De ce România are tot mai puțini studenți: un trecut comunist și un învățământ precar

România a înregistrat o scădere drastică a numărului de studenți în ultimul deceniu, acest trend negativ existând în majoritatea statelor din fostul bloc comunist, în timp ce alte țări din Uniunea Europeană au experimentat dimpotrivă o ascensiune a mediului universitar. Acest fapt scoate la suprafață carențele sistemului de învățământ românesc pe care îl vedem prea des contestat de elevi, studenți, părinți și chiar de profesori.

Pentru a elucida misterul din spatele acestui trend negativ și a pune sub lupă starea actuală a sistemului universitar, am apelat la statistici și experți, care ne arată că sunt și semne încurajatoare pentru viitoarele generații de studenți.

Situația pe Uniunea Europeană

Europa este casa unora dintre cele mai mari centre universitare ale lumii și oferă unul dintre cele mai primitoare medii de învățământ pentru minți dornice de studiu din toată lumea. Instituții de învățământ precum făloasele Oxford, Cambridge și Sorbona sunt doar câteva dintre bijuteriile mediului academic european. Cu toate acestea, chiar dacă per total Uniunea Europeană pare a oferi un mediu de învățământ impresionant în fiecare stat aparținător, există o diferență vizibilă între prosperitatea universităților din vestul și estul Europei. În timp ce pe Greenwich și meridianele alăturate se concentrează paradisul învățământului de înaltă calitate, unde mulți elevi de pe tot mapamondul doar visează să studieze, cu fiecare pas făcut înspre est, lucrurile încep să se degradeze. Evoluția numărului de studenți angrenați în învățământul superior fiind un factor care ne dă un indiciu cu privire la situațiile din fiecare țară UE.

România, în fruntea fostului bloc comunist

Conform Eurostat, România este una dintre cele 9 țări din Uniunea Europeană care au avut scăderi semnificative (mai mari de 10%) în numărul de studenți angrenați în învățământul superior din 2013 până în 2018. Interesant este faptul că toate aceste țări au un trecut comunist: Estonia (-29%), Lituania (-26%), Cehia (-23%), Slovenia (-22%), Polonia (-22%), Ungaria (-21%), Bulgaria (-17%), Letonia (-14%) și România (-13%). Asta se întâmplă în contextul în care în UE s-a înregistrat o creștere în ceea ce privește numărul de studenți din învățământul superior (2,60%).

Cauzele trendului negativ în rândul fostelor țări socialiste

Această reducere a numărului de studenți în statele cu trecut totalitar din Uniunea Europeană nu este doar o simplă coincidență, consideră sociologul Ovidiu Pop. Acesta ne-a explicat realitățile sociale care au condus fostele țări comuniste pe panta descendentă.

„Din cauza scăderii natalității după 1990, populația țărilor comuniste s-a diminuat constant, preponderent în aceste state. În al doilea rând, în aceste state nivelul de trai a populației este mai precar în comparație cu celelalte țări și atunci accesul la învățământul superior se face mai greu.”

Ovidiu Pop, sociolog

Adaptarea la noul stil de viață după evadarea din regimul comunist a avut consecințele sale asupra societăților, însă asta nu scuză faptul că statele nu au fost în stare să clădească un sistem de învățământ eficient atât în zonele urbane, cât și în cele rurale.

„În mediul rural sistemul de învățământ nu beneficiază de o infrastructură corespunzătoare, de personal pregătit adecvat, profesorii sunt de mult mai proastă calitate și slabă pregătire, transportul spre școli nu este corespunzător, școlile s-au desființat, iar unii copii provin din familii extrem de sărace și nu se pot descurca.”

Ovidiu Pop

Dar pe lângă scăderea natalității, nivelul crescut al sărăciei și calitatea scăzută a multor instituții de învățământ, mai ales din mediul rural, motivația este un factor crucial care le lipsește multor tineri din ziua de astăzi și nu e vina lor.

„Un rol important joacă și sentimentul de dezamăgire al tinerilor provenit din faptul că, deși au studii superioare, nu găsesc pe piața muncii din aceste țări joburi la nivelul calificărilor pe care le obțin, mulți dintre ei făcând specializări în domenii care nu sunt cerute pe piața muncii.”

Ovidiu Pop

Situația în țară

În timp ce în timpul sistemului socialist era o raritate să urmezi o facultate, lucrurile au început să se schimbe treptat, iar centre universitare de renume chiar la nivel internațional au început să se formeze în marile municipii ale țării. Ca urmare, numărul de studenți a urcat semnificativ după 1990, însă acum, cu două decenii deja pășite în mileniul trei, sistemul universitar devine din ce în ce mai puțin atractiv.

Tinerii români spun tot mai des nu mediului universitar

În România, tot mai puțini absolvenți de liceu aleg să urmeze cursurile unei universități. Numărul de studenți înscriși la nivel de licență scade de la an la an, conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică (INS). Din 2010 și până în 2018, mediul academic românesc a suferit o scădere de aproape 200.000 de studenți. Cu toate acestea, panta descendentă arată tendința unei aplatizări din moment ce din 2014 și până în 2018, numărul de studenți angrenați în învățământul superior la nivel de licență a fluctuat în jurul numărului de 400.000.

De ce avem tot mai puțini studenți

Un număr mai mic de studenți înseamnă scăderea nivelului de intelectualitate din România, iar asta este un semn îngrijorător în orice stat democratic. Pentru a avea o vedere de ansamblu a fenomenului am apelat la Ionuț Mirea, președintele Asociației Tinerilor Bucureșteni. Mirea, implicat activ în viața studenților din București are cunoștințe de primă mână și, prin urmare, ne-a explicat cauzele care au determinat scăderea numărului de studenți.

„În primul rând, rata de promovare a elevilor la Bacalaureat a scăzut odată cu introducerea camerelor de supraveghere în timpul examenului, ceea ce a dus la un proces mult mai monitorizat, mai transparent, care a împiedicat metodele de fraudare. Un alt motiv este acela al scăderii populației, scăderea natalității, dar și a migrației românilor în diaspora, multe familii mutându-se și alegând să studieze ciclul gimnazial sau liceal în străinatate. Însă și mulți liceeni români aleg să studieze în străinătate și urmează cursurile de licență la universități din Europa, SUA sau chiar Asia.”

Ionuț Mirea, președintele ATB

Scăderea numărului de studenți a afectat atât instituțiile de învățământ, cât și organizațiile studențești, care au fost nevoite să ia măsuri și chiar să elimine toate barierele de triere a candidaților, așa cum s-a întâmplat în cadrul Asociației Tinerilor Bucureșteni.

„Indirect, numărul de studenți a scăzut și la noi în fiecare an, constatând asta în urma sesiunilor de recrutare, organizate de obicei toamna, atunci când majoritatea organizațiilor de tineret sau de studenți fac recrutări. Dacă în anii 2011-2012 aveam o selecție drastică a voluntarilor, alegând pe cine oprim în echipă și pe cine îndrumăm către alte organizații, în anii următori am ajuns să îi selectăm pe majoritatea întrucât numărul de aplicații a scăzut de la an la an.”

Ionuț Mirea

Criza economică, factorul declanșator?

După cum am putut observa de pe statisticle de mai sus, scăderea drastică a numărului de studenți a început din 2008, anul în care am fost loviți de criza economică, mulți români fiind nevoiți să strângă cureaua. La prima vedere, criza se arată ca fiind factorul declanșator, însă Ionuț Mirea a simțit acea perioadă și ca una plină de oportunități pentru studenți.

„Legat de criza economică din acea perioadă (n.r. 2008) nu putem să negăm că toți am fost afectați atât din cauza măsurilor drastice de tăiere a salariilor părinților, mulți pierzându-și chiar joburile ceea ce a însemnat o creștere a șomajului, o scădere a veniturilor pentru multe familii și implicit a banilor de buzunar pentru mulți studenți sau tineri. Dar totuși cred că acea perioadă a împins studenții să se implice mai mult în zona nonguvernamentală pentru a beneficia de diferite proiecte, cursuri, pe zona de antreprenoriat – mulți doreau să învețe să îsi înceapă un business pentru că o criză înseamnă totuși și deschiderea către noi oportunități.”

Ionuț Mirea

Studenți puțini, dar și aceia fără motivație

Așa cum susține și sociologul Ovidiu Pop, motivația este un factor extrem de important pentru studenți, care se descurajează mai ales dacă la capătul anilor universitari presărați cu multiple sesiuni de examene nu văd o rază de lumină – un salariu bun și un loc de muncă pe măsura pregătirilor lor.

Lect. dr.Viorel Nistor predă presă scrisă, jurnalism economic, management media și jurnalism de investigație la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării (FSPAC) din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, iar acesta ne-a explicat cum au evoluat studenții din punct de vedere motivațional, el putând să le observe comportamentul în amfiteatrele facultății la fiecare curs predat.

„La aspectul motivațional observ un regres. Studenții parcă se motivează tot mai greu să învețe, să devină, să se formeze, să-și optimizeze șansele în profesie. E o lipsa de încredere, nu mi-e clar în ce sau cine: în societate, în profesie, în școală sau în ei înșiși. Mie îmi ia tot mai mult timp să-i motivez în tot ceea ce fac.”

Viorel Nistor

Cu toate că numărul de studenți a scăzut în România, lect. dr. Viorel Nistor nu a remarcat o scădere vizibilă a studenților prezenți la cursurile sale, chiar dacă el formează viitori jurnaliști încă din 2004.

„Nu sunt, la modul dramatic, mai puțini studenți în amfiteatre, din punctul meu de vedere. În mod clar, mai ales în ultimii ani, unii dintre studenți lucrează și nu pot onora cursurile nici măcar cât ar dori. Nu-i o plăcere frecvența mai mică, dar o luăm ca atare și încercăm să o înțelegem și să o scădem.”

Viorel Nistor

Studenții din capitală vs studenții din provincie

Principalul pol universitar al țării rămâne Municipiul București, acesta având peste 170.000 de studenți înscriși la studii superioare în 2018, conform datelor INS. La mare distanță urmează Cluj, cu aproximativ 70.000 de studenți, Iași cu aproape 53.000, Timiș cu 41.000, urmând Dolj, Constanța și Brașov, fiecare din cele trei însumând de la 21.000 la 22.000 de studenți. Astfel, putem observa că discrepanța dintre capitală și provincie în ceea ce privește numărul de studenți înscriși în învățământul superior este încă foarte mare.

Concurența centrelor universitare

Cu aproape 2 milioane de locuitori si fiind capitala țării, nu este de mirare că Bucureștiul este cel mai mare centru universitar al țării. La momentul actual, dacă însumăm numărul de studenți din Cluj, Iași și Timiș, vom ajunge la un număr de aproximativ 161.000 de studenți, doar aproape de cei 170.000 din București.

Întrebarea este cum vor evolua centrele universitare pe viitor, vom avea o ascensiunea în provincie sau, dimpotrivă, discrepanța va deveni și mai mare? Conform statisticilor din 2019/2020 ale Unității Executive pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării, cea mai bună universitate din țară este Universitatea Babeș-Bolyai, conducerea topului fiind completată de universități din București, din Iași și din celelalte centre universitare. Astfel, putem observa că, din punct de vedere al calității, între cele mai bune universități din provincie și din capitală nu sunt mari diferențe, acestea fiind atractive pentru mulți tineri dornici de studiu.

Cu toate acestea sociologul Ovidiu Pop, nu prevede o schimbare majoră în ceea ce privește ponderea numărului de studenți în centrele universitare din provincie față de cel din București.

„Datorită faptului că numărul de instituții de învățământ este mai mare în orașele mari, cadrele didactice sunt pregătite corespunzător, iar prestigiul universităților este ridicat, nu văd o schimbare a ierarhiei centrelor universitare românești. Totuși, pot avea schimburi de ierarhizări în provincie, însă marile centre ca Clujul, Timișoara și Iașiul își vor păstra sau chiar crește atractivitatea. Acestea din urma pot maxim să reducă ecartul, să se apropie de Bucuresti.” 

Ovidiu Pop

În cele din urmă, odată cu creșterea nivelului de trai și a salariilor, cu multiplicarea numărului de locuri de muncă și elevarea sistemului de învățământ din România, motivația viitorilor studenți va crește, iar mediul academic românesc va deveni unul prosper, cu tot mai mulți tineri dornici să clădească o fundație către o carieră de succes. Chiar dacă acest scenariu sună bine, e nevoie de politicieni capabili care să implementeze politici necesare împlinirii acestuia, iar, deocamdată, România duce o lipsă majoră a acestui tip de resursă umană.

Articol realizat de Claudiu Pop și Robert Bârdea