Motivele abandonului școlar în România. Aici, nevoia te-nvață

Mai bine de jumătate dintr-o generație de elevi din România nu obține diploma de Bacalaureat, mulți dintre ei abandonând învățământul pe parcursul celor 12 ani, conform unui studiu Unesco. Cum s-a ajuns aici? Care sunt motivele reale ale abandonului și ce măsuri s-ar putea lua în rezolvarea acestuia?

Sursă poză: Unsplash

E un raport care arată o realitate dură, nu doar a sistemului de învățământ, dar și a valorilor, reperelor și principiilor familiale într-o țară europeană, cu probleme din lumea a treia, unde fiecare e pe cont propriu. Conform raportului, din generațiile 1999-2005, unde au fost înscriși peste 1,7 miloane de elevi, doar aproximativ 700 de mii au absolvit și au luat examenul de Bacalaureat, un milion de elevi abandonând pe parcursul celor 12 ani de învățământ sau nepromovând examenul de maturitate.

Tot timpul invocă lipsa banilor și familia numeroasă

Pentru a cunoaște mai concret motivele abandonării școlii, am luat legătura cu învățătoarea Mariana Stan cu peste 40 de ani de vechime în învățământ, directoarea Mirela Laurențiu și profesoara de psihologie și consilier psihologic Ciucanu Onorica de la Liceul Tehnologic Corbu, Harghita.

Mariana Stan a evidențiat și colaborarea proastă între elevi și profesori ca un posibil motiv de a abandona școala:

„Motivele sunt multe. Părinții sunt cei care îi folosesc, fie să-și ajute mamele la creșterea fraților mai mici, fie la cerșit sau chiar mai rău, le trimit pe fete pe centură. Părinții îi influențează. Tot timpul invocă lipsa banilor și familia numeroasă. Abandonul intervine pe la 14 ani. Colaborarea dintre diriginte, profesor sau învățător cu elevii și părinții este esențială. Trebuie cunoscut motivul pentru care elevii vor să abandoneze.”

În schimb, Mirela Laurențiu crede că și dorința pentru lucrurile materiale are un cuvânt important de spus:

„Motivele sunt diverse: starea materială a familiilor face ca la momentul în care elevul intră în contact cu alți elevi, pentru îmbunătățirea imaginii de sine să își dorească obiecte (de la blugi și adidași, până la telefoane, asta în clasele a 9-a și a 10-a, iar în a 11-a și a 12-a, mașină). E dovadă de superficialitate și repere familiale prost înțelese.”

Ciucanu Onorica afirmă că și presiunea grupului sau neadaptarea sunt doi factori decisivi în a abandona școala:

„Cu cât numărul de ani de școlarizare al părinților este mai mic, cu atât riscul de abandon este mai crescut. Motivele financiare sunt și ele invocate de elevi și părinți, dificultățile de a asigura transportul,  rechizitele școlare, îmbrăcămintea, banii de buzunar, unele ”accesorii” pentru a face față presiunii grupului.” – Ciucanu Onorica

Mariana Stan ne-a mărturisit câteva cazuri de abandon școlar în cei 40 de ani de activitate în învățământ:

„În perioade diferite, din 1973 până în 2013 au abandonat școala 3 elevi. Primul era în clasa a III-a, când părinții l-au luat în Spania la cerșit în 2002 (nu a mai fost înscris la școală).
În 2006, două surori depășite în vârsta școlarizării au abandonat școala, folosite fiind de familie pentru creșterea fraților dar și pentru prostituție (au abandonat școala tot în clasa a III-a, știau totuși să scrie, să citească și să socotească). Până în 1989, vizitele la domiciliul elevilor era obligatoriu. Le făceam organizat cu comitetele de părinți, într-un fel erau obligați să vină. O perioadă lungă de ani nu a existat abandonul școlar în învățământul primar pentru că învățătorii semnau carnetele pentru alocațiile de stat.”

Sursă foto: Unsplash

Județele cu cel mai mare număr de absolvenți de liceu între anii 2010-2017 sunt Timiș, Bihor, Constanța și Iași. Totuși, în cadrul țării se remarcă o distanță notabilă între mediile de rezidență ale elevilor, fiind ani în care, din 200 de mii de elevi, din zona rurală se aflau doar 20 de mii.

An școlarNr. eleviRata abandon școlar
199321 elevi0%
2006 – 2007790 elevi7,26%
2008-2009829 elevi4,79%
2013-2014629 elevi7,21%
2014-2015534 elevi4,26%
2015-2016456 de elevi4,53%
2016-2017461 de elevi5,76%
2017-2018465 de elevi4,75%
2018-2019439 de elevi4,87%
2019-2020427 de elevi1,06%
Acest tabel reprezintă rata de abandon din analiza planului anual de școlarizare a unui liceu situat în zona rurală, Liceul Tehnologic Corbu, județul Harghita.

„Rata de abandon este calculată pe liceu. Procentul poate deveni mai mare atunci când se ia în calcul postlicealul, aproximativ 2,87%,  sau seralul, unde rata de abandon era de 4,62 % anual. Ultimul an cu seral a fost 2014.” explică Mirela Laurențiu, directoarea Liceului Tehnologic Corbu.

În strânsă legătură cu rata de abandon și prestigiul liceului este, după spusele directorului, poziționarea liceului în zonă rurală.

„Liceul Tehnologic Corbu este un liceu atipic. Din punct de vedere al valorilor lumii în care trăim este din start dezavantajat. Locația este la sat ( Corbu), în județul Harghita, de la început considerat un impediment în concepția majorității, iar profilul tehnologic duce la ideea că elevii nu se ridică la standardele naționale.”

„De unde vine ideea de atipic, tocmai din istoricul liceului. A apărut ca o necesitate pentru elevii aflați în situații dezavantajate economic, Valea Bistricioarei, care economic este guvernată de agricultură și social de populație îmbătrânită. Familiile care nu își permiteau să trimită elevii la oraș au ales pentru o sumă mică, cotribuția la transportul școlar. ”

Chiar și așa, doamna directoare Mirela Laurențiu consideră că acest impediment nu scuză în mod direct rata abandonului, care, în timp, poate să scadă cu ajutorul profesorilor, dar și cu motivația elevilor.

„Colectivul didactic, dornic de afirmare, s-a specializat și a reușit să aducă rezultate. Rata de abandon (acel 1 %) se datorează și ideii că profesorii sunt intransigenți. Procentul de promovabiliate la bacalaureat de aproximativ 42 %, de după 2014 ( 2015, 2016, 2017) și de 65% în 2018 și 2019, fac dovada muncii și colaborării celor trei factori: elevi-profesori-părinți, dar și lipsa de motivație în a studia al altora.”

„Din punctul de vedere al școlii noastre, abandonul nu e determinat de examenul final. Elevii noștri finalizează școala, e răul necesar care umple timpul, duce la socializare, rutină sau oferă sursa de venit: alocația sau banii de liceu. Dacă fizic elevii nu abandonează, diferența de 48% la bacalaureat face ca abandonul școlar să fie unul al învățării și nu al plecării. Explicația vine din faptul că programele școlare nu au o coerență.”

Tot despre importanța cadrelor didactice în contextul rezultatelor și continuării studiilor elevilor, a vorbit și Stan Mariana, învățătoare cu o vechime de 40 de ani.

„Generațiile de după 2000 s-au schimbat, părinții lor asemenea. Profesorul influențează abandonul școlar. Am avut o elevă foarte bună, Maria. A participat la concursuri școlare, faza națională (cls. A IV-a), talentată la desen. Citea foarte mult. Părinții îi asigurau toate condițiile. Nu a suportat o medie de 9 la limba română în clasa a V-a și a abandonat. La toate obiectivele de învățământ avea 10.”

„După prima săptămână de școală din clasa a VI-a, în 2013, la întâlnirea cu profesorul de limba română, a abandonat școala. Nimeni nu a convins-o să se întoarcă. A avut parte de consiliere psihologică, dar nu-și mai dorea nici întâlnirea cu colegii. S-a înscris la școala acasă, „școala umbrelă” în 2016.”

„Colaborarea dintre diriginte, profesor sau învățător cu elevii și părinții este esențială. Trebuie cunoscut motivul pentru care elevii vor să abandoneze.”

„Un tată violent, care bătea o elevă pentru note a dus la un pas de abandon școlar al acesteia. Profesorii au făcut o înțelegere, au vorbit cu ea, au înțeles-o, au fost puțin mai indulgenți în notare și lucrurile au evoluat în bine. Colegii fetei au sprijinit-o și au menajat-o doar să rămână în școală, să nu abandoneze.”

Între familie și școală

Sursă: Unsplash

Pentru a ști și motivele din cealaltă perspectivă și de a vedea mai exact de ce elevii abandonează școala am luat legătura cu Iustina Bondar. Iustina locuiește în comuna Borca, județul Neamț și a abandonat școala pe când era încă la liceu, în clasa a 9-a. A renunțat la ideea de a mai învăța carte deoarece, cum ne povestește și ea, s-a îndrăgostit și a simțit că e momentul potrivit de a-și întemeia o familie:

„Locuiam împreună cu prietenul meu de ceva timp. El pe atunci avea 21 de ani. Eu începusem deja clasa a IX-a, aveam vreo 15 ani. Cred că eram la sfârșitul primului semestru, când am decis să abandonez deoarece nu mai făceam față cu treaba de acasă și temele primite la școală. Îmi plăcea școala, însă ideea de a avea o familie și faptul că eram prea atașată de prietenul meu m-au făcut să o abandonez, de la o vârstă destul de fragedă, ar spune unii. Părinții mei au fost destul de supărați la început, însă după ce le-am spus că mă voi căsători și că voi naște imediat după cununie au fost mai îngăduitori. Pentru ei faptul că îmi întemeiam o familie contase foarte mult.”


Întrebată dacă regretă decizia luată la acel moment de a abandona școala, Iustina ne-a mărturistit că nu are niciun regret:

„Nu am timp să mă gândesc acum la școală. Decizia e luată și nu am niciun regret în privința ei. Mă mai gândesc uneori cum ar fi fost să termin liceul, poate m-ar fi ajutat mai mult în a-mi găsit un loc de muncă. Totuși, sunt din ce în ce mai rare astfel de momente. ”

În prezent, Iustina are 21 de ani și este măritată cu prietenul ei de 27. Ea este casnică, iar soțul ei lucrează ca lucrător forestier. Împreună au o fetiță de 5 ani.

Violența în familie, sărăcia, dorința de a avea o familie, rezultatele elevilor și metodele de predare și înțelegere a profesorilor sunt doar câteva dintre motivele care există și se regăsesc tot mai des în România și, implicit, duc la abandonul școlar. Dintr-o generație întreagă, sub jumătate din elevi reușesc să termine cele 12 clase și să obțină diploma de Bacalaureat, dintre care și mai puțini își continuă studiile.

Articol realizat de Darius Stoian și Alexandru Nistor