Infrastructura și siguranța pe șosele: doar câteva dintre veșnicele probleme ale României

Infrastructura României a fost întotdeauna o problemă, iar în ciuda trecerii timpului, îmbunătățirea ei a rămas mai mult o promisiune decât o realizare. De peste 30 de ani, acest aspect a fost dezbătut politic și puternic mediatizat, însă rezultatele nu sunt deloc în favoarea cetățenilor români. La finalul anului 2018, 32,8% reprezenta procentul de drumuri pietruite și de pământ din totalul drumurilor publice din România. În același an, ne-am situat pe ultima poziție în clasamentul European privind siguranța în trafic. Dar cum s-a ajuns în acest punct și ce măsuri pot fi luate pentru îmbunătățirea situației?

Conform Oranizației Mondiale a Sănătății, anual, aproximativ 1,35 milioane de oameni își pierd viața în accidentele rutiere, iar între 20-50 de milioane sunt răniți. Mai mult de 90% dintre acestea au loc în țările cu venituri mici și medii și sunt principala cauză pentru care copiii și tinerii cu vârste între 5-29 ani mor.

La nivel mondial, rata fatalității în rândul accidentelor rutiere este de 18,2 la 100.000 de locuitori, cu variații mai mici sau mai mari în funcție de regiune. Astfel, în Africa și Asia de Sud-Est ratele sunt de 26,6 și 20,7, în Mediterana de Est și Pacificul de Vest – 18 și 16,9, Statele Unite ale Americii – 15,6 și Europa – 9,3.

La fiecare 24 de secunde, o persoană moare într-un accident rutier, dintre care doar în România mor aproximativ 5 oameni.

Contextul European

Siguranța rutieră este o problemă societală de importanță majoră. Peste 23.000 de persoane și-au pierdut viața pe drumurile Uniunii Europene în anul 2018, adică echivalentul populației unui oraș de dimensiuni medii, iar potrivit Institutului Național de Statistică,  mai mult de 1800 de cazuri s-au înregistrat la noi în țară.

Un articol al Comisiei Europene publicat în 2019 arată că, în cele mai multe state membre UE, aproximativ 60 de cetățeni dintr-un milion mor, anual, în accidente rutiere. În unele dintre aceste state, traficul este chiar mai sigur: în Marea Britanie dintr-un milion de oameni, există doar 28 accidente provocatoare de moarte, iar în Danemarca – 30. Drumurile noastre nu sunt marcate corect, sunt lipsite de iluminare și nu sunt conform standardelor.

„Infrastructura română este admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire.”

Atât în 2017, cât și în 2018, România se afla pe locul 1 în Europa la numărul de persoane ucise în accidentele rutiere, având o rată de mortalitate de 96 decese/milion de locuitori. În jurul aceleiași valori se situa și Bulgaria (87), conform Eurostat. Cercetarea a luat în calcul decesele înregistrate în rândul conducătorilor și pasagerilor vehiculelor motorizate, cât și ale bicicliștilor și pietonilor.

Cele mai recente statistici arată că țara noastră ocupa în 2018 locul 22/51 în clasamentul European cu privire la numărul de kilometri de autostradă construiți. Pe primul loc se afla Spania, urmată de Germania și Franța. Din cei 823 kilometri, 202 constituie cea mai lungă autostradă finalizată și dată spre liberă circulație, între București și Constanța, denumită Autostrada Soarelui/A2.

În ciuda numărului ridicat de mașini ce intră pe drumurile României, în 2018, doar aproximativ 40% din drumurile județene erau modernizate și timp de un an de zile, lungimea autostrăzilor a crescut cu abia 60 de kilometri.

Modelul Norvegian pentru siguranța în traficul rutier

După ce în anul 1995 în Norvegia s-au înregistrat 41 decese în rândul participanților la trafic, autoritățile au simțit nevoia unor măsuri de prevenție a acestora, fiind de părere că Nu poate fi niciodată acceptabil din punct de vedere etic ca oamenii să fie uciși sau grav răniți, în timp ce folosesc sistemul de transport rutier.”

Pe baza acestui principiu a luat ființă începând cu 1997 programul Vision Zero, pentru implementarea mai multor măsuri de siguranță în trafic. Astfel, succesul înregistrat în anul 2019 (un singur deces rutier) se datorează: dezvoltării unui sistem impresionant de trasee pentru biciclete pentru a-i încuraja pe oameni să renunțe la mașini, scăderii limitelor de viteză și plasării mai multor praguri limitatoare, îmbunătățirii calității drumurilor și a autovehiculelor și nu în ultimul rând, interzicerii mașinilor pe un perimetru bine definit, în jurul școlilor primare.

Mașinile – din ce în ce mai accesibile

În anul 2008, în România existau peste 5 milioane de vehicule înmatriculate în circulație, iar zece ani mai târziu, numărul lor aproape s-a dublat, depășind 8 milioane. În acest ritm, drumurile riscă să fie copleșite de numărul șoferilor și în ciuda eforturilor unor organizații de prevenire a accidentelor, rata de mortalitate va continua să crească.

Set de date

Dar odată cu apariția a tot mai multor autovehicule, același efect s-a înregistrat și în rândul accidentelor rutiere, unde numărul persoanelor vătămate a crescut de la 9725 (în anul 2000) la 40576 (2018). În perioada 2000-2018, Bucureștiul a rămas constant, fiind locul unde anual s-au produse cele mai multe evenimente de acest tip și unde se înmatriculează cele mai multe autovehicule. La polus opus în ceea ce privește înmatriculările se află regiunea de Sud – Vest Oltenia.

39% din totalul accidentelor rutiere pe țară au avut loc în mediul urban. Multe voci îi blamează pe tinerii șoferi, dar, de fapt, persoanele cu vârsta de peste 30 de ani sunt protagoniștii celor mai multe accidente. Aceasta se poate datora faptului că vârsta medie a populației din țară este de 42 de ani. Singurul lucru îmbucurător este faptul că numărul morților nu a depășit niciodată numărul răniților.

Set de date 1

Set de date 2

Care sunt cauzele?

Raportul anual al Poliției, din 2018, privind siguranța rutieră, arată că majoritatea accidentelor în care este implicat un singur autovehicul se produc spre finalul săptămânii, cele mai des întâlnite motive fiind neadaptarea vitezei la condițiile de drum (51,7%), urmată de consumul de alcool (11,4%) și neatenție (11,2%). Aceeași sursă dezvăluie că pe primul loc în ceea ce privește modul de producere a coliziunilor se află accidentele între pietoni și autovehicule (33,2% din totalul anual de 30202 accidente), urmată de coliziunea laterală (13,9%), coliziunea frontală (10,1%) și lovirea unui obstacol în afara carosabilului (9,8%).

Cele mai multe accidente care se soldează cu morți au loc înainte de 08:00 și după 20:00, deoarece în lipsa traficului intens, comportamentele rutiere ilegale sunt mai pronunțate. 39,6 % din numărul total de persoane decedate în accidentele rutiere din 2018 au fost pietonii, și 29,5 % din totalul răniților. Bicicliștii sunt și ei o categorie vulnerabilă la trafic, mai ales că în mediul rural, aceștia nu obișnuiesc să țină prea mult cont de reguli.

Dan Hlaghi, subcomisar de poliție în cadrul Postului de Poliție Salcea, Suceava, este de părere că „vina aparține ambelor categorii de participanți la trafic. Pe de o parte, vorbim despre neatenția șoferilor, iar pe de altă parte despre faptul că multe persoane traversează prin locuri nesemnalizate corespunzător, ori se grăbesc să traverseze în ultimele secunde permise.”

Multe dintre accidente se petrec vara, mai ales în timpul lunii August când cei aflați la muncă în străinătate se întorc în țară pentru concediu. Traficul este îngreunat, oamenii nu mai au răbdare, se angajează în depășiri neregulamentare , iar din cauza frustrării, devin neatenți sau agitați.”

În ceea ce privește metodele de prevenire a accidentelor în care sunt implicați pietonii, acesta mai adaugă:

„Este important ca omul să aibă o educație rutieră corespunzătoare, fără a călca pedala accelerației imediat după ce a trecut de controlul Poliției. O metodă foarte bună ar fi și semaforizarea mai multor treceri de pietoni și dotarea acestora cu temporizatoare.”  

La accidentele unde a fost prezent, spune că vinovații au avut o atitudine corespunzătoare și și-au asumat vina acolo unde a fost cazul.

O altă față a accidentelor din România

Accidentele se împart în 3 categorii, în funcție de natura lor: coliziuni între vehicule, coliziuni între vehicule și un pieton sau coliziuni în care este implicat numai un vehicul.

Este important să înțelegem și impactul psihologic pe care un accident rutier îl are asupra celor implicați. Astfel, putem ajuta șoferii să fie mai prudenți și atenți în trafic. Cele mai multe accidente au loc între vehicule sau între un vehicul și un pieton. În majoritatea cazurilor, cel care a produs accidentul a intrat în contact cu cel puțin încă o persoană care a fost rănită sau nu.

Set de date

Ioana Comaromi, posesoarea unui carnet de conducere de 14 ani, a făcut doi ani săptămânal naveta de la Brașov la Craiova. Are o experiență la volan impresionantă, dar asta nu a scutit-o de câteva accidente rutiere care au marcat-o pentru o perioadă lungă de timp. Multă vreme a fost afectată de faptul că a lovit un om, chiar dacă întâmplarea a luat o întorsătură neobișnuită.

Povestește că acum câțiva ani se afla într-o intersecție în care avea vizibilitatea foarte scăzută, fiind nevoită să înainteze mult cu botul mașinii ca să vadă cine vine din drumul principal. Ioana trebuia să acorde prioritate, dar cum a văzut că drumul era liber, a pornit, iar în ultimul moment i-a ieșit un motociclist în față. Acesta a căzut în fața mașinii:

„M-am dus, m-am uitat la el, era supărat, nu mai știa de el.  Numărul meu căzuse, iar motocicleta nu era stricată. Impactul a fost minor, știam că nu a fost nimic grav, dar eu m-am speriat destul de tare.”

„Avea scoci pe motocicletă și insista să meargă la Poliția dintr-o localitate apropiată de Brașov”

Cum Ioana nu era singură în mașină, i-a spus că au timp 24 de ore de la accident să se prezinte la poliție și i-a propus să meargă următoarea zi la poliția din Brașov:

„Nu a vrut Brașov. Dar eu mă simțeam vinovată. Am fost la service-ul lui să își facă o evaluare la piese și nu mai voia să meargă la Poliție, voia să îi dau eu banii direct”.

Când victima s-a dus în spate, proprietarul service-ului i-a spus Ioanei să nu îi dea niciun ban, pentru că folosește tehnica asta foarte des. De la o cunoștință, a aflat că în acea zonă sunt mai mulți oameni care simulează aceste accidente ca după vinovatul să fie nevoit să le ofere despăgubire:

„Stau sus, văd când vin mașinile și își dau drumul pentru că tu nu îi vezi, se lasă într-o parte în curbă și cad. Te duci la Poliția din localitatea respectivă și se rezolvă.”

Cu toate că victima accidentului a vrut să ajungă intenționat în această postură, experiența a afectat-o psihologic pe Ioana și circulă mult mai atent în acea zonă. Intersecția a fost mutată într-un loc care oferă mai multă vizibilitate, din cauza numărului mare de accidente cauzate de aceasta. De ce a fost nevoie de victime ale accidentelor rutiere pentru a se lua această decizie? Deoarece în România, măsurile se iau în urma accidentelor, în loc să încerce să le evite.

Și șoferilor cu experiență le este frică

Am vorbit cu domnul Costel Mazilu, care este șofer de 33 de ani. A obținut permisul în 1987, devenind șofer de tir de profesie din 1993 și face curse internaționale constant. În ciuda experienței câștigate, ne-a povestit că și acum îi este foarte frică să meargă pe drumurile din România, iar prima lui frică sunt participanții la trafic:

,,Sunt foarte mulți fără experiență, fără apreciere la distanță, fără apreciere la frână. Școala de șoferi niciodată nu o să te pregătească cu adevărat pentru viața din trafic, dar nici nu putem să dăm așa ușor carnetele tuturor.”

„Noi nici măcar nu avem două benzi pe multe drumuri, nu ai unde depăși, nu ai cum să ai un drum constant și ajungi să mergi unul după altul, devenind frustrat, iar astfel se nasc comportamentele agresive ale șoferilor. Nu poți ajunge dintr-o margine a țării în alta pe un drum simplu (autostradă), ajungi să mergi pe drumurile naționale care au părți pietruite și chiar și cu pământ. Mai mare e rușinea!”

„Noi nici măcar nu avem două benzi pe multe drumuri, nu ai unde depăși, nu ai cum să ai un drum constant și ajungi să mergi unul după altul, devenind frustrat, iar astfel se nasc comportamentele agresive ale șoferilor.”

La întrebarea „Cum am putea reduce numărul accidentelor din trafic?”, domnul Mazilu a fost ferm și sigur:

„Foarte simplu! În momentul în care comiți de trei ori aceeași greșeală trebuie să ți se ia carnetul, fără nicio discuție. Dacă un om nu se învață după primele două abateri, nu o să se învețe niciodată. Ar trebui lăsați 10 ani să fie pietoni, să ia autobuzul și să vezi cum se învață după.”

Acesta nu crede că mărirea amenzilor ar fi o soluție bună, întrucât veniturile românilor oricum sunt mici și de fiecare dată se vor găsi metode de evitare, însă crede ca Poliția Română ar trebui să fie mult mai prezentă.

Un lucru este sigur: românii continuă să fie victime ale accidentelor rutiere într-un număr din ce în ce mai mare, în timp ce politicienii promit de peste 30 de ani drumuri mai bune și mai sigure. Pe lângă îmbunătățirea infrastructurii, este nevoie de o educație mult mai valoroasă a șoferilor români, prin introducerea condusului defensiv, modificarea condițiilor de obținere a permisului și, nu în ultimul rând, prin implicarea mai activă a Poliției Române. Trebuie să realizăm pericolul la care suntem supuși de fiecare dată când ne urcăm în mașină și să ne comportăm în trafic ca atare, pentru a evita un posibil dezastru. Nu noi avem drept de decizie asupra vieților altora și nici aceștia asupra vieților noastre.

Autori: Tania Buzea, Alexandra Negru, Adina Mocanu