Legătura dintre Pata Rât și prețurile chiriilor din Cluj

 Până în luna martie a acestui an, chiriile erau în continuă creștere și nu păreau să se oprească. Clujul ajunse să fie orașul cu cele mai scumpe chirii din țară, datorită studenților și angajaților ce lucrează în domeniul IT. Însă, prin aceste chirii, orașul a ajuns să discrimineze o mare parte dintre români, care, teoretic, nu au acces la acestea.

Am stat de vorbă cu reprezentați ai oamenilor care ajung să fie evacuate, agenți imobiliari și chiriași, pentru a vedea cum se presupune să se descurce un om ce câștigă salariul minim pe economie și care stă în chirie, în Cluj-Napoca.

Am încercat să găsim legătura dintre persoanele evacuate forțat din locuințele sociale și creșterea chiriilor, dar și de a prezenta un exemplu, unde poate duce ilegalitatea, atunci când nu se încheie un contract între chiriaș și proprietar.

Despre Căși Sociale ACUM!

Căși sociale ACUM! este o mișcare ce a pornit ca o inițiativă civic-activistă, din cadrul Fundației Desire,  în 2016. Scopul acesteia este de a impulsiona crearea unui oraș pentru oameni, nu pentru profit.

George Zamfir este unul dintre inițiatorii proiectului. Acesta s-a mutat în 2014 în Cluj-Napoca, pentru a studia Sociologia, pe tema locuirii. Acum, la 33 de ani, nu doar că își dă doctoratul, tratând această problemă, dar și încearcă să facă o schimbare.

În decembrie 2019, George și cu asociații lui au organizat un marș, împotriva evacuării forțate, dar și a drepturilor chiriașilor, Clujul devenind cunoscut pentru prețurile mari ale chiriilor.

În Cluj-Napoca, există groapa de gunoi Pata Rât, ajunsă cunoscută pe plan local. Mai mult, la câteva sute de metri de groapa de gunoi locuiesc oameni, ajunși acolo din cauza evacuărilor forțate, de-a lungul anilor. Însă, ceea ce nu știm, este faptul că acest loc are legătură cu tot ce se întâmplă pe Piața Imobiliară. Asta încearcă Căși Sociale ACUM!  să aducă în prim-plan; istoria evacuărilor.

Cum abordează Căși Sociale ACUM! situația oamenilor din Pata Rât

Cele mai multe dintre publicații au o temă rasistă, când vine vorba de acest caz. Problema este că lor nu li se dă ocazia de a expune situația așa cum stă ea. Multe reportaje ies bine, dar se fac într-un mod superficial. Tu vii și filmezi ceea ce se întâmplă, ca la un accident, în care faci zoom pe rană, fără să explici contextul, pentru că asta șochează, deci vinde. Este foarte bine că tu te duci acolo și încerci să arăți câte fisuri are fractura, dar trebuie să arăți și motivul pentru care fractura este acolo.

Pe lângă acest lucru George încearcă să le dea o voce oamenilor de acolo. Îi susține și îi ajută să își expună problema în situații publice. Merge la ședințe de Consiliu, pentru a discuta cu autoritățile publice problemele locuitorilor din Pata Rât și îi reprezintă în instanță, cu fiecare ocazie și, de cele mai multe ori, împotriva Administrației Locale, care a încurajat și participat direct la aceste evacuări.

Problema locuirii s-a acutizat foarte tare după criza din 2007-2009. Și la noi s-a întâmplat chestiunea asta, doar că multe evacuări au avut loc și înainte de această perioadă. Este o situație specifică de fostă țară socialistă, care face  trecerea la sistemul de proprietate privată. Adică, după ’89, din cauza -sau datorită, pentru unii- retrocedărilor, locuințele au fost repartizate unor noi proprietari, care au avut surpriza să vadă că, în imobile lor, deja era cineva care primise repartiția înainte.

Oamenii evacuați, lăsați la voia sorții

Atunci legea a fost de partea noilor proprietari, care au putut să îi împingă pe proprietarii anteriori afară. Pe el nu îl mai interesează de soarta fostului proprietar, acesta ajungând la mila Statului care, la rândul lui, îl abandonează și îl lasă să se descurce singur.

Am putea spune că a fost o coincidență istorică, în contextul în care venise criza, veniseră și măsurile de austeritate ale lui Emil Boc –prim-ministru, atunci-, care impuse cele mai dure măsuri de acest fel din Europa, în perioada respectivă, de care chiar Fondul Monetar Internațional spunea că sunt dure.

Fondul Monetar Internațional (FMI) încurajează Guvernele tuturor statelor să reducă cheltuielile publice și să adopte o fiscalitate mai responsabilă. Dar mesajul lui, la sfârșit, este de privatizare, de marșare pe ideea de piață, care este un instrument ce rezolvă toate problemele, inclusiv cele sociale.

S-a dorit o privatizare totală, de la Iliescu, care a fost printre arhitecții acestui mod de privatizare, până în ziua de azi, când ceea ce vezi, ca soluție din partea Guvernului, este să mergi să îți faci credit. O chestie absolut privată și care aduce profit.

Ultima mare evacuare, dar și cea mai mare din țară a fost de pe strada Coastei, din zona Centrală a Clujului, din spatele Bibliotecii Județene. 76 de familii au fost evacuate, pe 17 decembrie 2010, în jur de 350 de persoane.

Persoanele de acolo nu au avut altceva de ales. Au fost duse acolo în tractoare cu remorci, cu lucrurile lor, având la dispoziție câteva ore să evacueze. Multe persoane spun că s-au simțit ca la Auschwitz, fiind transportate în așa fel și lăsate lângă gunoi.

În 2015 s-au deschis rampe temporare, la o distanță de câteva sute de metri de acel loc. În timp, gunoiul s-a strâns, din ce în ce mai mult, oamenii fiind nevoiți să trăiască lângă deșeurile toxice de atâția ani deja. Ele nu au voie să existe la mai puțin de o mie de metri de spațiile de locuit. Dacă erau temporare, nu aveau voie la mai puțin de 300 de metri, potrivit legii.

Pata Rât- un instrument pedagogic din partea autorităților

Noi nu vorbim despre Pata Rât ca un caz unic, excentric și exotic. Pata Rât, cum există acum, este în foarte strânsă legătură cu ce se întâmplă în rest. Spațiul pe care aceste persoane l-au eliberat s-a putut capitaliza. S-au dat în chirie, s-au făcut bani, s-au construit alte locuințe, date în chirie. Persoanele au fost special evacuate, pentru a se produce valoare financiară acelui loc.

Din partea autorităților locale, acest loc este un instrument pedagogic. Îți permiți să stai în Cluj sau nu? Ai grijă, uite unde poți să ajungi. Asta spun ei: cine nu își permite să stea în Cluj, să plece. Acesta este mesajul și către noi, care suntem studenți.Primăria vrea să scoată cât mai mult profit –totul e pe față. Inclusiv din dezvoltarea imobiliară. Se atrag investitori din toate părțile și în toate formele. Rata profitabilității e mai mult decât obscenă, e grotească.

Oricine care cumpără un apartament, s-a confruntat cu prețurile exagerate care există pe piață azi. În cazul în care ai dat 50 000 -70 000 Euro, spre exemplu, peste 20 000 Euro se duc pe locație, după spusele lui George. În locurile unde au fost odată locuințele sociale, acum există spații de închiriat. Persoanele au ajuns să fie evacuate din cauza poziționării geografice extrem de bune, locuri în care cererea de chirie era mare.

Ăsta nu e un mesaj pentru oamenii din Pata Rât, ci pentru noi toți. Dacă nu acceptăm toate aceste lucruri și nu plătim toate aceste chirii exuberante, acolo ajungem și noi.

Autoritățile locale doresc să cuantifice fiecare loc, datorită interesului tot mai mare pentru Cluj-Napoca. Așa ajung să comită ilegalități, prin evacuarea unor oameni, prin crearea unei comunități defavorizate, care nu are acces nici măcar la lucrurile necesare unui om ce locuiește într-un oraș european, precum apa curentă. Creșterea chiriilor duce la două lucruri: imposibilitatea anumitor categorii sociale de a avea acces la acestea și dorința tot mai mare a autorităților de a profita de persoanele ce doresc (și își permit) să locuiască într-o zonă bună a orașului.

Contactate, autoritățile locale din Cluj-Napoca, nu au răspuns acuzațiilor domnului Zamfir până la momentul actual.

Cluj- Raiul IT-iștilor

Până în luna martie a acestui an, chiriile erau în continuă creștere și nu păreau să se oprească. Andrada Dora Pușcaș lucrează ca agent imobiliar pentru firma clujeană Impakt Imobiliare Elite și de la care am aflat cum funcționa piața imobiliară, în Cluj, înainte de pandemie.

Da, cele mai scumpe chirii din țară erau chiar în Cluj, unde prețul mediu al unei garsoniere era de 260 €, însă apartamentele care se aflau în blocuri noi și poziționate în puncte-cheie (cum ar fi: Centru, Iulius Mall, VIVO! sau cele în aproprierea unei facultăți frecventate de studenții străini) ajungeau și la 400 €.

 Acest lucru nu trebuie să ne mire, când orașul a fost și denumit Raiul IT-iștilor  de către Observator, facultățile bune și ieftine, atrag din ce în ce mai mulți studenți străini. Așadar, chiriile în Cluj au ajuns una dintre cele mai profitabile surse de venit, pentru cei ce dețineau o a doua proprietate în oraș.

            În fiecare zi, înainte de pandemie, pe site-ul nostru se postau undeva la 10 anunțuri. Proprietățile se ocupau destul de repede, conta foarte mult cât de urgent era pentru client să închirieze spațiul. Dacă era dispus să îl lase gol, atunci nu negocia prețul, deci așteptarea putea ajunge și la o lună, dar dacă voia să fie ocupat imediat (de obicei, pentru că era iarnă), au existat și cazuri în care acestea au fost ocupate în aceeași zi în care au fost postate.

 Având în vedere că mai există și alte douăzeci de agenții, numai printr-o simplă căutare pe Google și există și proprietari care nu apelează la serviciile acestora, în fiecare zi sunt postate aproximativ 200 de anunțuri prin care oamenii își închiriază proprietățile, fie pe perioade scurte sau lungi, din toată zona Clujului.

Studenții, principalii chiriași ai Clujului

            Cerințele cel mai des întâlnite au fost ca proprietatea pe care doresc să o închirieze să aibă două camere, cu o compartimentare decomandată și să fie mobilată fiind, de cele mai multe ori, vorba de studenți. Ei erau principalii chiriași, pe lângă cei care lucrau în domeniul IT.

Deși prețurile chiriilor mari au fost puse pe spatele studenților ce vin din străinătate și pentru care prețurile din România sunt unele accesibile, față de alte țări europene, cei mai mulți studenți străini aleg universitățile din Iași, unde prețul unei chirii al unei garsoniere începe de la 183 €, potrivit Imobiliare.ro

Aproximativ 6,1% dintre studenți, în 2018, erau străini, fiind împărțiți astfel:

1. Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași – 2.359 studenți străini

2. Universitatea de Medicină și Farmacie din București – 1.337 studenți străini

3. Universitatea de Medicină și Farmacie din Cluj – 2.157 studenți străini

4. Universitatea de Medicină și Farmacie din Timișoara – 1.510 studenți străini

5. Universitatea Ovidius din Constanta – 1.032 studenți străini.

Studiul a fost realizat de către Ministerul Educației și Cercetării.

Așadar, având în vedere că foarte puțini studenți prind loc la cămine, sunt nevoiți să apeleze la a închiria garsoniere sau apartamente. Potrivit Mediafax, în Cluj, din 60 000 de studenți înscriși la cele cinci universități, doar 13 000 ar avea acces la cămine. Am inclus, în tabelul de mai jos, toate cheltuielile necesare unui student, pentru a trăi. Am exclus cafelele de dimineață, orice ieșire în oraș (în cazul în care persoana nu consumă mai puțină mâncare de 15/20 de lei pe zi), shopping-ul prin mall sau online, orice distracție ce costă, pentru a arăta cât cheltuie un student care vine în Cluj, strict pentru a învăța la facultatea dorită și nici nu i-am luat în considerare pe cei care au intrat pe locurile de taxă.

ChirieUtilitățiMâncareTotal
1 pers/ ~ 260 € (1 €= 4,83 lei)150-200 lei500-600 lei1 905-2 055 lei/lună
2 pers/ ~ 130 € (1 €= 4,83 lei)150-200 lei500-600 lei1 277-1 427 lei/lună

            În cazul în care studentul nu lucrează, această cheltuială cade pe părinți.

            În țara unde 1 din 4 români trăiesc din salariul minim pe economie, ba mai mult, în 2016, Eurostat a alcătuit un studiu, din care reiese faptul că în România 38,8% dintre oameni sunt pe punctul de sărăcie, Bulgaria fiind singura țară ce ne întrecea la acest capitol; cu toate acestea, chiriile în Bulgaria sunt mai ieftine cu 6,46%, potrivit Numbeo, site în care oamenii oferă informații despre prețurile unui loc, pentru a ajuta turiștii în a decide suma de bani de care ar avea nevoie pentru a vizita o țară.

Acești oameni pierd din start accesul la orice fel de locuință, fiind lăsați să se descurce singuri. Statul nu își mai asumă răspunderea față de aceste persoane, multe dintre ele ajungând să fie evacuate ilegal -precum locuitorii din Pata Rât- și nici nu intervine în creșterea exuberantă a chiriilor. Interesul lor fiind să facă din Cluj-Napoca un fel de oraș rezidențial, în care omul își permite să plătească oricât este nevoie, pentru a-și păstra locul.

În România, peste 40% din salariu se duce înapoi Statului, după următoarea schemă:

Salariul minim pe economie ajungând de la 2 280 lei (471,11 €) la 1 346 lei (278, 12 €).

Cum ajungi să plătești mii de lei, la căldură, într-o lună

Andreea este studentă în anul 3, la Facultatea de Bussines, linia engleză, din Cluj-Napoca. Primul lucru, ca orice proaspăt student, a fost să își caute chirie în orașul care era cunoscut pentru prețurile sale imense. S-a mutat cu o fostă colegă de liceu la etajul unei case, unde plătea 150 pe lună însă, spune ea, nu se merita. Proprietarii casei verificând adesea ce se deasupra lor.

Bătrâneii erau drăguți, dar căutau mereu scuze să vină la etaj, să se uite dacă e curat –aveau o problemă cu vasele, pe care nu aveam timp să le spăl dimineața, când mă grăbeam la facultate.

Pe lângă asta, compartimentarea era semi-decomandată, eu stând în camera de trecere. Iarna, iarăși, plăteam exagerat de mult la căldură. La un moment dat, am plecat acasă amândouă –și eu și colega mea-, iar când m-am întors, a durat trei zile până să se încălzească în casă. Am dormit cu geaca pe mine și, pe lângă asta, mai aveam și o chinchila;  pe cușca ei am pus pături și m-am rugat zilele alea să nu moară. Când a venit factura la gaz, aveam de plătit 2 000 de lei, în condițiile în care niciuna dintre noi nu era acolo, de mai bine de jumătate de lună.

În al doilea an, Andreea a decis să se mute, începând căutările chiar din luna Iulie, pentru a nu repeta greșeala din primul an –în care prinzi chirie unde apuci, cu prețuri ridicate. S-a mutat în Mărăști, chiar lângă Expo Transilvania, într-un apartament decomandat cu două camere, al cărui preț era de 420 €/lună.

Dacă vrei să stai în chirie în Cluj-Napoca, pregătește-ți mia de euro înainte

Apartamentul era nou și arăta foarte bine, nu am ce zice. Era o diferență foarte mare între cele două locuri. Singura problemă a fost că părinții noștri –ai mei și ai noii mele colege de apartament- au trebuit să facă rost de extrem de mulți bani: agentul imobiliar a cerut jumătate din chiria pe o lună, adică 210 €, iar proprietarul a cerut prima chirie și garanția, care a fost echivalentul  unei luni. În total, amândouă, am dat 1 050 €.

M-am simțit vinovată, evident, părinții noștri au trebuit să dea mai mult decât ei câștigau pe o lună.

În cât timp poate pune un om, care câștigă minimul pe economie, 1 000 deoparte? Cât a reușit un om care locuiește în Pata Rât să pune deoparte, fără să se îngrijoreze pentru ziua de mâine?

Din păcate, în momentul în care s-au mutat, nu s-a semnat niciun contract, cu toate că părinții celor două fete au insistat pe acest subiect. Agentul imobiliar care, mai târziu, s-a aflat că este prieten bun cu proprietarul, a insistat și el pe ideea că este mai bine să se bazeze pe încredere și bun-simț.

Plăteam chiria agentului, ceea ce nu prea îmi oferea încredere. Mi-era frică să nu ne trezim cu un telefon, că nu am plătit pe luna respectivă. Nu s-a întâmplat asta. Pe timpul verii, am vrut să negociem prețul, pentru că noi nu stăteam acolo. Proprietarii nu au fost de acord și, mai mult, în toamnă ne-au mărit chiria, fără să ne zică absolut nimic. Ne-am trezit cu un telefon, după ce am dat chiria pe luna octombrie, spunându-ne că a uitat să ne comunice acest lucru, dar că de acum chiria va fi 450 €.

Părinții fetelor au vorbit cu proprietarii –ca de la adult la adult-, iar fetele au primit un ultimatum; fie plătesc, fie sunt nevoie să evacueze până a doua zi. Au ales prima variantă, din cauza volumului mare de bagaje, ce trebuia mutat, dar și pentru că, oriunde ar fi mers, ar fi trebuit să plătească din nou garanția și chiria exagerată.

Când am cerut garanția, ne-au spus că va rămâne la ei, pentru că apartamentul va trebui renovat, dar nu ne-au spus ce legătură are asta cu noi. Da, am stat acolo un an, dar nu s-a pus vorba problema să demolăm apartamentul. Singurul lucru care a fost stricat -dinainte să ajungem acolo și pe care l-am plătit noi- a fost un robinet de duș, aproape 200 de lei, cu tot cu instalatorul care ne-a ajutat să îl montăm.  

Andreea și colega ei au avut norocul de a-și permite să plătească în continuare chiria, chiar dacă aceasta s-a mărit. Cu toate acestea, nu putem nega faptul că evacuarea ar fi fost un abuz, iar aceasta ar fi determinat o creștere și mai mare a prețului, în momentul în care se căuta un alt chiriaș, ce dorea să locuiască într-o zonă bună și care nu s-ar fi uitat să calculeze prețul real al închiriării apartamentului. Și, din nou, apartamentul poate deveni locuința unui om ce nu are grija zilei de mâine.

Nu contează că e pandemie, chiriile se plătesc

Acum, pe timp de pandemie, am renunțat la chirie, deoarece se pregătea să scumpească pentru a doua oară chiria. A fost de acord să ne lase la chiria la 450 € și, după 15 mai, să fie 500 €. Acum așteptăm până mai spre toamnă, să vedem ce găsim. Garanția nu am recuperat-o.

            Când vine vorba de chirie, foarte puțini proprietari sunt înțelegători cu chiriașii lor, de aceea relațiile încep, de cele mai multe ori, cu stângul. Când un proprietar aude de studenți, are o imagine deja formată și se așteaptă la ce este mai rău, ajungând să comită astfel de abuzuri.

            Când vine vorba de chiriașii evacuați pe nedrept, autoritățile nu consideră această faptă, o prioritate și, de cele mai multe ori, proprietarii se bazează pe faptul că cei pe care îi aruncă în stradă, pentru a se descurca, nu vor apela la avocați, neavând surse financiare suficiente. De-asemenea, aceste evacuări se fac deseori pentru că acea proprietate prezenta un interes și se putea cuantifica. Pentru a ne da seama cât interes există pentru piața imobiliară și cum va evolua el, vom putea să ne ghidăm și după numărul de evacuări forțate. Atâta timp cât ele vor exista, orașul prezintă un interes mare al investitorilor, din acest punct de vedere

            Deși chiriile din Cluj sunt deja cunoscute în toată țara, după această pandemie se așteaptă la revenirea lor la normal, fiind prezisă o criză economică mai gravă decât cea din 2007-2009, de care ne vorbea și George Zamfir, inițiator al proiectului Căși Sociale ACUM!

Un material de: Buricea Iulia și Buga Denis.

Refăcut de: Buricea Iulia.