost implicată într-un accident rutier grav.

Nu știam ce m-a lovit. Am simțit că sunt într-un carusel și că mă învârt. Tot ce-mi doream era să se oprească.

Cristina era pe afară cu prietenii, într-o seară de miercuri. Tatăl ei se întorsese cu câteva zile în urmă din Germania, iar iubitul ei voia să îl vadă. În jurul orei 9 au plecat împreună către casa acestuia. Avea nevoie de mașina personală, pentru a se întoarce acasă, fiindcă, în perioada respectivă, restricțiile de noapte interziceau circulația după ora 10. Către casa Cristinei, fiecare a mers pe un drum diferit. „El a mers prin oraș și eu am vrut să merg pe faleză. Drumul ăla îl fac în fiecare zi și mi se pare un drum cât de cât mai lejer.”

Cristina povestește că se simțea foarte relaxată la volan, când a plecat spre casă. Drumul îi era familiar, așa că a dat muzica mai tare. Acul vitezometrului cobora ușor de la 66 km/h la 60.

Chiar mă trăsnise un gând înainte „măi, cum ar fi să fac accident acuma?” și la 5 secunde după s-a întâmplat impactul.

Pe drumurile din localități se produc cele mai multe accidente rutiere grave

Conform Eurostat, în 2019, România avea construiți 866 km de autostradă, situându-se pe a 10-a poziție dintre țările cu cei mai puțini km. Astfel, rata accidentelor rutiere produse pe autostradă ajunge la 30.6 per 100 km, comparativ cu o rată de 35.7 accidente la 100 km pe restul sectoarelor de drum.

Potrivit Institutului Național de Statistică (INS), prin accidente rutiere cauzatoare de vătămări corporale se înțelege orice accident care implică cel puțin o victimă, excluzându-se sinuciderile sau tentativele de suicid. Cele mai multe accidente rutiere care au produs vătămări corporale în România anului 2019 s-au petrecut pe sectoarele de drum care trec prin localități, ajungând la 25.778, potrivit INS.

Într-o conferință de presă din ianuarie 2021, Ministrul Transporturilor, Cătălin Drulă, ridică problema drumurilor naționale care traversează satele din România, declarând că „se poate construi la costuri mai mici şi mai rapid făcând drumuri expres în afara localităţilor […]. Pentru locuitorii de pe traseu, dar şi pentru conducătorii auto care merg pe aceste drumuri este un chin.”, menționând numărul ridicat de accidente și decese din localități.


Cristina circula pe drumul cu prioritate de la marginea localității ei, când a fost lovită frontal de un alt șofer care nu a oprit la stop. S-a învârtit cu mașina pe carosabil. „M-am simțit ca într-un carusel. Țin minte că aveam lacrimi în ochi și m-am încordat foarte tare cu mâinile pe volan. Nu am apucat să pun frână.” Airbagurile s-au activat și tot ce a putut să vadă a fost o imagine complet albă. 

Era un miros înțepător (n.r. cauzat de gazul din airbaguri). Chiar m-am speriat foarte tare și am zis că mor. Nu știam ce se întâmplă cu mașina. […] Noroc că aveam centura, altfel mă dădeam și cu capul de geam.

După momentului impactului, Cristina a coborât singură din mașină și s-a îndepărtat de vehicul, speriată de fumul care ieșea de sub capotă. I-a sunat pe cei apropiați să le spună de accident. Un prieten de-ai ei, care era în trecere și a văzut accidentul, a apelat 112. Poliția a ajuns în 40 de minute. Abia după au chemat și salvarea. 

Pe mine m-au luat la mișto. Mă durea fața, mă durea nasul și am întrebat-o pe femeia aia (n.r. personal ambulanță) dacă am ceva la față. Mi-a zis „nu, ai doar mult machiaj”.

În mașina care a provocat accidentul se aflau trei tineri de aproximativ 24 de ani. Cel din spate nu purta centura de siguranță. Cristina a conștientizat ce s-a întâmplat abia când a văzut daunele provocate de accident. Mașina „era invers față de cum ar fi trebuit ea să stea pe stradă. Am văzut și mașina lor care era în gard. Atunci am realizat ce s-a întâmplat: că am făcut accident și că este destul de grav”. Tânărul șofer implicat în accident a primit o amendă de 800 lei și i s-a suspendat permisul pentru două luni. Acesta circula cu o dovadă de permis, fiindcă în ziua accidentului își recăpătase dreptul de a conduce, după o altă perioadă de suspendare anterioară.

În primele zile după momentul accidentului, Cristina a continuat să conducă, dar numai când îl avea pe fratele ei pe scaunul din dreapta. Spune că încă circulă pe strada respectivă, fără să îi trezească amintiri neplăcute.

Dar am avut flashbackuri după o săptămână după incident… Stăteam și mă gândeam, vizualizam din toate unghiurile cum s-a întâmplat. Când m-am pus la volan singură prima dată, pot să zic că mi-a fost atât de frică. Și acum îmi este frică. Mă simt de parcă nu am pe nimeni aici care să mă ajute în caz de se întâmplă ceva.

Infrastructura rutieră în România

În anul 2019, România avea puțin peste 39 de mii de km de drumuri publice modernizate, comparativ cu anul 2009, când înregistra 24 de mii. În ultimii 10 ani, numărul autovehiculelor înmatriculate a crescut de la 6 la 10 milioane, ceea ce dus la aglomerarea drumurilor.

A crescut mai repede numărul de mașini comparativ cu sectoarele îmbunătățite de drum. Astfel, drumurile în general sunt aglomerate. Dar ca zone cu risc de accident, pot spune că pe DN-uri și pe drumurile europene, șoferii tind să depășească viteza legală. Mai sunt drumurile vechi, nereparate de primărie, care forțează șoferii să facă manevre de ocolire a gropilor și a obstacolelor, mulți trecând pe contrasens, gândindu-se că au prioritate. În mediul urban, accidentele se petrec în intersecții nesemaforizate sau sensuri giratorii deoarece nu se dă prioritate de dreapta.

declară Mihai C.; (fost) ajutor șef post – Inspectoratul de Poliție Județeană Galați

În anul 2016, România a înregistrat peste 30 de mii de accidente rutiere grave. Printre acestea, se numără și accidentul Andreei – o tânără din Suceava, la momentul respectiv minoră.


În apropierea Crăciunului, Andreea se întorcea de la mall cu o colegă de clasă. Organizau la școală Secret Santa și se îndreptau către stația de autobuz când au traversat strada. 

Mașina de pe prima bandă a oprit și logic ar fi trebuit să oprească și mașina de pe a doua. Eu eram puțin mai în față și a trecut mașina (n.r. de pe a doua bandă). M-a călcat pe piciorul stâng și m-a lovit cu oglinda în partea asta (arată către umărul stâng). Am căzut și am împins-o pe colega mea, ca să nu pățească ceva.

Tânărul șofer a încercat să frâneze, dar intenția a venit prea târziu. Vinovatul de accident a oprit să le ajute fete, dar Andreea spune „niciunul nu știam ce să facem. Eu nu știam că ar trebui să chem poliția.” 

Din cauza durerii de picior, Andreea a mers la spital în seara zilei respective, la câteva ore după producerea accidentului. Fiind vorba de un accident rutier, personalul medical a anunțat poliția.

A venit poliția și ne-a pus pe noi (n.r. fetele accidentate) să suflăm în etilotest.

A fost chemat și băiatul de 25-27 de ani care provocase accidentul. Acesta a fost supus unor analize de sânge, pentru a i se determina nivelul de alcoolemie. Andreea nu a depus plângere împotriva lui, considerând că vinovatul principal în această poveste este infrastructura rutieră, mai precis trecerea de pietoni poziționată neregulamentar. 

Despre momentul impactului, Andreea spune că nu a conștientizat ce i se întâmplă. „A fost foarte rapid totul. Nu m-a durut neapărat, dar m-am speriat. M-am speriat foarte tare.” Căzută în stradă, înconjurată de agitație și aglomerație, nu a simțit durerea provocată de impact, din cauza adrenalinei. Se temea că ceilalți șoferi o să înceapă să conducă peste ea.

Am simțit că puteam să mor dacă mergeam puțin mai în față. Ăsta a fost primul gând. Și eram destul de nervoasă, pentru că nu înțelegeam de ce lumea tinde să dea vina ori pe mine, ori pe el, în loc să se gândească de ce e trecerea aia pusă acolo.

După accident, Andreei i-a fost teamă o perioadă să traverseze strada. „În momentul ăla mi-am dat seama că dacă eram cu în pas mai în față, mă lua pe capotă.” 

Victimele accidentelor rutiere

În ultimul deceniu, județul Ilfov este singurul care a înregistrat o scădere a numărului de victime provocate de accidente rutiere. În celelalte regiuni ale țării se poate observa o creștere continuă. Datele includ trei categorii de coliziuni, așa cum se poate observa în grafic. În anul 2019, cele mai multe victime au rezultat în urma accidentelor în care au fost implicate cel puțin două autovehicule.

Anul 2014 a înregistrat peste 4500 de victime ale accidentelor rutiere în zona Sud-Muntenia. Andrei se numără printre ele.


Se întorcea de la o petrecere cu alți 5 prieteni, la miezul nopții. Mașina era condusă de singurul șofer care nu a consumat alcool, o fată de 18 ani care abia obținuse permisul de conducere. Mergea cu 70-80 km/h, pe un drum național drept.

A fost o secundă în care eram în aer și după aia eram afară pe geam, târându-mă prin cioburi.

Șoferița a început să se joace cu volanul, să-l tragă brusc într-o direcție, iar mai apoi să-l redreseze. Cei de pe bancheta din spate au început să țipe la ea, să se oprească.

„A doua oară când a făcut chestia asta a pierdut controlul volanului, la vreo 80 km/h. A ieșit de pe carosabil fix într-un șanț, moment în care mașina s-a răsturnat și am ajuns undeva la vreo 10 metri într-un câmp.”

Airbagurile nu s-au deschis, dar majoritatea persoanelor implicate în accident au avut doar câteva zgârieturi. Pasagerul din dreapta șoferului și-a fracturat brațul. Mașina era întoarsă pe dos, iar geamurile din spate sparte. Andrei a ieșit prin cel de lângă el. A mers să îi ajute pe ceilalți, împreună cu un alt prieten care reușise să iasă din mașină. La 20 de minute, câteva persoane care erau în trecere s-au oprit să îi ajute. Primul instinct al lui Andrei, după ce a prins un telefon, a fost s-o sune pe mama lui, să o asigure că e bine. Pasagerul din dreapta și Andrei, singurii cu răni vizibile, au mers la spital cu ambulanța. Ceilalți au fost preluați de mașina de poliție.

În ambulanță, i s-au scos cioburile din cap și din mâini. Adrenalina provocată de accident încă își făcea efectul. Andrei era panicat pentru că ambulanța mergea prea repede. La spital s-au întâlnit cu părinții lor și au fost investigați de personalul medical. Mai târziu, la secția de poliție, „ne-au luat declarațiile fără prea mare interes despre ce s-a întâmplat, doar să scoată niște declarații din noi să pună capăt serii. Mi se pare că n-aveau mare interes, că pentru ei era a, sunt niște tineri proști, care au făcut accident pentru că erau beți.

La șapte ani de la accident, Andrei încă se simte încordat când merge într-o mașină, în special în România, din cauză că șoferii sunt nevoiți de cele mai multe ori să efectueze depășiri pe contrasens.

Concluzii

Datele indică o creștere constantă, atât a numărului de accidente rutiere provocate pe șoselele din România, cât și a victimelor acestora. Modernizarea anumitor sectoare de drum nu pare să ajute în rezolvarea acestei probleme, având în vedere și numărul tot mai mare de autovehicule înmatriculate în fiecare an. Drumurile devin tot mai aglomerate, fapt ce crește șansele ca un accident să se producă. Cauzele diferă în funcție de situație, însă cele mai întâlnite sunt imprudența șoferilor, infrastructura rutieră deficitară sau o combinație dintre cele două. Este nevoie de o analiză mai amănunțită pentru a definitiva vinovații unor numere atât de mari de morți și răniți, însă un lucru e cert: accidentele rutiere ucid și trebuie să luăm măsuri pentru prevenirea acestora.

La realizarea acestui material au contribuit: Cristiana-Andreea Sîrbu, Ioana-Alina Redinciuc, Eric Szabo, Elena-Diana Tăbleț

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *