Dezinteresul românilor față de sport, un obicei prost pentru sănătatea lor

România este țara cu populația cea mai dezinteresată de domeniul sportiv din Uniunea Europeană. În diverse statistici, apare de cele mai multe ori pe ultimul loc, iar guvernul, în ultimii 10 anii a menținut o medie de aproximativ 500 de milioane de euro de bani alocați pentru acest scop, neexistând o dorință semnificativ de mare pentru a îndrepta acest lucru.

Pentru a putea detalia situația au fost culese mai multe informații din diverse părți. Majoritatea datelor au fost utilizate de pe Eurostat. Restul au constat în interviuri și declarații, respectiv articole dedicate sportului sau sănătății.
Datele utilizate au cuprins 31 de țări din Uniunea Europeană pentru a putea oferi un context și pentru a putea observa pe ce poziții se află România pe diverse subiecte precum: bugetul alocat sportului în anii 2008-2018, numărul celor care au lucrat în sport în anii 2011-2018, numărul persoanelor care practică diverse activități fizice pentru a-și menține o viață activă din anul 2014 și numărul persoanelor care au participat la un eveniment sportiv în ultimul an, în 2015. Acestea, unele dintre ele, erau clasificate în funcție de vârstă pentru a observa anumite tendințe. Din cauză că unele dintre țări, puține la număr, au intrat în Uniunea Europeană mai târziu, există date lipsă de pe acei ani, însă rămân nesemnificative pentru grafic.

Toate seturile de date utilizate se pot găsi aici în diverse forme.

N-AI SPORT, N-AI SĂNĂTATE


Lipsa unei vieți active din punct de vedere sportiv are diverse consecințe în viețile oamenilor. Principala problemă este obezitatea. Procentul acestor persoane este cu puțin peste media europeană, astfel încât 63% dintre bărbați și 46.1% dintre femei intră în această categorie. Media este una îngrijorătoare, însă nu doar pentru noi, ci pentru întreaga Europă deoarece procentajul rămâne mereu între 53.6% și 67.5%, respectiv 36.1% și 56.7%. Situația nu este una tocmai fericită, deoarece situația celor cu astfel de probleme se poate agrava. Pagina web a Centrului Medical de Diagnostic și Tratament ”Dr. Victor Babeș” a precizat clar care pot fi unele dintre consecințe:

”Complicațiile stării de obezitate sunt multiple, fiind afectate în diferite grade aproape toate sistemele și aparatele organismului. Complicațiile cardiovasculare sunt: hipertensiunea arterială, cardiopatia ischemică, insuficiența cardiacă, moartea subită, accidentele vasculare cerebrale, insuficiența venoasă cronică. Complicațiile osteo-articulare sunt: gonartroza, coxartroza si sindromul trofostatic din post-menopauză.”

Conform unor date extrase de pe Eurostat, se poate observa cum bugetul României alocat sportului, a crescut din 2016 de la 434 milioane de euro, până în 2018 la 584 de milioane de euro. Suma este mai mare cu doar 70 de milioane de euro față de exact 10 ani în urmă când, în 2008, criza economică era în plină desfășurare și reprezenta un impas pentru toate domeniile. Din păcate, chiar și după ce aceasta a trecut, bugetul a rămas neschimbat semnificativ nici în 2018. România se află mult peste unele țări destul de slabe din punct de vedere economic, bugetul alocat fiind de cel puțin 3-4 ori mai mare decât cel oferit de Bulgaria, Malta, Cipru, Slovenia sau Slovacia, însă făcând o comparație cu media europeană, acesta rămâne în continuare mult prea puțin. Dacă România reușea să facă o investiție de 466 de milioane de euro/an în sport, media bugetului alocat al unei țări din UE depășește 1700 de milioane de euro, de aproximativ 4 ori mai mult decât a oferit România.

DEZINTERESUL PREZENT ATÂT ÎN SISTEMUL SPORTIV, CÂT ȘI LA OAMENI


În același timp, indiferent de suma pusă în joc, aceasta trebuie să lase niște urme mai mult sau mai puțin pozitive. Se poate observa cum numărul angajaților din domeniul sportului este unul haotic de-a lungul anilor. Cu toate că ultima dată, în 2018, bugetul a crescut cu aproximativ 150 de milioane de euro, de această dată, numărul angajaților a fost în scădere și a ajuns până la 10.800, cu 600 de persoane mai puține față 2011.
Mai mult, chiar dacă ar exista dificultăți în tot acest sistem, nici oamenii nu par a fi prea interesați de acest domeniu. Aproximativ 83% dintre românii de peste 16 ani au menționat faptul că nu au luat parte la niciun eveniment sportiv în ultimul an și doar 6.3% ar participat de mai mult de 4 ori. Aceste numere nu sunt deloc favorabile, astfel încât ne poziționează pe ultimul loc din Uniunea Europeană. Această problemă a fost dezbătută și de Dr. Petru Sandu în unul din articolele sale de pe Viața Medicală care explică cum dezinteresul cetățenilor și cel al guvernului sunt strâns legate una de alta:

”Lipsa unei culturi a sănătății în general și a importanței unui stil de viață activ în rândul populației, dezinteresul personal și de grup, precum și dezorganizarea la nivel de sistem au condus la starea de fapt din România”.

CREȘTEREA BUGETULUI, SOLUȚIA?


Bugetul României acordat sportului în comparație cu cel al Portugaliei este unul asemănător, iar față de cel al Bulgariei este apoape dublu, însă ambele țări prezintă rezultate diferite și mai bune. Astfel, se pot observa diferențe considerabile în mentalitatea cetățenilor, cele două țări reușind să își educe poporul mai bine și să trezească interesul față de sport al oamenilor mai bine.

Când vine vorba despre niște activități care necesită de mai multă voință și timp liber precum consolidarea mușchilor sau sporturile aerobice, România ocupă ultimele locuri din Europa, astfel, cele două țări au o situație mai favorabilă. Dacă vorbim despre evenimente sportive, datorită bugetului ridicat al Portugaliei, aceasta ajunge la un procent de aproape 30% din populație care să fi participat cel puțin odată în ultimul an, un procent aproape dublu față de cel al României. Având Bulgaria ca și exemplu, se poate observa cum bugetul nu este singura cauză pentru a câștiga teren în acest domeniu, ea fiind aproape tot timpul peste România, cu aproape de două ori mai puțini bani.

CAMPIONI LA PLIMBĂRI


În același timp, este de apreciat faptul că România ocupă primul loc din Europa atunci când vine vorba de mersul pe jos pentru a ajunge la și de la o destinație. Beneficiile lor au fost remarcate și de medici, astfel încât în Scoția și în Montreal se pot prescrie plimbări în natură ca și tratament, spune Diana Chițu într-un articol de pe Medjobs:

”90 de minute petrecute în pădure pot reduce stresul, ajută la diminuarea anxieății, ne oferă o stare bună de spirit si reglează somnul. Un pic de soare este benefic pentru doza zilnică de vitamina D. Copiilor care sufera de ADHD si au fost lăsați să se joace în zona cu vegetație bogată, li s-a redus vizibil simptomatologia.”


Totuși, mersul pe jos reprezintă de multe ori o necesitate, iar statisticile pot confirma asta. Deoarece există o discrepanță între persoanele care se plimbă și cele care practică aerobic sau exerciții pentru consolidarea mușchilor, există mai multe explicații. Românii fie nu au suficient timp pentru a acorda atenție destulă sportului, fie nu înțeleg importanța unei vieți active, și încearcă să compenseze prin plimbări, considerând a fi suficient.

DEZINTERESUL FAȚĂ DE SPORT CREȘTE CU VÂRSTA


Persoanele cuprinse între 15 și 19 ani sunt cele mai active din punct de vedere sportiv. În acest punct vorbim despre cei care, în mod normal, cei mai mulți sunt la liceu. După acest moment, fiecare își începe viața, fie prin a se angaja, fie prin a începe studiile superioare, fiind din ce în ce mai ocupați. Pe măsură ce se crește în vârstă, apar noi responsabilități și noi probleme, astfel încât se pierde considerabil din interes.

Un fost antrenor de Judo povestește cum a renunțat la această meserie, în primul rând, din cauza oamenilor. Clubul sportiv a fost înființat în 2012, însă 3 ani mai târziu s-a închis:

Oamenii veneau și nu veneau. Cei mai mulți dintre tineri plecau după câteva luni, pe considerentul că au examene, teste sau teze, însă se obișnuiau cu pauza și prea puțini mai reveneau. Adulți am avut, dar nesemnificativ ca și număr. Majoritatea veneau strict pentru a învăța câteva tehnici de autoapărare, după care renunțau, viața lor personală fiind prea încărcată. Vara era un impas deoarece foarte mulți mergeau pe ideea de vacanță și iarași plecau. Prea puțini erau cei care se țineau de treabă. Sala pentru antrenamente era închiriată și trebuia să plătesc și un procent din câștiguri. Astfel, după dpi ani, din cauza fluctuațiilor celor care vin și pleacă, nu mai declaram absolut fiecare ban primit, însă un an mai tarziu am renunțat la idee și am închis clubul.”

”Neavând o mentalitate creată sau cel puțin o plăcere în acest domeniu, numerele sunt mici. Să nu uităm de meciurile de fotbal care se desfășoară cu tribunele aproape goale. Oamenilor nu le place ce văd sau pur și simplu îi plictisește, nu le pasă, iar astfel dezinteresul crește.”

Procentul celor care suferă de obezitate crește și la fel și cei care se agravează în acest stil deoarece nu este pus suficient accent pe educația sportivă a tinerilor. Oamenii observă doar spectatorii care distrug sălile sau arenele, iar cei care joacă nu mai sunt la fel de buni în ochii oamenilor pentru a-i urmări și astfel prea puțini consideră sportul ca fiind o opțiune de viitor pentru ei sau pentru copiii lor. Printre cei care văd și avantajele apare și problema banilor și a timpului. Cei mai mulți dintre parinți fie nu au suficient timp pentru a face exerciții cu cei mici, fie nu își permit să le plătească antrenamente săptămânale la un club sportiv. Astfel, copiii nefiind obișnuiți încă din tinerețe să practice orice tip de activități fizice, cei mai mulți nici nu înțeleg importanța lor. Prea puțini ajung să aibă o viață activă și mai puțini reușesc să și-o și mențină de-a lungul anilor, apărând noi probleme și noi responsabilități, iar odată ce persoana a trecut de 25 de ani, există prea puține șanse pentru a corecta acest stil de viață.

Material realizat de Sîrb Sabin și Hanet Paul.