Violenţa domestică- problemă persistentă în România

Violenţa domestică a fost şi rămâne o problemă de larg interes în ţara noastră. Această violenţă are ca şi punct de pornire un dezechilibru de putere într-o relaţie, fie că este vorba despre soţi, parteneri sau membrii unei familii. Violenţa în familie este una dintre principalele probleme de agresiune fizică şi psihologică, care nu are justificare şi nici acceptare din punct de vedere legal şi moral.

România este o ţară în care aceste fapte de agresiune sunt încă la un nivel destul de ridicat. Acest lucru se datorează nivelului de educaţie şi inteligenţă, a mediului de reşedinţă (apoape jumătate din populaţia României locuieşte, încă, la sat) sau lipsei de resurse pentru combaterea ei.

În România femeile sunt ţintele principale ale violenţei domestice

Agresorii acestui tip de violenţă sunt în principal bărbaţii. Conform organizaţiei Reţeaua pentru prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor, în anul 2019 aproximativ 91% din totalul agresorilor (26239) în cazurile de loviri sau alte violenţe domestice, au fost bărbaţi. De obicei, aceştia agresează verbal, non-verbal şi psihic partenerele, soţiile sau fostele soţii.

Majoritatea victimelor violenței domestice sunt, într-adevăr, femeile şi copiii, însă în unele cazuri femeile pot lua rolul agresorului. Au existat exemple în care acestea, din dorinţa de răzbunare aveau episoade de pseudo-agresivitate şi parasuicid (declarau că au fost agresate fizic sau sexual, deşi acest lucru era fals, sau pur şi simplu minţeau în legătură cu un presupus suicid) pentru manipularea partenerului.

Îndiferent de autor violenţa domestică este un act ilegal care încalcă drepturile fundamentale ale omului.

Mediul poate fi un factor decisiv în cazurile de violenţă domestică

În România, cele mai multe cazuri de agresiune au fost înregistrate în zona de nord-est a țării, respectiv zona Moldovei. Unele cauze ale acestui fenomen ar putea fi educaţia deficitară, deoarece impulsurile violente pot fi conturate încă din copilărie (modelele comportamentale paternează), multitudinea de zone rurale defavorizate, lipsa unor servicii şi locuri de refugiu pentru victime, dar şi lipsa de promovare a puţinelor servicii sociale existente.

Victimele ascund faptul că sunt abuzate

De cele mai multe ori aceste cazuri de agresiune necesită implicarea poliției. Unele victime, însă, nu doresc implicarea şi nici nu acceptă ajutorul extern. Cu toate acestea în anul 2019, în România au fost emise de către poliție 7.986 de ordine de protecție provizorii, dar numai 2.958 au devenit ordine de protecție.

Un motiv al violenţei domestice poate fi, spre exemplu, infidelitatea, atunci când oamenii sunt surprinși de o  relație extraconjugală a partenerului , nu știu cum să reacționeze și de foarte mult ori recurg la metodele violente. Însă, în multe cazuri, victima refuză să depună plângere împotriva agresorului, sau, deși o face, după un timp aceasta își retrage plângerea.

Totodată, din pricina alcoolului se întâmplă foarte multe cazuri de violenţă domestică.

„ Tatăl era sub influenţa băuturilor alcoolice la masă. Mama și doi copii, de 6 ani, băiatul și fata de 8 ani, erau în cameră speriați, şi plângeau îngroziți. Fetița era cu fața lipită de piciorul mamei pe care îl strângea de frică. Nu am sesizat din prima că acțiunile bărbatului au și urmări fizice vizibile. Însă după ce fata s-a ridicat, pe faţă se puteau observa urme precum, zgârieturi şi vânătăi.”

Emanuel Perde, poliţist care a asistat la un caz de abuz în familie, în anul 2019.

De-a lungul timpului au existat şi alte cauze care au dus la agresiuni domestice. Pe lângă alcool se mai numără şi consumul de substanţe stupefiante, bolile psihice, sau educaţie deficitară care duc la antrenarea unui comportament agresiv.

„Există mai multe modele de comportamente agresive, cele verbale ca  înjurăturile sau folosirea unor cuvinte obscene, cele non-verbale precum pedepsirea sau privarea de libertate şi, bineînţeles,  cele fizice. Toate acestea duc la stabilirea unor efecte, pe termen scurt- teama şi anxietatea şi pe termen furia, gelozia sau chiar bolile psihice”

Cristina Deac, psiholog.

În anii trecuţi, foarte multe victime ale violenţei domestice nu recunoşteau prin ce au trecut din mai multe considerente: de frică, din iubire sau din falsa impresie de schimbare a agresorului (acesta îşi cerea scuze, spunea că se va schimba), însă datorită înfiinţării de asociaţii şi servicii de îngrijire, victimele devin din ce în ce mai vocale.  Aceste servicii pot fi psihologice, de tipul Alcoolicii Anonimi sau consilierii şcolari.

Urmările pot fi devastatoare

În unele cazuri, aceste violenţe sunt destul de grave, astfel încât, unele persoane ajung la spital pentru afecţiuni serioase. Leziunile dobândite în urma agresării fizice (loviri repetate, cu sau fără obiecte contondente) pot avea repercursiuni majore şi pot periclita modul de trai al victimelor.

„Un traumatism la nivelul coloanei vertebrale ( de exemplu lovire cu un obiect contondent în zona coloanei) poate duce la fractură/listeza de corpi vertebrali cu implicarea măduvei spinării. Ca urmare a acestei lovituri pacientul poate rămâne cu deficit motor: parapareză (imposibilitatea mişcării membrelor inferioare) sau cu tulburări de sensibilitate”

Andreea Şerban, medic rezident neurolog.

Ultimele date cu privire la victimele din spitale, internate sub aceste considerente arată că în anul 2014 au fost externaţi aproximativ 1071 de pacienţi cu astfel de leziuni dobândite în urma acestui tip de agresiune.

*Set de date